Rapidă aducere aminte
Cu puțină vreme în urmă , chiar foarte puțină , discutam aici despre puterea cuvîntului : despre nebănuita forță a cuvîntului , fie el rostit , fie el scris !
Faptul că unii nu înțeleg această putere , nu înseamnă că ea nu există !
Faptul că unii nu sînt în stare să o folosească , din nou , nu înseamnă că ea nu există !
Faptul că unii și știu și pot folosi puterea vorbei dar nu o fac în raporturile cu alegătorii lor , înseamnă în final , că au o părere mizerabilă despre zișii electori !
Să revenim însă la ciobăneștii noștri ! În cursul acestei dimineți , pornind motoarele cu o cafea și ... atît , în fundalul discuției din casă se derula programul de știri al unei televiziuni „naționale” : nimic deosebit sau interesant pînă aici ! Însă ... după ce respectivul canal TV a răsucit pe toate părțile cazul copilului MÎNCAT de cîini (mă ia cu frig cînd doar scriu !) , au găsit dumnealor de cuviință să aducă în discuție și o eventuală soluție a acestei probleme :
Măi oameni buni , măi oameni răi , măi ... voi știți ce ați spus ? Știți diferența dintre a ucide și a eutanasia ? Bănuind că răspunsul constă într-o privire tîmpă însoțită de umeri ridicați , iată ce spune DEX-ul despre cele două :
- a ucide (observați vă rog asemănarea cu a omorî)
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina. ◊ Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s. m. = dracul, diavolul. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distruge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere.
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
UCÍDE vb. v. omorî.
UCÍDE vb. v. distruge, nimici, omorî, sinucide.
A UCÍDE ucíd tranz. 1) (ființe) A lipsi de viață (premeditat sau din întâmplare); a omorî. 2) A distruge moralicește; a nimici. 3) pop. A bate foarte tare; a snopi în bătaie; a zdrobi; a stâlci; a tăbăci; a toropi; a făcălui. /<lat. uccidere
A SE UCÍDE mă ucíd intranz. 1) A face (concomitent) schimb de bătăi mari (cu cineva); a se bate tare (cu cineva). 2) pop. A-și cauza leziuni corporale. /<lat. uccidere
ucíde vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ucídă; ger. ucigând; part. ucís
ucíde (-s, ís), vb. – 1. A omorî, a provoca moartea. – 2. A lovi, a da lovituri. – Mr. țid(ere) „a lovi”, megl. uțid „a lovi”, istr. ucidu „a omorî”. Lat. occῑdĕre (Densusianu, Hlr., 153; Șeineanu, Semasiol., 225; Pușcariu 1734), cf. it. uccidere, prov., cat. aucire, v. fr. occire. Cuvînt rar acum în Munt. și Mold. (ALR, I, 291), sensul 2 este înv. Ucid se zice și ucig, prin analogie cu vb. care au același participiu, cf. încinge, încins; stinge, stins (explicațiile lui Tiktin nu par sigure în această privință). Asupra acestor schimbări, cf. repede › repeguș. Der. ucigaș, s. m. (asasin, criminal; înv., demon); ucigan, s. m. (Mold., demon); ucigător, adj. (care omoară, ucide); ucigătură, s. f. (moarte, asasinat; chin, suferință), înv.; ucisătură (var. ucisură), s. f. (moarte; chin), înv.; sinucide, vb. refl. (a se omorî), după fr. suicider; sinucigaș, s. m. (persoană care se sinucide); pruncucidere, s. f. (ucidere de copii). Diferite comp. servesc ca nume populare ale dracului: ucigă-l crucea (pietrele, tămîia, toaca).
ucide (ucige) v. 1. a lua vieața: a ucide în luptă; fig. litera ucide; 2. a-și face seama; 3. Mold. Țr. a. lovi, a bate. [Lat. OCCIDERE (forma ucige e analogică; cf. întinge); sensul 3, deja familiar vechii limbi, rezultă din afinitatea noțiunilor «ucidere» și «izbire» (v. izbì)].
UCIGĂ-L CRÚCEA s. v. aghiuță, alcor, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
UCIGĂ-L-TOÁCA s. v. aghiuță, alcor, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
ucígă-l-crúcea s. m.
ucígă-l-toáca s. m.
ucíd, ucís, a ucíde v. tr. (lat. oc-cido, -cídere, d. cáedere, a tăĭa; it. uccidere, pv. cat. aucire, vfr. ocire. – Ucid, ucig și [Munt.] uciz. V. de-cid, sin-ucid). Omor, sting vĭața: a ucide dușmaniĭ în bătălie. Bat (lovesc) tare (Mold. Trans.): reclamantu zicea la judecată că pîrîtu l-a ucis. Ucigă-l crucea (saŭ toaca), epitete blăstămătoare draculuĭ. Nord. V. intr. Lovesc (bat) tare: soldațiĭ ucid cu nuĭelele´n haĭne (N. V. Hodoroabă, Din războĭ, Ĭașĭ, 1923, 106).
