Suntem pisați de mici
copii cu ideea egalității între omeni.
Suntem ziceam pisați,
dar nu ni se explică niciodată de ce am fi egali!
Suntem învățați că toți
oamenii sunt egali dar nu ne spune nimeni și în ce condiții, când și cum!
Așadar ... suntem egali
...
Chiar suntem?
Să vedem pe scurt cum se
manifestă această egalitate și ce înseamnă ea: toți oamenii sunt egali în fața
legii, toți oamenii sunt egali în fața unui angajator, toți oamenii sunt egali
în fața sistemului de sănătate, toți oamenii sunt egali în drepturi și
libertăți!
O fi bine?
O fi rău?
Din momentul procreației
oamenii nu sunt egali! Și nu vorbim aici despre culoarea pielii! Este evident
pentru oricine că un copil adus pe lume în urma unui act consimțit, chiar
dorit, urmărit în timpul sarcinii purtate în condiții din cele mai bune, în liniște, fără stres, etc, etc, este net superior unuia născut în
familia unui bețiv bătăuș de nevastă și copii! Exemplul, deși forțat, vrea să
ne atragă atenția asupra capacității viitoare a „egalilor”!
Dar dacă adăugăm și
educația primită? Să zicem că unul se naște și crește în Pantelimon sau
Ferentari și celălalt în Primăverii: ce școli vor urma? În ce mediu vor trăi? Cum
vor crește? Cum se vor dezvolta?
Să presupunem că avem
copilul A, născut la Cluj, crescut în zona Florești, cu părinți programatori
IT, părinți care au la rândul lor prieteni cu ocupații asemănătoare și copii cam
la aceeași vârstă.
Să presupunem că avem și
copilul B, născut la Vaslui sau lângă Vaslui, în zona în care consumul de
școală și alcool sunt invers proporționale, în familia unor drojdieri de primă
mână, muncind amândoi prin sat pe băutură, într-o casă luminată la lampă sau
lumânare: părinții copilului B, drojdierii adică, au prieteni generali,
academicieni, doctori și profesori, programatori IT ... nu, am glumit amar, cei
doi drojdieri vor avea prieteni din mediul lor, adică tot drojdieri, oameni
care fac copii pentru că este cea mai ieftină distracție și în plus, mai aduce
și o alocație oarecare!
Ca să nu o lungim, să
spunem că vorbim despre părinții lui A, oamenii care produc bani pe care statul
român îi cheltuiește pe părinții lui B, adică pe asistații social!
Dacă îi punem unii lângă
alții și îi comparăm, observăm că în realitate părinții lui B au mai multe
drepturi și libertăți decât părinții lui A: nu mă puteți contrazice, unii au
numai obligații, ceilalți sunt liberi ca pasărea cerului pe banii primilor!
Așadar, să fie egali în
fața legii? Să fie! Să fie egali în fața angajatorului? Să fie! Să primească
aceeași îngrijire medicală? Să ... deși cam cu jumătate de gură, să spunem și
aici da!
Să aibă aceleași
drepturi și libertăți? NU! Cu siguranță
NU!
Acestor oameni nu
trebuie să li se taie din drepturi și libertăți, lor trebuie să li se ia
dreptul de a hotărî pentru părinții lui A!
ESTE CORECT SISTEMUL ACTUAL DE EGALITATE
ÎN DREPTURI DAR NU ȘI ÎN ÎNDATORIRI?
Mă tem că nu este!
Iată de ce: familia A,
contribuie la bugetul de stat, adică al nostru al tuturor, cu taxe și impozite,
cu TVA, plătește accize, etc, etc.
Familia B, stă cu mâna
întinsă așteptând ajutorul social și alocația copiilor, contribuția lor la
bugetul statului fiind ... negativă!
Familia A își îngrijește
odrasla cât poate de bine, o dă la școală, face tot posibilul ca la maturitate
cu tânărul A să nu-ți fie rușine!
Familia B face copii
pentru distracție și alocație și este posibil să-i trimită și la muncă sau cerșit înainte
de vreme!
Familia A încearcă
permanent să progreseze și în acest mod împinge societatea românească și țara
spre înainte!
Familia B se mișcă numai
cu frâna de mână trasă, este adică un balast pentru dezvoltarea României!
Dacă nu sunteți de acord
vă rog să spuneți!
Dacă sunteți miloși și
credeți că este normal ca familia B să trăiască astfel pe spatele nostru,
puteți să spuneți și vă cedez partea mea din întreținerea lor!
Dacă sunteți convinși de
dreptatea egalității dintre dimneavoastră și toate familiile B din această
țară, luați-i din milă creștinească și cetățenească în îngrijire și lăsați-ne
pe noi, ceilalți, fără satisfacția finanțării masei de manevră electorală! Da,
electorală, pentru că aici trebuie să ajungem: acum, în România, reprezentarea
parlamentară este calculată în fiecare colegiu electoral direct proporțional cu
numărul de locuitori. Nimeni nu s-a gândit că arareori cantitatea și calitatea
sunt același lucru!
Așadar, un județ sărac,
plin de asistați social, cu puturoși cu mâna întinsă, va trimite în parlament
din cauza acestui sistem de reprezentare, același număr de parlamentari sau mai
mulți! Județul Vaslui trimite în total 10 (3+7) oameni la o populație de circa 400.000 de suflete (în 2011) iar Sibiul, cu
375.000 de locuitori în același an, trimte cu unul mai puțin (3+6)! Nu sunt un
apologet al ardelenilor și al ideii lor că ei sunt cei mai cei și așa și pe
dincolo dar ... este suficient să te plimbi pe străzile oricăror localități din
cele două județe și este suficient ca să înțelegi care-s o țâr` mai harnici și
mai gospodari ... A propos, dacă acum ar trebui să vă angajați, să presupunem
asta, și ați avea de ales între două firme cu același profil și care vă oferă
aceeași poziție și salariu și beneficii, pe care ați alege-o: pe cea bogată,
potentă, puternică sau pe cealaltă, aia care trăiește din datorii și abia se
târăște de azi pe mâine? Și pentru că veni vorba despre firme și angajați,
gândiți-vă și spuneți-mi și mie: știți în lumea asta vreo firmă care să
funcționeze cu conducere democratică? Vreuna care să producă ce vor angajații? Care
să dea libere și salarii cum vor muncitorii? Care să facă prețurile sau
procesul tehnologic după ideile lu` nea Gică de la sculărie? Dacă aveți știință
de așa ceva, rogu-vă să-mi spuneți și mie!
Tocmai acest model de
succes, deși economic, ar trebui să ne inspire: dacă nu se poate obține
performanță lucrând cu grămada ci cu elitele, de ce să lăsăm compania România
S.A. la care suntem acționari noi toți, pe mâna nepricepuților? De ce o firmă
oarecare nu este condusă după părerea portarului, straungarului sau a
funcționarului de la arhivă ci după hotărârile luate de oameni pregătiți tocmai pentru asta,
sunt conduse de specialiști? Cum putem avea încredere în alegerea făcută de
Fane sau Istvan ori Stepan numai în baza faptului că Fane sau Istvan ori Stepan
există?
Dacă vă duceți cu o durere la medic, ce alegeți: părerea specialistului sau votul angajaților spitalului?
Alegeți să fiți operat pe baza părerilor exprimate pe FB sau pe baza cunoștințelor unui chirurg îndelung școlit?
Și atunci, de ce să lăsăm soarta noastră, a tuturor, la îndemâna unuia care se
distrează făcând copii și bând până nu mai știe de el? De ce să lăsăm o țară
întreagă să fie condusă de oameni care nu se pot conduce pe ei? Cine câștigă
din această falsă egalitate?
Mulți se arată oripilați
de asemenea idei, dar nu votează ca administrator al blocului în care locuiesc
un analfabet, însă, în tradiția ideilor despre egalitate lasă România pe mâna
analfabeților!
Ar trebui aplicat un alt
sistem electoral, unul care să permită ca și până acum votul universal, dar
care să dea pondere diferită voturilor, funcție de anumiți factori înțelept
aleși:
-
am putea crea un cetățean mediu, absolvent al
unui număr de clase, cu un venit mediu, un cetățean virtual care să reprezinte
electorul român standard și în baza căruia să se dea pondere votului:
douăsprezece clase și 2000 lei venit lunar minim. Fiecare votant ar valora
funcție de modul în care se raportează la acest elector virtual dar, procesul
ar fi îndelungat, dificil și nesigur.
-
am putea lua în calcul eventualele rezultate la
eventuale teste de inteligență, valoarea IQ-ului dând din nou ponderea votului
dar și varianta asta ar semăna izbitor cu cea de mai sus, așa că ...
-
cel mai bine ar fi să constituim un județ mediu
virtual, funcție de PIB-ul pe județ: PIB-ul României este de 1000 și avem 50 de
județe, așadar, o medie de 20/județ. Media 20/județ îți dă dreptul să trimiți
10 parlamentari: județul Olt are un PIB de 50 deci trimite 25 de parlamentari,
județul Vaslui are un PIB de 30 deci trimite 15 parlamentari, în timp ce Clujul
și Constanța au numai câte 10 PIB, deci vor trimite fiecare câte 5
parlamentari! În felul acesta ar conta nu cantitatea, adică numărul de
locuitori, ci calitatea, adică producția, eficiența economică și contribuția
fiecărui județ la binele sau răul comun!
Știu că mulți se arată
nemulțumiți de asemenea idei dar uită că atunci când au aplicat în viața
economică principiile așa zis democratice ale vieții sociale și nu s-au ghidat
după rațiune ci după simpatii și dorințe au obținut rezultate spectaculoase pe
care ni le amintim și astăzi, vreau să zic caritas sau fni ...
Ω
Ce credeți?
Un nou sistem electoral,
adresat în special oamenilor care arată că au valoare, ar scoate de „pe piață”
pseudo oamenii politici? Ar aduce în politică oameni de bună calitate? Ar limita
accesul politrucilor la parlament? Ar produce o schimbare care, în comun cu o
modificare pozitivă a sistemului de educație ar ridica în câteva cicluri
electorale și județele mai ... asistate social? Ar schimba percepția publică
asupra persoanelor care se auto intitulează „oameni politici”?
Eu cred că dacă am fi
raționali și am înțelege că egalitatea este foarte bună dar cu anumite limite
care să nu ne oblige să coborâm standardele pentru a fi neapărat ... egali, am
avea cu toții de câștigat!
În acest fel, familia A nu numai că și-ar crește copilul așa cum trebuie dar, cu timpul, ar impune familiei B să-și educe și ea copilul altfel și să progreseze dincolo de nivelul de asistați social!
Așa crede un om, de pe
stradă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu