Omul cu mârțoagele

   Am avut zilele trecute de-a face în mai multe rânduri cu cabaline: în trei rânduri de fapt.

   Primul, a fost dis de dimineață, la Regatul Cailor, în sudul Bucureștiului: un concurs de echitație, cu participare balcanică, ne-a făcut să urmărim cu sufletul la gură atât seniori cât și adolescenți stăpânind de-a lungul traseului cu obstacole căluți de multe sute de kilograme. Am avut parte și de multe abandonuri, fie din cauza refuzului unui cal de a sări un obstacol, fie din neatenția călărețului sau, pur și simplu în urma unor nedorite acrobații, cum ar fi aruncarea omului peste capul calului! Din fericire, rănit pare a fi fost numai orgoliul celor din șa!
   A fost frumos, a fost cald, a fost bine: dacă uităm marea lunară de praf numită „parcare”, a fost foarte bine!

   A doua întâlnire cu cabalinele am avut-o pe după-amiază, mergând la oarece mărunte cumpărături: la mall! Ei bine, înțelegând probabil că nu toți suntem oameni „de mall”, domnii în șlapi și pantaloni scurți și domnișoarele golașe dar cu ochelari de soare, perechi perechi provenind de multe ori de prin comunele limitrofe, au dat iama în tot ce mișca, într-o aglomerație de nedescris și într-un zgomot ca de tren, învârtindu-se la nesfârșit în cercul imaginar ce înconjoară iar și iar șirul de magazine! În acest timp, parcurile erau goale și vremea splendidă! Ce să spun, mă întorc la cabaline și spun doar că majoritatea au comportamentul unor măgari!

   A treia întâlnire, care a și încheiat ziua începută bine, nu putea  decât să o termine prost: naționala de fotbal, ne-a demonstrat încă odată că este una de pitici și nu de seniori! Nu înțeleg ce mai trebuie să se întâmple pentru ca cine trebuie să înțeleagă s-o și facă: fără un campionat intern cel puțin bun, convocând jucători care prind când și când lotul lărgit al unor echipe de divizia B din campionate nu cu mult mai tari decât al nostru, nu vom avea fotbal de calitate!
   Drept care, mă văd nevoit să apelez la clasici și să spun că dacă Ciprian a gândit „Omul cu Mârțoaga”,

Daum a fost omul cu mârțoagele: 

de la campionatul european nu mai văzusem gloabele. de pe vremea generalului făcut din ceară aprobată de bor, dar mă jur pe iconițele aceluiași geal că nu-mi era dor!
   Căutând în DEX, realizez că am descoperit o scăpare blamabilă, scăpare pentru care îi voi sesiza pe autori:

   MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, prăpădit, rău îngrijit; gloabă.

   Definiția aceasta este incompletă, ea ar trebui să sune in integrum astfel:

MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, prăpădit, rău îngrijit;

gloabă sau component al naționalei de fotbal a României. 

 

  Ω

 

   De ce oare nu se desființează odată profesionismul în fotbalul românesc?

   Ce rost are consumul de timp și bani cu gloabele astea bune numai de căruța comunală?

   Cui folosește existența acestui ridicol și costisitor pseudo sport?

   Oricât de mult se supără unii bolnavi de fotbal, să fim sinceri:

NICI DE SALAM NU SUNT BUNI!

   Poate doar cu bunul Dumnezeu pe bancă!