- a eutanasia
eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)
EUTANASÍE s. f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea. [Pr.: e-u] – Din fr. euthanasie.
eutanasíe (e-u-) s. f., art. eutanasía, g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei
EUTANASÍE f. 1) Moarte ușoară (fără dureri). 2) Metodă medicală de provocare a unei morți nedureroase, pentru a curma suferința unui bolnav incurabil. /<fr. euthanasie, gr. euthanasia
EUTANASÍE s.f. 1. Moarte ușoară, fără suferință. 2. Provocare de către medic a morții unui bolnav incurabil. ♦ Sacrificare prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave care nu mai pot fi vindecate. [Gen. -iei, var. eutanazie s.f. / < fr. euthanasie, cf. gr. euthanasia < eu – bine, thanatos – moarte].
EUTANASÍE s. f. 1. moarte ușoară, fără dureri. 2. provocare de către medic a morții unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferințele. 3. sacrificare, prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave. (< fr. euthanasie, gr. euthanasia)
eutanasíe s. f. (sil. e-u-), art. eutanasía, g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei
*eŭtanasíe f. (vgr. eŭ-thanasía, d. eû, bine, și thánatos, moarte). Moarte frumoasă orĭ plăcută. – Bacon a întrebuințat acest cuvînt înțelegînd prin [!] asta „moartea fără durere a unui bolnav incurabil”.
Ce părere aveți ?
Înseamnă același lucru ?
Parcă nu !
În momentul în care un alegător , hotărît să voteze eutanasierea , aude „cîinii vor fi uciși” , vă garantez că sînt șanse mari să se răzgîndească !
Ω
Așa că , propunem patronilor postului să-l/s-o dea afară pe cel/cea care a redactat știrea , pentru că :
- a fost o greșeală (impardonabilă) - este slab pregătit/ă
- a fost o scăpare (prostească) - înseamnă incompetență
- a fost cu intenție (răutăcioasă) - urmărește propria politică , diferită de a postului !
Cu puțină vreme în urmă , chiar foarte puțină , discutam aici despre puterea cuvîntului : despre nebănuita forță a cuvîntului , fie el rostit , fie el scris !
Faptul că unii nu înțeleg această putere , nu înseamnă că ea nu există !
Faptul că unii nu sînt în stare să o folosească , din nou , nu înseamnă că ea nu există !
Faptul că unii și știu și pot folosi puterea vorbei dar nu o fac în raporturile cu alegătorii lor , înseamnă în final , că au o părere mizerabilă despre zișii electori !
Să revenim însă la ciobăneștii noștri ! În cursul acestei dimineți , pornind motoarele cu o cafea și ... atît , în fundalul discuției din casă se derula programul de știri al unei televiziuni „naționale” : nimic deosebit sau interesant pînă aici ! Însă ... după ce respectivul canal TV a răsucit pe toate părțile cazul copilului MÎNCAT de cîini (mă ia cu frig cînd doar scriu !) , au găsit dumnealor de cuviință să aducă în discuție și o eventuală soluție a acestei probleme :
spune deci ingenua și imposibila blondă de serviciu (unde le găsiți ?) ceva de genul
„cîinii vor fi uciși” ... !
- a ucide (observați vă rog asemănarea cu a omorî)
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina. ◊ Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s. m. = dracul, diavolul. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distruge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere.
ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís
UCÍDE vb. v. omorî.
UCÍDE vb. v. distruge, nimici, omorî, sinucide.
A UCÍDE ucíd tranz. 1) (ființe) A lipsi de viață (premeditat sau din întâmplare); a omorî. 2) A distruge moralicește; a nimici. 3) pop. A bate foarte tare; a snopi în bătaie; a zdrobi; a stâlci; a tăbăci; a toropi; a făcălui. /<lat. uccidere
A SE UCÍDE mă ucíd intranz. 1) A face (concomitent) schimb de bătăi mari (cu cineva); a se bate tare (cu cineva). 2) pop. A-și cauza leziuni corporale. /<lat. uccidere
ucíde vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ucídă; ger. ucigând; part. ucís
ucíde (-s, ís), vb. – 1. A omorî, a provoca moartea. – 2. A lovi, a da lovituri. – Mr. țid(ere) „a lovi”, megl. uțid „a lovi”, istr. ucidu „a omorî”. Lat. occῑdĕre (Densusianu, Hlr., 153; Șeineanu, Semasiol., 225; Pușcariu 1734), cf. it. uccidere, prov., cat. aucire, v. fr. occire. Cuvînt rar acum în Munt. și Mold. (ALR, I, 291), sensul 2 este înv. Ucid se zice și ucig, prin analogie cu vb. care au același participiu, cf. încinge, încins; stinge, stins (explicațiile lui Tiktin nu par sigure în această privință). Asupra acestor schimbări, cf. repede › repeguș. Der. ucigaș, s. m. (asasin, criminal; înv., demon); ucigan, s. m. (Mold., demon); ucigător, adj. (care omoară, ucide); ucigătură, s. f. (moarte, asasinat; chin, suferință), înv.; ucisătură (var. ucisură), s. f. (moarte; chin), înv.; sinucide, vb. refl. (a se omorî), după fr. suicider; sinucigaș, s. m. (persoană care se sinucide); pruncucidere, s. f. (ucidere de copii). Diferite comp. servesc ca nume populare ale dracului: ucigă-l crucea (pietrele, tămîia, toaca).
ucide (ucige) v. 1. a lua vieața: a ucide în luptă; fig. litera ucide; 2. a-și face seama; 3. Mold. Țr. a. lovi, a bate. [Lat. OCCIDERE (forma ucige e analogică; cf. întinge); sensul 3, deja familiar vechii limbi, rezultă din afinitatea noțiunilor «ucidere» și «izbire» (v. izbì)].
UCIGĂ-L CRÚCEA s. v. aghiuță, alcor, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
UCIGĂ-L-TOÁCA s. v. aghiuță, alcor, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
ucígă-l-crúcea s. m.
ucígă-l-toáca s. m.
ucíd, ucís, a ucíde v. tr. (lat. oc-cido, -cídere, d. cáedere, a tăĭa; it. uccidere, pv. cat. aucire, vfr. ocire. – Ucid, ucig și [Munt.] uciz. V. de-cid, sin-ucid). Omor, sting vĭața: a ucide dușmaniĭ în bătălie. Bat (lovesc) tare (Mold. Trans.): reclamantu zicea la judecată că pîrîtu l-a ucis. Ucigă-l crucea (saŭ toaca), epitete blăstămătoare draculuĭ. Nord. V. intr. Lovesc (bat) tare: soldațiĭ ucid cu nuĭelele´n haĭne (N. V. Hodoroabă, Din războĭ, Ĭașĭ, 1923, 106).
- a eutanasia
eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)
EUTANASÍE s. f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea. [Pr.: e-u] – Din fr. euthanasie.
eutanasíe (e-u-) s. f., art. eutanasía, g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei
EUTANASÍE f. 1) Moarte ușoară (fără dureri). 2) Metodă medicală de provocare a unei morți nedureroase, pentru a curma suferința unui bolnav incurabil. /<fr. euthanasie, gr. euthanasia
EUTANASÍE s.f. 1. Moarte ușoară, fără suferință. 2. Provocare de către medic a morții unui bolnav incurabil. ♦ Sacrificare prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave care nu mai pot fi vindecate. [Gen. -iei, var. eutanazie s.f. / < fr. euthanasie, cf. gr. euthanasia < eu – bine, thanatos – moarte].
EUTANASÍE s. f. 1. moarte ușoară, fără dureri. 2. provocare de către medic a morții unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferințele. 3. sacrificare, prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave. (< fr. euthanasie, gr. euthanasia)
eutanasíe s. f. (sil. e-u-), art. eutanasía, g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei
*eŭtanasíe f. (vgr. eŭ-thanasía, d. eû, bine, și thánatos, moarte). Moarte frumoasă orĭ plăcută. – Bacon a întrebuințat acest cuvînt înțelegînd prin [!] asta „moartea fără durere a unui bolnav incurabil”.
Ce părere aveți ?
Înseamnă același lucru ?
Parcă nu !
În momentul în care un alegător , hotărît să voteze eutanasierea , aude „cîinii vor fi uciși” , vă garantez că sînt șanse mari să se răzgîndească !
Ω
Așa că , propunem patronilor postului să-l/s-o dea afară pe cel/cea care a redactat știrea , pentru că :
- a fost o greșeală (impardonabilă) - este slab pregătit/ă
- a fost o scăpare (prostească) - înseamnă incompetență
- a fost cu intenție (răutăcioasă) - urmărește propria politică , diferită de a postului !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu