Faceți căutări pe acest blog

vineri, 25 martie 2016

Cu acul înfipt în suflet

   Patriotism, naționalism, rasism , xenofobie contra globalizare






   Am trecut mulți dintre noi prin școală „ca gâsca prin apă”, iar penele atât de bine ni le-am scuturat, încât nici măcar nu bănuim cât de multe nu știm și că ceea ce credem că știm poate fi greșit!
   Nu știm că fenomenul globalizării ne este băgat pe gât ca o expresie a globalismului, așa că suntem convinși că tot ceea ce se întâmplă este pentru că așa vrem noi! Drept care, ca niște biete maimuțe, facem ce vor alții și nu ce vrem cu adevărat, convinși fiind că suntem cei mai și cei mai și cei mai ...


   Să ne întrebăm deci, de ce este desuet patriotismul!
   Chiar așa, de ce? A ajuns de rușine să fii patriot? A ajuns ...
  
   Cât despre naționalism, nici nu mai putem vorbi: nu există înjurătură mai urâtă, decât să acuzi pe cineva de naționalism!
  
   Ba da, există! Să spui despre oarecine că este ... rasist!
   Sau rasist și xenofob! Brrr ...


   Au apărut tot felul de specialiști în diverse domenii proaspăt inventate, specialiști specializați în rezolvarea unor probleme speciale: un exemplu este modul în care ne creștem copiii - am văzut mămici care-și învață copiii să-și împartă lucrurile/jucăriile cu alții, dar sunt nemulțumite atunci când propria progenitură primește la schimb o jucărie ce pare mai ieftină! Mămicile acestea sunt exemplul viu că omului nu-i stă în obicei să împartă bunul propriu cu nimeni, că spiritul de proprietate ne-a făcut (printre altele) oameni ... Mămicile acestea, autoeducate pe internet, vor să schimbe natura umană, așa cum alți „educatori” de internet vor să ne facă să iubim tot ceea ce genetic nu aprobăm: dacă nu sunt de acord cu homosexualitatea sunt taxat de retrograd, dacă nu sunt de acord cu drepturile exagerate ale minorităților (devenite de-a dreptul privilegii, motive puternice pentru a se reclama drept minorități) sunt naționalist, dacă nu vreau străini periculoși în ograda mea, sunt xenofob, iar dacă mă tem de cei mai închiși la culoare decât mine și închinători unui alt Dumnezeu bănuindu-i de terorism, sunt rasist!
   Așa o fi, nu știu ce să zic ... dar cine a hotărât că acesta este adevărul?
   Cine a inventat rahatul acela numit „corect politic”?
   Europa „civilizată” a luat cu polonicul din învățăturile URSS-ului anilor `50, atunci când, deși ne-am fi strâns bucuroși de gât, eram tare amorezați de „tovii maghiari”, atunci când noi le dădeam și ei ne luau, dar cu toții mimam fericirea!
   Pur și simplu, lumea așa zis civilizată, civilizația vestică adică, repetă apucăturile comunismului de după război ...
   Nu am dreptul la o opinie proprie, trebuie să mă comport și să gândesc „corect politic”, cu toate că acest corect politic nu este definit de nimeni nicăieri! Lumea noastră a căzut sub dominația unor funcționari care încearcă să ne așeze pe toți în insectare, în clase și subclase: în cât mai puține clase, dar cu câte un ac ideologico-educativ înfipt în suflet!
   Dacă nu iubesc comportamentul țiganilor sunt rasist? Sigur sunt rasist ...
   Dar dacă nu vreau refugiați arabi în teritoriile bătrânei Europe sunt xenofob? Sigur sunt xenofob ...
   Și dacă-mi doresc păstrarea identității naționale în detrimentul lui „ie ochei” și „targhetat” și „focusat” și „o mai gad”, etc, etc, sunt naționalist? Sunt sigur naționalist!


   Dar cine a hotărât că este bine așa?
   Cine a numit câte un om politic Dumnezeu al hotărârilor ce vor marca întregul continent de-a lungul vieții câtorva generații de acum încolo?
   Și cum mă va încălzi pe mine faptul că respectiva persoană va pierde alegerile următoare?
   Sau că-și va cere scuze pentru rolul de cal troian pe care l-a jucat?
   Sau că va înțelege că a greșit? Dacă va înțelege ...


   Să încercăm să gândim cu mintea noastră și nu cu clișeele acum la modă, să încercăm să pricepem că adevărul ce ni se bagă pe gât este un fals adevăr, acceptat numai de unii conducători și de mai mulți inepți zgomotoși și cu fumuri de a fi „avant temps” educați prin site-uri de îndobitocire! Să nu mai arătăm cu degetul fără să înțelegem ce arătăm: toată lumea l-a hulit pe Jean-Marie Le Pen, dar oamenii au făcut-o printr-un proces de mimetism și nicidecum ca urmare a înțelegerii doctrinei promovate de respectivul personaj! Poate dacă Europa nu se ferea de puțină politică de dreapta, astăzi ar fi fost mai bine apărată: mai bine este un eufemism, pentru că, urmare a politicii imbecile a „externalizării serviciilor”, clasa politică aflată astăzi la putere încearcă să externalizeze rezolvarea problemei refugiaților plătind Turcia s-o rezolve în locul cui ar trebui s-o facă! Huzureala și bunăstarea occidentului, obținute prin controlul mâinii de lucru extrem de ieftine din răsăritul continentului sau din extremul orient, trebuie să fie plătite într-un fel, impotența clasei conducătoare birocratizate la extrem trebuie și ea plătită, opulența modului de trai trebuie la rândul ei să deranjeze și să fie plătită într-un fel!
   Și pentru că toate trebuiau să poarte un nume, li s-a spus ... terorism!
   Din păcate, nimeni nu ne spune care este motivul real al fenomenului terorist, nimeni nu vrea să explice alegătorilor că SUA și Europa au generat terorismul prin politica neocolonialistă și prin înarmarea unor insurgenți ridicați împotriva regimurilor cât de cât stabile: căderea dictaturilor din Irak, din Libia, din Egipt și acum din Siria, nu au făcut altceva decât să deschidă larg ușa instabilității!
   Cui folosește?
   Cine a câștigat?
   Statele musulmane, altă dată prospere (după standardele lor, nu după cele europene), cu obiceiurile lor, au fost forțate să „se modernizeze” și să se „democratizeze”, în situația în care nu au dorit acest lucru!
   Pentru ca occidentul european și SUA să pătrundă pe noi piețe de desfacere și de materii prime, a fost distrus un mod de viață pe care omul alb nu l-a înțeles niciodată: și nu mă mir, pentru că nu ne înțeleg ei pe noi, aflați colea, dar pe niște „arabi împuțiți”!


   Așadar, cine vrea să înțeleagă, pricepe motivele terorismului (cele reale, nu cele religioase, care sunt doar o fațadă), cine vrea pricepe greșelile făcute de clasa politică occidentală privind rolul „omului alb” în lume, cine vrea vede că politica actuală este greșită și că democrația riscă să-și trăiască ultimele clipe sub loviturile teroriștilor, dar cine poate vedea soluția acestor probleme?
   Cine este personajul providențial care va salva din nou lumea occidentală?
   Cine este el?


   Ω


   Actuala organizare europeană pare a avea zilele numărate și nici NATO nu pare a se simți prea bine: conducătorii noștri „democratic aleși” au oare ochelari de cal?
   Dacă da, atunci este de rău, pentru că întârzierea soluționării problemelor actuale poate duce numai și numai la o soluție de mână forte!
   Iar cel ce va rezolva criza, după aplauzele și mulțumirile de rigoare va trebui convins să plece de la putere:
O VA FACE?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu