Ce este respectul?
În ultimul timp, filmele americane cu negri și pușcăriași au pătruns adânc în conștiința românească și, a apărut și la noi o fobie, mai curând o manie, o marotă: oamenii vor respect!
Conform DEX-ului, definiția ar suna astfel:
„RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.
Expr.
A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar.
A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut.
Din fr. respect, lat. respectus.”
Așadar, ce dorește bucătarul care se plânge că nu „are” respect din partea șefului?
Sau motocicliștii care se plâng că nu sunt respectați?
Ori fotbalistul nemulțumit de înjurăturile tribunei?
Respect? Vor ei să fie stimați, să fie poate venerați sau puși pe un piedestal? Nici gând, marea majoritate a oamenilor înțeleg prin „a respecta” gestul de a se da la o parte (în sens figurat desigur) din fața cuiva, din calea cuiva, de a nu încurca dorințele cuiva! De aici și până la stimă deosebită, calea este lungă, pentru că un fotbalist îmi poate plăcea mult de tot, dar asta mă va face să-l admir nu să-l venerez! Un bucătar poate avea mâini de aur și inspirație de geniu, lucruri care-i aduc toată simpatia și prețuirea mea! Orice om onest are dreptul la a i se răspunde civilizat, politicos și corect, dar de aici și până la a avea „respect” conform dicționarului calea este lungă: din păcate, și acest cuvânt este folosit „la modă”, demonetizându-se, piezându-și sensul și puterea de expresie pe care le-a avut întotdeauna! Și acest cuvânt este morfolit de toată lumea fără a fi corect înțeles! Și acest cuvânt înseamnă altceva decât cred majoritatea celor ce-l folosesc, pentru că a spune frumos „bună ziua” și „la revedere” ori „sărut mâna”, a nu înjura, a nu bălăcări pe cineva nu însemnă respect ci convenția minimei bune creșteri a celor șapte ani de acasă!
Și atât! Nimic mai mult! Respect? Da, sunt mulți oamenii pe care-i respect, dar mai puțini decât cei pe care-i admir, mai puțini decât cei care-mi plac și, infinit mai puțini decât cei care-mi displac!
Ω
Așadar, să nu ne mai jucăm cu cuvintele prostește și poate va ieși ceva din acele facultăți de comunicare ce ne învață să evităm cacofonia prin folosirea popularului „a pica” în locul lui „a cădea”: însă cum a pica se termină cu silaba „ca”, am auzit niște perle ...
În ultimul timp, filmele americane cu negri și pușcăriași au pătruns adânc în conștiința românească și, a apărut și la noi o fobie, mai curând o manie, o marotă: oamenii vor respect!
Conform DEX-ului, definiția ar suna astfel:
„RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.
Expr.
A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar.
A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut.
Din fr. respect, lat. respectus.”
Așadar, ce dorește bucătarul care se plânge că nu „are” respect din partea șefului?
Sau motocicliștii care se plâng că nu sunt respectați?
Ori fotbalistul nemulțumit de înjurăturile tribunei?
Respect? Vor ei să fie stimați, să fie poate venerați sau puși pe un piedestal? Nici gând, marea majoritate a oamenilor înțeleg prin „a respecta” gestul de a se da la o parte (în sens figurat desigur) din fața cuiva, din calea cuiva, de a nu încurca dorințele cuiva! De aici și până la stimă deosebită, calea este lungă, pentru că un fotbalist îmi poate plăcea mult de tot, dar asta mă va face să-l admir nu să-l venerez! Un bucătar poate avea mâini de aur și inspirație de geniu, lucruri care-i aduc toată simpatia și prețuirea mea! Orice om onest are dreptul la a i se răspunde civilizat, politicos și corect, dar de aici și până la a avea „respect” conform dicționarului calea este lungă: din păcate, și acest cuvânt este folosit „la modă”, demonetizându-se, piezându-și sensul și puterea de expresie pe care le-a avut întotdeauna! Și acest cuvânt este morfolit de toată lumea fără a fi corect înțeles! Și acest cuvânt înseamnă altceva decât cred majoritatea celor ce-l folosesc, pentru că a spune frumos „bună ziua” și „la revedere” ori „sărut mâna”, a nu înjura, a nu bălăcări pe cineva nu însemnă respect ci convenția minimei bune creșteri a celor șapte ani de acasă!
Și atât! Nimic mai mult! Respect? Da, sunt mulți oamenii pe care-i respect, dar mai puțini decât cei pe care-i admir, mai puțini decât cei care-mi plac și, infinit mai puțini decât cei care-mi displac!
Ω
Așadar, să nu ne mai jucăm cu cuvintele prostește și poate va ieși ceva din acele facultăți de comunicare ce ne învață să evităm cacofonia prin folosirea popularului „a pica” în locul lui „a cădea”: însă cum a pica se termină cu silaba „ca”, am auzit niște perle ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu