Faceți căutări pe acest blog

vineri, 12 aprilie 2013

Entr’acte – Donez Mioriţa !

  Ştiinţa victoriei
 

   Am avut ocazia să vedem (pentru a cîta oară , oare ?) mentalitatea balcano-levantină în toată splendoarea ei ! Un grup de oameni , avînd toate premisele succesului , încheie lamentabil o acţiune altfel minunat începută : şi ne referim aici la meciul de handbal fete Gyor – Oltchim !
   Se va spune că , după margine , este uşor de vorbit (şi este adevărat) , se va spune că după … mulţi pricepuţi se arată (şi iarăşi este adevărat) , însă nu puteţi spune că o echipă condusă cu 6 (şase) goluri diferenţă ar putea remonta în mai puţing de 15 minute 5 dintre ele , iar cealaltă …. !
   Ei bine , să fim sinceri cu noi şi cu tot ce înseamnă românismul : au (am) avut şase goluri avans , şase (6) , oameni buni şi …  ce-au (am) făcut ?
   Răspunsul este în firea noastră : au (am) căzut în curul nostru mioritic , am ţinut eventual o şedinţă , ne-am plîns de milă şi ne-am gîndit cît de frumoasă ar putea fi o baladă despre veşnica înfrîngere ! Ce spunem noi frumoasă , MINUNATĂ , aşa ar fi , MINUNATĂ : ar studia-o copiii la şcoală şi le-ar da lacrimile de mila bietelor mioriţe hăcuite de baciul UNGUREAN !
   Ca de obicei , noi începem en fanfare şi încheiem en larmes !
   Ca de obicei , noi sîntem ... cealaltă !
   Ca de obicei !
 
   Iar ele , adversarele , ce-mi făceau ?
   Ele jucau şi marcau şi îşi urmăreau ţelul şi interesul , mulţumindu-se cu o amărîtă de calificare în finală în locul minunăţiei de baladă populară !

   Şi sper să nu dea nimeni vina pe bacii sîrbi , că de data asta au fost de o corectitudine exemplară !

   Aşadar , există o ştiinţă a victoriei şi una a înfrîngerii : de asta a veşniciei autocompătimirii şi plînsului de milă m-am cam săturat !
   Ne poate învăţă cineva cum se cîştigă ?
   Că de versificat despre înţelepciunea ovină şi despre morţi inutile şi despre "stoicismul nostru în faţa vicisitudinilor vremurilor"
sîntem sătui ! 
 
  Ω

    P.S. Fără un portar absolut fenomenal , rîndurile de faţă nu şi-ar mai fi avut rostul , ne băteau unguroaicele la cel puţin zece goluri !
   Pe cuvînt ! Dar portarul nostru , chiar era al nostru ? 
  Era româncă ?
  Sau poate … nu ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu