Cordonul rupt

   Acum multe zeci de ani, Rusia sovietică, mult înainte de a deveni URSS, a început să exporte ceva ce nu dorea nimeni, anume revoluția proleteriatului! Lucrurile au evoluat, cu toate că arta și cultura sovietică au încercat să-și facă propriii cetățeni să creadă că lumea a rămas tot la Karl Liebniecht, Kirov și Rosa Luxemburg, ori la Stahanov, Armata Roșie și marele război de apărare a patriei cu tot cu cucerirea Berlinului și că toată lumea invidia sistemul sovietic și nivelul lor de trai. Arta și cultura de factură sovietică, acel Homo Sovieticus multiplicat până la exasperare, nu au putut  împiedica să se strecoare prin granița sfântă bine apărată idei occidentale: ideile ca ideile, prindeau sau nu prindeau, dar odată cu ele au venit și bunuri occidentale și muzică și filme, etc, etc. Iar ceea ce până în `89 era cordonul sanitar al URSS, fostele state frățești ușor de controlat, s-a prăbușit ca un castel de cărți de joc! Rusia, Mama Rasia mai bine zis, a făcut un pas în spate și a încercat să revină cu o nouă formă de organizare, acea comunitate a statelor independente, o utopie în care nu a crezut nimeni, niciodată, defunctă în timp record urmare a declarațiilor de independență luate foarte în serios de republicile ex-sovietice.

   Și cordonul, rupt, s-a mai strâns puțin ...

   Maica Rasia a contraatacat din nou, pedalând în disperare pe exportul de hidrocarburi, de armament și pe producția de fakenews susținută puternic de adevărate armate de hackeri. În acest timp însă, generațiile mai tinere din ex republicile sovietice au crescut, au văzut și au încearcat să aleagă altceva: ceea ce din interese militare Rusia a grăbit în Ucraina, se repetă acum în Bielorusia. Aici, în Rusia Albă, oamenii nu-l mai vor pe iliescu, pardon Lukașenko, perceput ca fiind sluga lui Putin, nu mai vor relații de slugărnicie cu Rusia, nu mai vor cultură sovietică și nici măcar rusească, vor dreptul de a-și alege calea și viitorul singuri singurei!

   Dacă vi se pare ciudat ce se întâmplă la Minsk, amintiți-vă că la București s-a ieșit la manifestație iarna, la minus 12 grade pentru un rahat (cam asta a fost de fapt) numit ordonanța 13, în timp ce pentru alte lucruri mai grave nu a mai mișcat nimeni nici un deget: a fost probabil o repetiție, o verificare a puterii cuvintelor cheie pe rețelele de socializare, un ultim test al formulelor aplicate, rupte din teoria maselor și ingineria populațiilor! Iar când educația sovietică își spune cuvântul acum, după zeci de ani de îndobitocire făcându-i pe mulți ruși să creadă că – citez – „ucrainienii și bielorușii sunt de fapt tot ruși dar ... mai țărani, așa, adică nu au educația și cultura necesară pentru a fi ruși întregi, ruși cărora le sunt de fapt net inferiori”, când asta cred ei despre cei cărora le cer supunere ... frățească, atunci nu trebuie să ne mire reacția populară de la Minsk!

   Este evident că cineva, undeva, are în mâini frâiele mulțimilor ce pot fi ușor dezlănțuite: să nu uităm vorbele celui ce ne-a mâncat 25 de ani din viață și istorie, vorbele alea care aminteau de „agenturilii”!

   Cordonul, rupt cum este, se va mai strânge puțin.

   Din păcate, declarațiile pline de superioritate ale balticilor și polonezilor deveniți dintr-o dată profesori de democrație nu fac altceva decât să întărâte și mai mult Maica Rasia, așa că ne așteptăm la atacuri digitale furioase la adresa celor mai sus pomeniți – poate ne mai slăbesc pe noi puțin cu sputnikul ...

   Așadar, după ce Ucraina vrea cu occidentul, Ucraina sau cea mai mare parte a ei, după ce Bielorusia pare și ea a vrea cu occidentul, după ce multe voci îl contestă pe țarul Putin la el acasă, regimul moscovit specializat în ultimii ani în export de dictatură, cum va face față noilor probleme?

   Militar?

   Greu de crezut, nu ar avea nici motivul și nici capacitatea.

   Economic?

   Imposibil, Rusia este dependentă de banii obținuți pe petrol și gaze.

   Propagandistic?

   Greu de crezut, cei ce mai cred în Rusia și promisiunile ei sunt din ce în ce mai puțini și de multe ori au devenit din posibili dușmani doar niște personaje ridicole în propriile lor țări!

   Ce ar mai rămâne?

   Digital, cu din ce în ce mai multe fakenews, cu atacuri asupra rețelelor sensibile ale țărilor care deranjează și prin activarea unor agenți adormiți care trebuie să spele rușinea obrazului exagerat de pravoslavnicei Rusii!

   Ω

   Așadar, atenție mare: atacurile vor sosi și încă repede: până pe trei noiembrie când hackerii ruși trebuie să aibă libertate de mișcare nu mai este chiar așa de mult timp!

   Așa crede un om, de pe stradă ...