De ce nu îmi (mai) place Waze

   În ultima vreme, am devenit dependenți de calculatoare și frații lor mai mici de tipul telefoanelor: de fapt, datorită mobilității, telefoanele cred că au devenit cele mai importante unelte cu putere de calcul dintre cele folosite de om. Dacă ne amintim, 1G ne-a adus convorbirile, 2G SMS-urile, 3G internetul, 4G filmul în direct. Ce ne va aduce 5G cu adevărat, nici nu vreau să mă gândesc! Spun asta, pentru că pe lângă ceea ce pare a fi sosit în plus cu fiecare G adăugat în titulatura tehnologiei, altele s-au dezvoltat exponențial: și unul/una dintre aceste altele, este navigația, fie pe internet, fie pe GPS.
   Trebuie să fim sinceri cu noi: sistemele de navigație puse în geam erau acum vreo 10 ori 12 ani un semn de super tehnologie, pentru ca astăzi să fie desuete ca o disketă de 3,5”! Culmea este că tocmai acei Marcei, Gigei sau Ioane ne-au deschis tuturor apetitul pentru tehnologia mobilă. Iar ea a venit odată cu telefonul! Acum, navigația pe telefon nu mai este ceva ieșit din comun, iar aplicațiile se calcă pe bătături care mai de care mai insistentă în a se autopromova: este normal să fie așa într-o lume a concurenței. Mai nou (în ultimii ani, vreau să spun) mașinile noastre s-au deșteptat și, prin intermediul unei aplicații destul de simple ne permite să avem permanent navigație, muzică, telefonie și alte drăcii direct pe un ecran mai mare decât telefonul, la o rezoluție mai bună decât cea a telefonului, cu sunet mai bun decât al telefonului, fără a dezlipi mâinile de pe volan dar și fără a lua ochii de la drum! 
   Ei bine, asta da realizare! 
   Cel puțin așa pare acum, pe moment ... 
   Însă, ușurința în utilizare plus concurența dintre producători, a născut în România și în special în București o altă problemă și anume ...
   Una dintre cele mai tari aplicații de navigație, pe numele ei Waze, a venit acum mai mulți ani cu o idee simplă: de o simplitate dezarmantă aș spune! A permis utilizatorilor care până atunci doar citeau/ascultau indicațiile de navigare, să intervină și să „colaboreze” cu programul, fiecare după cum îl taie capul, astfel că acum, în Waze, sunt trecute și gropi și ambuteiaje și accidente ori poliție și radar! Și totul se desfășoară în timp real, pentru că eu văd o atenționare care-mi spune „poliție în 500 de metri” și dacă poliția lipsește de la „rendez vous”, printr-o simplă apăsare pe ecran dau de știre că situația de fapt s-a schimbat - totul, mă înțelegi dumneata, se petrece dinamic și cu adevărat în timp real! 
   Tare, nu?
   Da, tare!
   Dar, orice lucru bun vine și cu o latură mai puțin bună sau plăcută: pentru că orașele României au această manie a subdezvoltării infrastructurii, aplicația Waze, atunci când înțelege că totul este ROȘU, adică blocat, ia frumușel orice șofer și-l duce pe drumuri ocolite, ascunse, necunoscute alogenilor! În felul acesta, reușești să te miști cât de cât, chiar și în lipsa super sistemului de semaforizare comandat de videanu și executat (?) de uti dar nefolosit! 
   Da și ăsta este un lucru bun! 
   Și atunci, ce nu este în regulă?
   De ce nu-mi (mai) place Waze?
   Pentru că majoritatea celor duși pe alei sau străzi lăturalnice își „arată mușchii” și merg pe acolo mai tare decât pe bulevard! Nu o singură dată am văzut mașini circulând evident cu peste 60 km/h pe alei înguste printre blocuri! 
   Dacă nu mă credeți, vă rog fiți atenți!
   Ultima dată am observat asta pe strada Oborul Nou din București, în fața unui bloc cu vreo 600 de garsoniere, majoritatea locuite de oameni în vârstă!

   Ω

   A propos de Waze: de ce oare nu se folosește primăria Bucureștiului de această aplicație pentru fluidizarea traficului? Că doar banii dați lui urdăreanu și firmei uti nu numai că nu se mai întorc, dar nici nu vor face vreodată vreun semafor să funcționeze altfel decât deloc sau prost!

   P.S. Ca de obicei, chiar dacă un instrument este bun, oamenii îl pot folosi prost, astfel încât să devină de-a dreptul o amenințare: vezi armele, Waze-ul, politica ...