Așadar, dacă Parisul a fost decenii la rând „un must”, pentru tinerii de astăzi pare a fi mai important un concert al „digeiului Vasile la pătrat”: lucrul, observat de câțiva întreprinzători adevărați, a scos Clujul de pe harta no name-ului turistic și l-a așezat în fruntea localităților muzicale de prim rang - cred că astăzi, orașul lui Boc câștigă mai mult din festivalurile muzicale decât Bayreuth din Wagner!
Timișoara la rându-i, a băgat de seamă că este important să oferi ceva pentru a aduce oameni, drept care s-a zbătut să devină Capitală Culturală Europeană!
Sibiul ... ce să mai vorbim, este cel ce ne-a dat lecții tuturor și a desțelenit locul!
Pe litoral, câteva nopți muzicale au adunat sute de mii de spectatori/turiști!
Așa că, băgăm de seamă că rețeta este simplă:
- cazare ieftină (și bună)
- mâncare ieftină (și bună)
- bere ieftină (și bună)
- siguranță garantată
- muzică sau altfel de manifestare artistică (nu sportivă!) cât mai atrăgătoare!
La capitolele cazare - mâncare - bere, ieftin relativ la prețurile occidentale, nu la ale noastre.
Așa că, mă uit la București și trag concluzii: locuri de cazare sunt? Sunt sau se fac!
Mâncare este? Berechet!
Bere există? Mai multă decât pot bea însetații de englezi!
Ce îi lipsește atunci?
ÎI LIPSEȘTE O VIZIUNE!
ÎI LIPSEȘTE UN PRIMAR!
ÎI LIPSEȘTE UN CONDUCĂTOR CARE SĂ ȘI ȘTIE, SĂ ȘI VREA!
Centrul vechi, transformat într-o înghesuială fără noimă de cârciumi și cârciumioare, este o curiozitate care riscă să dispară într-un timp relativ scurt, locul fiind lipsit de un ceva al lui, de ceva aparte: în schimb, orașul vechi, ce a mai rămas din el, are clădiri absolut splendide ascunse în spatele unei vegetații necontrolate, are fațade încântătoare, are străduțe rupte din povești! Zonele stânga/dreapta bulevardului Carol sunt formate din străduțe uitate în secolul XIX, cu curți unde se pot găsi vechile grădini de vară ale orașului în care primarii generali par a fi fost numai ne bucureșteni. Sunt o mulțime de locuri umbrite, sunt clădiri și fațade de poveste, sunt spații pe care din păcate nici locuitorii de multe ori nu le cunosc! Astfel, pe strada Spătarului, casa Melik, datată pe la 1750, fiind pare-se cea mai veche din București, încântă privitorul străin dar este ignorată de localnici: de jur împrejur, mulțime de grădini, de curți, de case amintind de orașul de odinioară așteaptă să fie puse în valoare!Toată zona care înconjoară bulevardul Carol (și nu numai) se poate umple cu hostel-uri și cârciumi pentru toate buzunarele!
Pe strada Candiano Popescu colț cu Frigului, o mândrețe de clădire industrială ridicată în splendidul stil industrial al anilor 1880 (numai și numai în cărămidă aparentă), se prăbușește vis a vis de muzeul tehnic, în loc să fie transformată în centru cultural și săli de concerte, teatru, expoziții: zona Căii Șerban Vodă ar fi și ea plină de hostel-uri și mici hoteluri, cafenele și restaurante.
Un pic mai sus, pe dealul Filaretului, o fostă fabrică comunistă căpușează și astăzi vechiul Arsenal, clădire la rându-i lucrată în același stil industrial al sfârșitului de secol XIX: tot spațiul este practic abandonat, deși are o poziție de-a dreptul de invidiat deasupra parcului Carol (sau Libertății, dacă doriți)! Șoseaua Viilor așteaptă cu nerăbdare să scoată la vedere mândrețea de case negustorești ce se ascund pe străduțe mărunte până spre Podul Calicilor și fosta fabrică de bere Rahova, clădire care, aflată spate în spate cu palatul Bragadiru poate deveni un simbol al zonei și un magnet turistic!
Este greu?
Este greu ca alături de un greoi și pseudo elitist festival Enescu să organizăm toată vara concerte peste concerte de muzică modernă? Este greu ca iarna să aduci digei (DJ, bineînțeles) care să umple halele care astăzi nu-și găsesc întrebuințarea decât în planurile țiganilor care le prăbușesc jefuindu-le și ale așa zișilor dezvoltatori imobiliari care le așteaptă să dispară?
Fiecare asemenea centru cultural VIU, ar ține în viață pe lângă el zeci de afaceri mici și mijlocii, ar crea locuri de muncă, ar ocupa oamenii, ar spori veniturile bugetului de stat și al primăriilor!
Ω
Ar veni cineva?
Ar veni cu siguranță mulți tineri, ar veni la muzică bună, cazare, mâncare, bere la fel și, în special, ar veni
LA SIGURANȚĂ!
Bucureștiul este un oraș sigur, ba chiar foarte sigur prin comparație cu multe capitale cu pretenții ale acestei lumi: de ce nu profită orașul de aceste avantaje?Răspunsul este simplu: pentru că primăria nu are viziunea viitorului, pentru că primăria și primarii orașului nu sunt în stare să vadă „pasa pe poziție viitoare!
Terorismul a împuținat cu câteva procente numărul turiștilor care alegeau Parisul sau Londra, Berlinul ori Hamburgul: nu cu mult, dar puțin acolo, le-a ciupit din număr!
Terorismul a speriat câțiva turiști!
Bucureștiul și România nu au problema terorismului, au prețuri rezonabile și o potențială ofertă care deja este cunoscută internațional:
DE CE NU PROFITĂM DE MÂNA DE AJUTOR OFERITĂ
INVOLUNTAR DE TERORISMUL INTERNAȚIONAL?
CHIAR AȘA: DE CE?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu