Savoir vivre - Când era omul maimuţă …

   Puţină istorie

... credea că bine înseamnă o banană în plus sau , una mai mare ; credea că delicios se defineşte prin multe furnici pe băţ ; îşi închipuia că apa strînsă într-o băltoacă puturoasă , dacă nu este înconjurată de prădători mai puternici decît el , este nectar curat !
   Este ?
   Este !

   Apoi , maimuţoiul acela s-a plictisit de un asemenea regim “sănătos” , s-a săltat bine de tot în două picioare , şi-a îndreptat spatele , a privit departe în timp , peste ere şi milenii şi , a gîndit sau şi-a spus că ... vrea şi altceva de mîncare !
   Este ?
   Este !

   Să nu uităm (voit sau nu) : de cînd e lumea şi pămîntul , istoria şi mîncarea au mers mînă în mînă şi s-au influenţat permanent şi reciproc – lipsa mîncării a dus la revoluţii şi războaie , abundenţa ei la progresul ştiinţific şi cultural al omenirii !
   Românul , de felul lui mai pragmatic , a explicat pînă şi eterna problemă a dragostei într-un mod foarte simplu , legat de mîncare , spunînd că … trece prin stomac !

   Iar problema aceasta , a mîncării , a influenţat omenirea chiar şi pe plan spiritual : cu toţii ştim că , pînă la un punct , cele trei mari religii ale orientului mijlociu (mozaică , creştină şi islamică) sînt identice , bazîndu-se pe cărţile vechiului testament ! Păi nu se alegea praful de ele şi de istoria religiilor a lui Eliade dacă Adam şi Eva erau chinezi ? Că în loc să se lase amăgiţi de şarpe , l-ar fi gătit alături de măr cu cinci arome ! Probabil că ieşea un fel de mîncare delicios , iar omenirea n-ar mai fi avut cruciade , pogromuri şi cîte şi mai cîte probleme d’astea , de religie !

   Este ?

   Este !

   Să nu ne amăgim : întreaga noastră istorie se învîrte în jurul mîncării ! Tot ce s-a întîmplat pe această planetă , dar absolut totul , are ca ţel final îndestularea burdihanelor maimuţoilor ce se cred oameni ! Cine nu crede , cine NU NE crede , să facă bine să citească Biblia ; va avea o mare surpriză constatînd că Doamne Doamne îi dictează lui Moise , în mijlocul deşertului , o adevărată carte de bucate : cu cantităţi , cu proporţii , cu carne (în special) , cu condimente , cu mod de preparare ! Aşa că , nu trebuie să vă închipuiţi că problema este una derizorie ci , din contră , este una foarte importantă !
   Iar gusturile culinare ale zisului Doamne Doamne , erau foarte clare : Cain a ucis pentru că jertfa sa (legume) n-a fost placută Domnului ; iar Abel a fost ucis tocmai din invidia provocată de mîncarea mai bună (carne) adusă de el pe jertfelnic !
   Este ?
   Este !

   Şi aşa va fi de-a pururea şi-n vecii vecilor …. !

   Însă , în momentul în care omenirea s-a dezbrăcat de blană (savanţii nu ştiu nici astăzi de ce am renunţat noi la o asemenea mîndreţe de protecţie naturală) şi-a dat seama de două lucruri :

primul - că-i este frig şi ruşine doar cu o biată frunză , aşa că s-a născut Zina Dumitrescu 

al doilea - că-i este în continuare foame – dar altfel de foame , mai subtilă – şi s-a născut Masterchef !
   Glumim , bineînţeles , însă ideea , în mare , cam asta este ! 

   Mai apoi , gîndiţi-vă vă rugăm şi la un alt aspect : zeii extremului orient se mulţumesc cu ce are credinciosul , nu fac nazuri şi-şi fac treaba aşa , ca orice zeu ! Ei bine , Iahve , Iehova , Elohim ori cum vreţi să-i spuneţi domniile voastre , este mult mai evoluat : el are cerinţe precise şi o dietă bogată în proteine ! Consideră povestea cu legumele o aiureală (vezi povestea cu Cain şi Abel) iar fibrele un moft (se vede treaba că are o digestie … dumnezeiască) !

   Este ?

   Este !

   Strămoşii noştri latini , cu două mii de ani înaintea lui Rupert Murdoch au intuit adevărul despre firea omenească şi le-au dat supuşilor delicatese : Pane et circens !

   Este ?

   Este !

   Venind mai aproape în istorie , vedem că şi capetele încoronate au acordat mîncării toată importanţa cuvenită : într-adevăr , unii au exagerat crezînd că un pui în fiecare zi pe masa unui om este suficient ca să-l ţină mulţumit şi ascultător , uitînd că mai există şi cite un Ravaillac care , probabil , era vegetarian !

   Este ?

   Este !

   Lăsîndu-l pe Henric de Navara cel ucis în Franţa , să mai facem cîţiva paşi spre epoca noastră şi să privim cu atenţie pînzele celor mai mulţi maeştri flamanzi : din nou relaţia cu mîncarea îşi spune cuvîntul ! Frumoşi , sînt oamenii graşi sau foarte graşi – formele rubensiene – asta însemnînd că … au ce mînca , deci o duc bine , sînt bine plasaţi , sînt de invidiat !

   Este ?

   Este !

   Pînă şi amărîţii de la 1907 , din satul Flămînzi , au murit tot cu gîndul la mîncare , vai de mama lor : Dumnezeu să-i ierte !

   Este ?

   Este !

   Iar astăzi , cînd cei mai mulţi iubiţi conducători au înţeles (după mii de ani era şi timpul) că urmaşii maimuţelor ascultă mai mereu de ideologia burţii pline înaintea oricărei alte teorii , astăzi deci , cînd în sfîrşit , pentru prima dată în istoria omenirii mîncarea abundă - chiar hulită ca fiind de proastă calitate (ideea de foamete riscă să dispară chiar şi dintre coşmarurile oamenilor) , astăzi , frumos înseamnă să ţi se vadă oasele , să cîntăreşti mai puţin decît trusa de farduri , să nu poţi fi luat/ă în braţe fără riscul de a produce răni prin înţepare/zgîriere ! Asta însemnînd tot o formă a relaţiei cu mîncarea , o negare a nevoii de mîncare , dusă în unele cazuri pînă la absurdul unei sinucideri prin inaniţie : nu o grevă a foamei , ci o formă de frumuseţe de neînţeles pentru strămoşii noştri – ca şi pentru mulţi dintre noi , de altfel !

   Este ?

   Este !

   Era să uităm un element vital al alimentaţiei : lichidul sau lichidele ce ajută la înghiţirea , consumarea , digerarea alimentelor !
   Era să uităm de sîngele Domnului !
   Iată că , facem ce facem şi ne întoarcem la cele sfinte , de data aceasta spăşiţi , pentru că uitam de băutură ! Nu vi se pare importantă ? Serios ? Citiţi atunci domniile voastre noul testament şi vedeţi ce vrea să însemne trupul şi sîngele Domnului !

   Este ?

 Este !

   Această întoarcere nu face altceva decît să demonstreze că sîntem într-un ciclu , atît istoric cît şi gastronomic : mîncarea ne-a însoţit permanent , iar noi trebuie să-i acordăm importanţa necesară !

   Este ?

   Este !

   Ce ar mai fi de spus ?

   Prea multe pentru spaţiul nostru restrîns şi pentru ceea ce ne-am propus aici , aşa că ne oprim din scurta istorie şi trecem la subiectul ce dorim a vi-l propune !

   Iar acum , să scurtăm povestea cît mai mult !

   Dacă unii dintre semenii noştri nu s-au tras complet (din străbuna maimuţă darwinistă) nu este vina lor , dacă alţii cred că strămoaşa lor primată a fost mai cu moţ decît a altora , nu este vina noastră şi , iarăşi , dacă unii şi unele îşi închipuiesc că Eva originară era de fapt un bătrînel simpatic şi cărunt este treaba lor , dar orice am crede , orice AR crede alţii , nevoia de îmbrăcăminte , zorzoane şi în primul rînd mîncare , rămîne primordială !

   În concluzie , fiind noi în preajma zilei muncii (serbată , ciudat , prin odihnă) , zi gîndită şi creată de atoateziditorul parcă special pentru grătare la iarbă verde şi , ştiind că asta va fi ocupaţia de bază doar ca antrenament pentru masa de Paşte ce va să vină , să discutăm puţin despre ce , cum şi eventual (ce prostie) cît mîncăm !

   Maimuţoiul acela ce şi-a lepădat frumuseţea de blană , are acum pretenţii : pretenţiile însă , diferă de la maimuţoi la maimuţoi , ori de la grup la grup !

   Să încercăm să ne facem de cap în scris , cu idei de bucătăreală , de preparate , de descoperiri şi reţete !

   Să-l ascultăm pe cel ce a inventat vorba aia , de-i zice "Savoir vivre" şi să ne lămurim dacă ne putem lămuri ce vrea ea să zică !
   Oare să umfli burdihanul cu carne friptă , cîrnaţi şi mititei te califică în categoria mai sus amintită ?
   Dar dacă la o friptură din vită neo zeelandeză bei o bere (chiar rece) , te califici ?
   Ori dacă dai pe gît un whisky bun , vechi de 18 ani sau mai mult alături de brînză telemea şi ceapă ?
   Înseamnă astea "Savoir vivre" ?

   Să nu înţelegem că trebuie să ne îndopăm cu franţuzisme ; fiecare bucătărie are capodoperele ei , inclusiv cea românească şi , în plus , gusturile evoluează : dacă îi dădeai unui aristocrat dinainte de revoluţie să mănînce o stridie (nu doar crudă , ci chiar vie) probabil că leşina – astăzi este o delicatesă plătită cu bani grei (stridia , nu aristocratul) !
   Toate fructele de mare au evoluat şi , pornind din bucătăria săracului au ajuns o emblemă a luxului şi de multe ori a fiţelor de prost gust !

   Ştim bine că în lumea asta mare , se mănîncă toate năzbîtiile imaginabile şi inimaginabile : chinezii spun că se mănîncă orice are patru picioare , mai puţin mesele şi scaunele , însă văzînd ce mănîncă ei , nu mai sîntem atît de siguri de asta ! Aşadar , hai să vedem , împreună , ce ar mînca nişte caucazieni normali , cum ar condimenta ei mîncarea şi (lucru deloc neglijabil) cum ar combina-o cu ceva umed , ceva ce ajută la alunecatul pe gît !

   Cantităţile-s mai puţin importante , fiecare cu propriile capacităţi , proporţiile însă sînt !

   Pornind de la (cred unii) banala şi inerta mămăligă şi terminînd cu cine ştie ce fineţuri culinare , vă propunem o expunere a gusturilor şi poate a realizărilor proprii !
   Să nu uităm : cu cît mai simple , cu atît mai bine !  

   Împărtăşiţi şi altora păreri despre mîncăruri şi , poate , restaurante (bune sau rele) !

  

Aşadar , ne permitem să începem cu o "realizare" extrem de simplă şi de binevenită pe lîngă orice bucătărie (nu doar de gourmand) :

într-o sticlă (sticlă , nu plastic !) puneţi untdelemn (adicătelea vrea să spună ulei de gătit…) şi adăugaţi , după gust , ardei iute (la ½ litru untdelemn se folosesc cam 5 ardei iuţi autohtoni sau vreo 3 chili – atenţie mare cu chili , sînt otravă !) . Lăsaţi combinaţia asta între 10 zile şi două săptămîni , apoi folosiţi-o la (în special) salate – dar nu numai ! 

   Data viitoare , vom vorbi despre sare !

     Ω 

    Ăsta este doar începutul !

   Merită să continuăm ?

   Păreri ?