Piatra Mare
Am fost în ultimul sfârșit de săptămână în Piatra Mare: mulți știm drumul, mai ales că este atât de aproape de Brașov.
Toate bune și frumoase, muntele este în continuare încântător, dar ... dar nu înțeleg niște mărunțișuri!
Intrarea se face din DN 1 pe la Dâmbul Morii: deși în profunzime au apărut mulțime de pensiuni și altele asemenea, clădirea în sine (chiar Dâmbul Morii), cu toate că se vede de pe drum, cu toate că este prima de care dai cu ochii, este lăsată într-o mizerabilă și înfiorătoare paragină! Geamurile sunt scoase și construcția este așteptată să se prăbușească! Mare păcat, mai ales că administrativ locul ține de municipiul Săcele care-i colea, peste deal: probabil că domnul primar Nistor Radu are treabă cu țiganii care rad pădurea și de care se pare că nici poliția nu se apropie!
În sfârșit ... am luat-o pe drumul familial și am început să urcăm. Ai de mers pe un urcuș constant dar cu o pantă domoală preț de vreo două trei ceasuri până ajungi la cabana Pitra Mare. Cabana veche, a fost distrusă de un incendiu ca mai toate cabanele de pe munții pentru care există oarece pretenții de proprietate, numai că aceasta a fost refăcută de o asociație montană particulară, de un grup de entuziaști și, deși mai mică decât cea veche, odată ajuns la peste 1600 de metri altitudine ai unde te odihni și unde bea un ceai!
La coborâre am luat-o pe drumul ce trece prin Prăpastia Ursului! Doamne Doamne ce locuri, ce nebunie, ce minune ... deși coborârea nu este dificilă și nici lungă, spectacolul face toți banii, fiind transportați în circa o oră prin pădurea din „Blair witch project” și pe la poalele unor pereți de escaladă, dar și pe cursul unui râu ce poate curge furios! Pe traseu nu prea întâlnești suflete de om, majoritatea lor preferând să se oprească jos, la Șapte Scări.
Spre surpriza noastră (am recunoscut că n-am mai fost în zonă de câțiva ani) valea Șapte Scări este străbătută de un frumos traseu de tiroliană! Fără a fi montată la înălțimi amețitoare, instalația se întinde totuși pe vreo doi kilometri care pot fi străbătuți din cablu în cablu: interesant și bine venit este și faptul că cineva s-a gândit și la cei mici, realizând special pentru ei o mini tiroliană, o jucărie ce va deschide multora gustul pentru altfel de distracții decât manelele, micii și berea care se găsesc în cantități industriale până-n marginea DN 1!
La total general, au fost cam cinci șase ore de dat din picioare, de transpirat copios și chiar de gâfâit din loc în loc: pentru un traseu atât de accesibil și aflat la numai 160 de kilometri de casă, oferă suficient încât să merite ieșirea!
Ω
O notă bună pentru zona Șapte Scări: deși duduia de vizitatori, locul era foarte curat!
Neașteptat de curat!
Bravo pentru Salvamont-ului Săcele, cel care din câte știm se ocupă de curățenia zonei!
Am fost în ultimul sfârșit de săptămână în Piatra Mare: mulți știm drumul, mai ales că este atât de aproape de Brașov.
Toate bune și frumoase, muntele este în continuare încântător, dar ... dar nu înțeleg niște mărunțișuri!
Intrarea se face din DN 1 pe la Dâmbul Morii: deși în profunzime au apărut mulțime de pensiuni și altele asemenea, clădirea în sine (chiar Dâmbul Morii), cu toate că se vede de pe drum, cu toate că este prima de care dai cu ochii, este lăsată într-o mizerabilă și înfiorătoare paragină! Geamurile sunt scoase și construcția este așteptată să se prăbușească! Mare păcat, mai ales că administrativ locul ține de municipiul Săcele care-i colea, peste deal: probabil că domnul primar Nistor Radu are treabă cu țiganii care rad pădurea și de care se pare că nici poliția nu se apropie!
În sfârșit ... am luat-o pe drumul familial și am început să urcăm. Ai de mers pe un urcuș constant dar cu o pantă domoală preț de vreo două trei ceasuri până ajungi la cabana Pitra Mare. Cabana veche, a fost distrusă de un incendiu ca mai toate cabanele de pe munții pentru care există oarece pretenții de proprietate, numai că aceasta a fost refăcută de o asociație montană particulară, de un grup de entuziaști și, deși mai mică decât cea veche, odată ajuns la peste 1600 de metri altitudine ai unde te odihni și unde bea un ceai!
La coborâre am luat-o pe drumul ce trece prin Prăpastia Ursului! Doamne Doamne ce locuri, ce nebunie, ce minune ... deși coborârea nu este dificilă și nici lungă, spectacolul face toți banii, fiind transportați în circa o oră prin pădurea din „Blair witch project” și pe la poalele unor pereți de escaladă, dar și pe cursul unui râu ce poate curge furios! Pe traseu nu prea întâlnești suflete de om, majoritatea lor preferând să se oprească jos, la Șapte Scări.
Spre surpriza noastră (am recunoscut că n-am mai fost în zonă de câțiva ani) valea Șapte Scări este străbătută de un frumos traseu de tiroliană! Fără a fi montată la înălțimi amețitoare, instalația se întinde totuși pe vreo doi kilometri care pot fi străbătuți din cablu în cablu: interesant și bine venit este și faptul că cineva s-a gândit și la cei mici, realizând special pentru ei o mini tiroliană, o jucărie ce va deschide multora gustul pentru altfel de distracții decât manelele, micii și berea care se găsesc în cantități industriale până-n marginea DN 1!
La total general, au fost cam cinci șase ore de dat din picioare, de transpirat copios și chiar de gâfâit din loc în loc: pentru un traseu atât de accesibil și aflat la numai 160 de kilometri de casă, oferă suficient încât să merite ieșirea!
Ω
O notă bună pentru zona Șapte Scări: deși duduia de vizitatori, locul era foarte curat!
Neașteptat de curat!
Bravo pentru Salvamont-ului Săcele, cel care din câte știm se ocupă de curățenia zonei!
Awesome! Its in fact amazing post, I have got much clear idea about from this piece of writing.
RăspundețiȘtergereHere is my web blog webpage ()