Tâmpenia - boală sau talent?

   A fi prost, este un dat!
   A rămâne așa, cum se cheamă?


   Am bântuit prin pieţe și magazine în căutarea unui brăduț: vine Crăciunul și, așa cum am învățat de mici copii, sărbătoarea nu ar fi completă fără acest articol nemțesc de recentă proveniență!
   Așadar, până aici lucrurile sunt perfect normale!
   Mai departe ...
   Ajung la un magazin mare (nu pot spune hiper ...) și descopăr prețuri pentru toate buzunarele, adică de la 80 de lei în sus!
   Mi se pare cam scumpișor pentru un (în definitiv) moft lipsit de orice semnificație religioasă ori de altă natură, dar cum amintirea copilăriei și plăcerea de a da din când în când în mintea lor (a copiilor) este prea tentantă, îmi continui plimbarea prin pieţe: și bine fac! În piață deci, un tuciuriu concetățean, îmi cere 160 de lei pe un brăduț micuț și oarecum drăguț dintr-o singură direcție privit! 
   Eu îl întreb dacă glumește!
   El spune că nu!
   Eu îi amintesc faptul (trist!) că pe 25 Decembrie dimineaţă toți brazii aceia vor fi lemn de foc, lipsiți de altă valoare comercială!
   El mă privește mirat și pare a nu pricepe chestia asta cu ce se va întâmpla în viitor (pasa pe poziție viitoare, cum se spune în sport)!
   Eu îi doresc poftă bună la brazii pe care-i va avea pe masă în ziua de Crăciun!
   El mă înjură de mama!
   Eu îi explic că așa se întâmplă în toți anii și că salubritatea strânge mormane de brazi nevânduți!
   El spune că nu crede!
   Eu îi întorc spatele și plec!

   Ω

   Așadar, să ceri un preț nemeritat pentru o marfă, este o dovadă de prostie crasă, dar să faci acest lucru atunci când marfa aceea este „extrem” de sezonieră, mi se pare deja absurd!
   Povestea asta se repetă an de an, cu aceiași actori, fie ei tuciurii, fie ei comersanți din creier de munte ce vin să înghețe în pieţe, oameni care nu vor să înțeleagă cum stă treaba cu valoarea de piață, momentul economic și câștigul din volumul de vânzări!
   Din păcate și magazinele par a gândi la fel ca amărâții care se cred acum mari și tari!
   Problema mea, este următoarea: dacă prostia aceasta se repetă an de an, cum de nu învață nici un vânzător de brazi din ea?

ADICĂ, SUNT TÂMPIȚI DIN FACERE

SAU ÎNVAȚĂ SĂ RĂMÂNĂ AȘA?