Ce a însemnat ziua aceasta pentru România?
Deşi greu de explicat astăzi, după atâţia ani, ce a însemnat cu adevărat schimbarea de regim pentru ţară, să încercăm să zgâriem puţin istoria şi să vedem ce curge!
Aşadar, 30 decembrie 1947; o zi ca oricare alta, o zi în care mai toţi oamenii s-au dus la muncă, cei mici erau în vacanţa de iarnă, ţara îşi revenea încet, încet după război, dar şi o zi cu surprize: puterea politică de atunci, susţinută de armata roşie aflată în ţară, a impus abdicarea regelui Mihai I şi a dizolvat sistemul democratic al monarhiei constituţionale, înlocuindu-l cu ... puterea populară!
Deși momentul a fost trist, s-au găsit destui români bucuroşi pentru cele întâmplate: ulterior, au venit naţionalizarea, stabilizarea monetară, reforma monetară, cooperativizarea agriculturii, partidul unic, cultul personalității, frigul, foamea, mizeria ... şi le-a trecut bucuria, însă era deja prea târziu - istoria ne condamnase să ne bucurăm perpetuu!
Toate până în '89 când, la revoluție, am sperat că putem întoarce timpul înapoi recuperând măcar o mică parte din pierderea suferită timp de peste 40 de ani! Nu s-a putut, pentru că urmașii lui petru groza, ana, luca şi cu dej, zăroni, drăghici, teohari georgescu şi alţii ca ei, au hotărât că românii vor republică: şi nu orice fel de republică, ci una ... originală! Poate așa era, poate majoritatea românilor voiau republică, dar măcar să fi fost întrebaţi, nu să hotărască din nou altcineva pentru noi!
Istoria nu se face cu condiţionalul dacă înaintea unor fraze, ştim asta, dar dacă fostul rege Mihai, astăzi ar fi însumat 75 de ani de domnie, cum ar fi arătat țara asta?
Ce autoritate ar fi avut un rege după o asemenea domnie?
Cum ar fi reacţionat toţi şi toate în faţa unei asemenea personalităţi şi domnii?
Reţineţi, domnie nu conducere, căci monarhul constituţional domneşte nu conduce!
Ne-ar fi fost oare mai bine?
Sau mai rău?
Numai bunul Dumnezeu o ştie, ori aşa credem noi!
„De-o fi una, de-o fi alta ... Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.”
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.”
Nu ştim cum ne-ar fi fost dacă aliaţii noştri tradiţionali nu ne-ar fi lăsat la mâna „ fraţilor” de la răsărit, dacă românii şi România şi-ar fi respectat cuvîntul dat (pentru că avem şi noi partea noastră consistentă de vină), dacă,dacă, dacă ...
Dar ştim că bine nu ne-a fost, ştim că fenomenul
Se pare că neamul ăsta al nostru este blestemat să vieţuiască în zodia Mioriţei!
Iar din zgârietura făcută istoriei curge sânge, foarte mult sânge, mult și nevinovat!
Aşadar la mulţi ani şi, cu gândul la ce (poate) am pierdut, să privim spre viitor!
Ω
Cu speranţă ?
P.S. Pentru a nu încheia într-o notă pesimistă, urmașilor celor de mai sus (petru groza, ana, luca şi cu dej, zăroni, drăghici, teohari georgescu), le dedicăm un colind cult, pe care-l datorăm unuia dintre tovarășii lor iubiți - Adrian Păunescu vă cunoștea el mai bine!):
MARȘ DE ADIO
La muncă, derbedei, că trece anul
Și vin ăilalți și-o să vă ia ciolanul.
Făceați pe democrații cei cucernici,
Christosul mamii voastre de nemernici.
Scuipați-vă-ntre voi cum se cuvine
Și-apoi convingeți-vă că e bine.
C-ați luat o țară de mai mare dragul
Și i-ați distrus averile și steagul.
S-ajungem colonia de ocară
Care-și va cere scuze în maghiară.
Și, prin complicități cu demoni aprigi,
Ați desființat uzine, câmpuri, fabrici.
Și, prin vânzări de țară infernale,
Ați omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
Răspundeți cu un greu de moarte, parcă.
Și i-ați găsit și bolii un remediu
Întoarceți România-n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
V-aș desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveți în vine,
Ci credite din călimări străine.
Le știți lui Hitler și lui Stalin taina
Și-mpingeți Bucovina în Ucraina.
Așa cum ceilalți, limpezească-i valul
S-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteți, mă, din ce găoace,
Cum v-au putut părinții voștri face?
Ce condimente le-au picat în spermă
De e trădarea voastră-atât de fermă ?
Ați pus nenorocita voastră labă
Pe-această tristă țară basarabă.
Și vreți cu-amenințare și cu biciul
S-o faceți curva voastră de serviciu.
Mimați respectul pentru cele sfinte,
Dar vindeți și pamînturi și morminte.
Ați inventat examene severe,
Supunere poporului spre-a-i cere.
Și toată zbaterea a fost degeaba
Că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
Actori într-o politică obscenă.
Și-acum, că-i un prăpăd întreaga țară,
Ia cereți-vă, puțintel, afară.
Decât să vă trimită țara noastră,
Mai bine mergeți voi în mama voastră.
Plecați de-aici, cu-o grabă funerară,
Și nu albanizați această țară .
Băgați viteză, că vă trece anul
Și s-a scurtat și s-a-nvechit ciolanul.
Și ce vă pot eu spune la plecare
Decât lozinca lui Fănuș cel Mare :
Nenorociților, se rupe șnurul,
„La muncă, la bătut țăruși cu curul!”
Și vin ăilalți și-o să vă ia ciolanul.
Făceați pe democrații cei cucernici,
Christosul mamii voastre de nemernici.
Scuipați-vă-ntre voi cum se cuvine
Și-apoi convingeți-vă că e bine.
C-ați luat o țară de mai mare dragul
Și i-ați distrus averile și steagul.
S-ajungem colonia de ocară
Care-și va cere scuze în maghiară.
Și, prin complicități cu demoni aprigi,
Ați desființat uzine, câmpuri, fabrici.
Și, prin vânzări de țară infernale,
Ați omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
Răspundeți cu un greu de moarte, parcă.
Și i-ați găsit și bolii un remediu
Întoarceți România-n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
V-aș desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveți în vine,
Ci credite din călimări străine.
Le știți lui Hitler și lui Stalin taina
Și-mpingeți Bucovina în Ucraina.
Așa cum ceilalți, limpezească-i valul
S-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteți, mă, din ce găoace,
Cum v-au putut părinții voștri face?
Ce condimente le-au picat în spermă
De e trădarea voastră-atât de fermă ?
Ați pus nenorocita voastră labă
Pe-această tristă țară basarabă.
Și vreți cu-amenințare și cu biciul
S-o faceți curva voastră de serviciu.
Mimați respectul pentru cele sfinte,
Dar vindeți și pamînturi și morminte.
Ați inventat examene severe,
Supunere poporului spre-a-i cere.
Și toată zbaterea a fost degeaba
Că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
Actori într-o politică obscenă.
Și-acum, că-i un prăpăd întreaga țară,
Ia cereți-vă, puțintel, afară.
Decât să vă trimită țara noastră,
Mai bine mergeți voi în mama voastră.
Plecați de-aici, cu-o grabă funerară,
Și nu albanizați această țară .
Băgați viteză, că vă trece anul
Și s-a scurtat și s-a-nvechit ciolanul.
Și ce vă pot eu spune la plecare
Decât lozinca lui Fănuș cel Mare :
Nenorociților, se rupe șnurul,
„La muncă, la bătut țăruși cu curul!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu