Blestemat fie ...

   ... cel care ne botează vinul! Știa bine Francois Villon ce spunea, iar acest lucru l-am înțeles foarte bine în timpul unei vizite ... credeți sau nu, există în România oameni care își fac datoria nemțește! Sau franțuzește în cazul de față ... Ei bine, sunt puțini aceștia și tocmai de aceea efortul lor merită popularizat!

   Pentru cine nu știe, în Dobrogea cea care pare stearpă și uscată, pe lângă Murfatlar, Ostrov, și Istria Babadag mai există, în nordul ei și Sarica Niculițel. O podgorie cu vinuri destul de comune pe vremuri, vinuri la frontiera fragilă a vinurilor de masă ... Acum, această podgorie a fost împărțită între mai mulți producători sau, dacă doriți, între mai multe crame, apărând așa și vinul de Măcin! Crama Măcin, un nume din păcate aproape necunoscut românilor, cu o zonă de producție de 300 Ha, a pornit-o se pare pe un drum propriu, modificând percepția cunoscătorilor vechii Sarica Niculițel prin obținerea unor noi tipuri de vin, câteodată chiar și experimentând oarecum la limită. Din fericire pentru Crama Măcin, solul și munca permit o producție diversă: Aligoté, Fetească Regală, Fetească Albă, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Tămâioasă Românească, Riesling Italian, Chardonnay, Merlot, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Petit Verdot, Shiraz, Fetească Neagră, Viognier, Babească Neagră! Probabil condițiile pedoclimatice rare ale zonei au dat posibilitatea apariției unor vinuri cu aciditate crescută, cu zahăr puțin și totuși catifelate și plăcut de băut. Bineînțeles campionul absolut rămâne Aligoté-ul care face furori în aceste momente în care moda cere consumarea vinurilor seci și, aș spune eu, extrem de seci!

   Regret că această cramă este prea puțin cunoscută și produsele ei sunt greu accesibile, pentru că vinurile produse aici au un raport preț/calitate de-a dreptul imbatabil! În speranța că în viitor vor face pasul spre un comerț mai agresiv dar că nu vor ceda tentației de a coborî nivelul calității, să trecem de la vin la oameni ...   

   Am avut șansa unei degustări speciale!

   Speciale prin faptul că în locul unui grup eterogen, nehotărât și guraliv, am fost prezente numai două persoane! În felul acesta ne-am bucurat de o prezentare liniștită, făcută pe îndelete și cu plăcere chiar.

   Vinul în sine este o băutură, alcoolică ar spune unii, de povestit aș spune eu fiind dumnealui vinul declanșatorul de povești: fără a fi un povestitor, vinul pornește oamenii să spună povești! Greu este să înceapă unul pentru că și la o masă la care oamenii nu se cunosc între ei, limbile se dezleagă și poveștile încep să curgă: valabil pentru nunți, botezuri, pomeni ori cumetrii, peste tot și întotdeauna povestea se repetă, însă dacă aveți un prieten sau cunoscut care în prezența vinului se întristează ori doar devine morocănos, lăsați-l acasă, este mai bine pentru toată lumea!

Cine vrea doar să bea pentru plăcerea băutului și nu a companiei, este invitat la altă masă!

   Începând cu pivnița lui Terente, erou local din zonă, de la Carcaliu ... da, acel Terente, cel cu povestea, traseul duce prin crama de prezentare, trece prin magazin și se încheie în spațiul pregătit pentru degustare: este inposibil ca la sfârșitul degustării să nu te întorci la magazin!

   Se poate ca superlativul părerii mele să fie influențat și de comportamentul și prezentarea gazdei noastre, pe nume Maura, căreia îi mulțumim încă o dată: dânsa, al cărui nume de familie din păcate nu-l cunosc, ne-a făcut să nu ne simțim clienți ci oaspeți! Patriotismul local moderat, mulțumirea de a lucra în acest loc, lipsa plângerilor de orice fel, prezentarea tuturor vinurilor și nu numai ale celor mai scumpe și mai bune, poveștile care însoțesc istoria vinului, butoaielor și sticlelor, totul a făcut din vizita noastră la Crama Măcin a ALCOLVIN - VINURI DE MĂCIN un timp plăcut, niște ore care au trecut prea repede!

   Este greu să nu tegândești în timpul acestui regal de vin și informație la epigramele lui Păstorel ...

Lui Costică Pillat

Măi Costică, măi Costică,
Vinu-i bun, ocaua-i mică,
Şi-amândoi ne-am îmbătat,
Eu pi muchie, tu pi lat.

Pentru cei ce beau vinul cu sifon

A trăit sugându-şi via
Tata Noe, după zvon,
Şi-a atins aproape mia,
Că n-a fost în România
Şi-a băut fără sifon. 

Pământul...

Pământul s-ar fi dus, hainul,
De-a berbeleacul, vorba ceea,
De n-ar fi fost pe lume vinul,
Tutunul, dracul şi femeia!

   Ω

   O vizită plăcută, una care lasă amintiri de toate ... soiurile și pe care o încheiem cu Epitaful aceluiași Păstorel: 

Aici doarme Păstorel

Băiat bun și bun creștin!

De veniți cumva la el,

Nu-l treziți, că cere vin!

   În încheiere, să ne amintim vorba cântecului:

„Bun îi vinul, mult îmi place,

Nu știu vie-i ce i-oi face!”

   Știu eu: dați-o pe mâna unor oameni gospodari și plăcuți ca cei de la Măcin și n-o să vă pară rău!

   Așa gândește un om, de pe stradă ...