Noaptea Sfântului liviu?

   Că urmează răzbunarea mâinii mușcate a pesede-ului nu este o întrebare ci o certitudine: întrebarea este nu dacă ci când!
   Așadar, după cum ne-au învățat pe noi precursorii actualului partid populist pseudo socialist, învingătorul nu numai că ia tot, dar are și obligația să distrugă răul din rădăcini: un fel de holde pârjolite dar la puterea -1! Dacă strămoșii în lipsă de altceva mai bun se ascundeau în păduri și lăsau dușmanul fără hrană

ÎNAINTEA BĂTĂLIEI DECISIVE,

moda de acum este să faci pe sfântul până-ți vezi sacii în căruță și să recurgi la pârjolirea dușmanului 

DUPĂ CE OBȚII VICTORIA!

   Sau, cum se spunea pe vremuri printre puști, răzbunarea-i arma prostului!
   Nu mă înțelegeți greșit, nu plâng de mila nici unuia dintre învinși și nici m-aș fi bucurat dacă dracnea-și frângea gâtul: indiferent cine câștigă, noi plătim oalele sparte! Problema mea este că dracnea și pesedeul tind spre același cult al personalității pentru care a fost cineva împușcat în ziua de Crăciun a lui `89! Vă amintiți? Și cum să nu te gândești la asta când bitman dan simte că primarul celui mai împuțit sector din București i-a dat un inel și simte nevoia arzătoare de a-i mulțumi tovarășului pentru copilăria fericită pe care i-o asigură și pentru viitorul luminos care se întrezărește printre alte câteva concerte plătite cu banii sectorului în care se găsește și Calea Ferentari și faimoasele ZET-uri din strada Zețarilor!
   Primarul de la 5 este doar un exemplu minuscul, alții, prin țară, și-au votat singuri statui și diplome de cetățeni de onoare, dar dracnea se mulțumește cu un simplu ordin al guvernului, unul care să-l albească cacu Perlan Albastru: și atât!

   Ω

   Noaptea Sfântului dracnea este un dat, ea va veni!
   Ne întrebăm doar câtă putere este dispus partidul (cecenul rădulescu, vasluianul buzatu și alte somități ca ei) să-i dea de acum înainte sfântului pe mână:

că d`ALDE păunescu și vagin tudor se mai găsesc ascunși 

după câte un bitman prin țara asta!