Intimitatea refuzată

   Spălarea rufelor în public


   De la o vreme observ și , bănuiesc că observă și alții , plăcerea de a te da în stambă ! Plăcerea nemăsurată de a deranja și de a te evidenția , ca în bancul acela prost :

   Gheorghe - Mărie , văzut-ai ... din mijlocul cărării ?
   Măria - Îhî !
   Gheorghe - Io l-am făcut !

   Adică , ce vrem să spunem cu asta ? Simplu !
   Dacă un gheorghe oarecare , se plictisește , pune mîna pe „mobil” și își sună mama soacra consoarta sau concubina : pune fă mîncarea pă foc , că viu !
   Un alt gheorghe , mai ocupat , sună un debitor : bă , mă doare-n ... mie-mi dai banii , că altfel te ..... !
   Mai există și gheorghe intelectualul : mîncaț'aș am fo la salam la CONCERT , să moară copiii mei (sau mama) ce o fo ...
   Apoi vin gherghinele : tu , fă , ce mașină are gheorghe ...
   Sau : pațachina dreacului dacă te mai prind curva dracului la gheorghe al mieu ...
   Ori : io nu te mai iubesc , bă boule !
   Sau : mergem la clabing tu fată , dă hepi halou-uin !
   Sau etc , etc , etc !

   Foarte nostime sunt gherghinele ce cred că folosirea „mobilului” întinerește (greșit , băbește !) !
   gherghina a bătrînă : iai doi ardei și doauă vinete și le coci ...
   Sau : o plecat băietul după curva aia ...
   Sau : mi-o zîs luigi al meu de lucră în iuchei că ...

   În definitiv și la urma urmelor , fiecare să facă ce-l taie capul : dar de ce trebuie să ne spună și nouă prostiile ce le trec lor prin puțina minte ce le doarme între urechi ? Pentru că se poartă așa tocmai din cauza problemei cu urechile ! Mai exact , cu între urechile !
   De ce își urlă prostiile și inepția în halul ăsta ?
   Cum se face că dacă nu se laudă tuturor cu imbecilitatea lor , nu pot dormi noaptea ?


     Ω

   Ce ?
    Ce-ați zis ?
    Mai tare , vă rog !
   MAI TAAAREEEE !