luni, 22 ianuarie 2018

Minciuna supravegherii video

   Vedem în ultima vreme din ce în ce mai des afișe care spun de obicei ceva de genul
OBIECTIV SUPRAVEGHEAT VIDEO.
   Sau zonă sau cum vreți dumneavoastră, dar musai
SUPRAVEGHEAT VIDEO!
   Știm însă ce înseamnă asta?
   Și dacă este adevărat?
   Răspunsul este de obicei DA dar înseamnă NU
   Marea majoritate a oamenilor nu știu ce înseamnă asta dar își închipuie că știu.
   Problema este următoarea: un sistem de supraveghere video are un număr de camere (fixe sau/și mobile cu sarcini și parametri funcție de scopul urmărit) care transmit imagini permanent sau în intervale orare dinainte stabilite către un centru de supraveghere, centru dotat cu monitoare de supraveghere și comenzi pentru camerele mobile. Aici, în acest centru, se poate găsi (mai rar) un soft (de recunoaștere facială de exemplu) sau/și (de obicei) unul sau mai mulți maimuțoi umani care se holbează neîntrerupt la monitoarele de pe pereți, urmărind ÎN DIRECT și PE VIU ce se întâmplă, luând hotărâri imediate și aducându-le la îndeplinire prin sistemul pus la punct și la dispoziția lor în acest scop.
   Sistemele de așa zisă supraveghere montate de autoritățile noastre, nu sunt cu adevărat de supraveghere ci sunt de ÎNREGISTRARE VIDEO! Un număr de camere (de data aceasta fixe și foarte rar unele mobile și programabile) înregistrează ce se petrece într-un loc, înregistrările urmând a fi consultate și verificate NUMAI ÎN CAZUL ÎN CARE SE ÎNTÂMPLĂ CEVA!

   Diferența dintre cele două sisteme?
   La supraveghere, maimuțoiul de la monitoare anunță imediat că se întâmplă ceva și ia măsuri în consecință!
   La înregistrare, cineva - nu întotdeauna calificat și capabil să discearnă ce vede - holbează ochii urmărind niște înregistrări luate de-a valma numai în cazul în care se reclamă ceva, după un timp oarecare și în cazul fericit în care nu a trecut suficient de mult timp încât să se fi înregistrat altceva „peste”! Să nu uităm că legea română impune numai cazinourilor și sălilor de jocuri păstrarea înregistrărilor pentru un timp minim! 

   Așadar, după ce au fost cheltuiți bani - mulți - pe sistemele de supraveghere, acestea nu sunt folosite la adevărata lor capacitate, pentru că scopul nu a fost folosirea lor și obținerea de beneficii imediate din existența sistemelor ci cheltuirea banilor!

   Care ar fi diferența dintre cele două modalități de lucru?
   Una simplă! În întâmplarea de la metrou, aceea cu împinsul tinerei ghinioniste în fața trenului de către o nebună, imaginile filmate sunt poate probe, deși pentru a fi probe în instanță sistemul ar trebui să treacă niște teste anume și să obțină și aprobări, lucru de care mă îndoiesc că l-ar fi făcut Metrorex-ul! Așadar, DUPĂ ce s-a petrecut nenorocirea, cineva a verificat înregistrările, a găsit momentele cu nebuna și ni le-a arătat și nouă: vi se pare normal? Ei bine, nu! Normal ar fi fost ca imaginile să fie văzute ÎN DIRECT și PE VIU de către un operator din centrul de supraveghere, operator care la prima tentativă, cea de la Georgian, trebuia să alerteze poliția transporturi care ar fi săltat nebuna de pe străzi înainte ca tragedia să se petreacă! 

   Ω

   Vi se pare puțin lucru diferența dintre viață și moarte?
   Vi se pare că ar fi atât de mare cheltuiala cu adevărate servicii de supraveghere?
   Vi se pare că nu merită prevenirea infracțiunilor?
   Vi se pare că nu merită efortul?
   Vi se pare suficientă cheltuirea banilor și ridicarea vilelor?

   Să ne întrebăm nu este suficient: trebuie să ne și răspundem!
   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu