S-a ajuns în România în situația paradoxală ca cel care este susținut să câștige mai mult și mai bine decât cel care-l susține: mă refer aici la discrepanțele dintre angajații la stat și la privat. Din păcate, o privire rapidă și superficială ne spune că un angajat la stat câștigă cu mult mai bine decât cel care-l plătește, adică angajatul particularului: ei bine, lucrurile trebuie nuanțate ...
Dacă urmărești anumite emisiuni,
ajungi să crezi că tot angajatul din sectorul public are un salariu astronomic
iar asta nu este adevărat! Sunt câteva salarii monstruos de mari, sunt persoane
care cumulează funcții și venituri, sunt sinecuri date până la pensie, sunt
super eroi cu super venituri dar, după cum spune vorba veche, pân` la Dumnezeu
de mănâncă sfinții! Și, pentru că și ăștia mici trebuiau să fie mulțumiți ca să
nu țipe și să-i dea în gât pe ăia mari, a fost inventat sistemul sporurilor! Observați
vă rog că salariile ar fi rezonabile dacă nu li s-ar aplica super sporurile de
super eroi, sporuri care, de multe ori, dublează salariul de bază! Iată deci ce
spune legea: potrivit articolului 160 din Codul Muncii, salariul este alcătuit
din salariul de bază, indemnizații, sporuri și alte adaosuri. Sporurile
reprezintă acele beneficii în bani care se acordă de către angajatori în
conformitate cu prevederile legii și ale contractului colectiv de muncă și doar
dacă se întrunesc anumite condiții.
Observăm că s-a pornit
de la condiții inițiale juste, care cu timpul și-au pierdut acest caracter,
devenind o povară pentru buget și o vacă de muls pentru angajat: așa s-a ajuns
ca în clădirea parlamentului să se plătească spor de praf, de izolare, de limbă
străină și de ... radiații!
Acum, marea problemă nu
este darea oamenilor afară ci reglarea modului în care se fac angajările și
modul în care se gândesc salariile. Deci, trebuie să fie clar că o instituție
care execută un tip de lucrare (scafandri să zicem) legal nu poate acorda spor
de lucru la înălțime sau de rușine! Trebuie hotărât la nivel național unde se
pot acorda sporuri, de ce natură și unde nu. Faptul că Ilie Bolojan la Bihor se
pune pe dat oameni afară nu este tocmai de lăudat, pasul acesta dificil
trebuind făcut fără grabă și nu pur și simplu prin desființarea posturilor sau
a departamentelor, ci în urma unui triaj serios care să ia în discuție
abilitățile angajatului, cunoștințele în domeniul în care lucrează,
posibilitățile digitale și vârsta, astfel încât să nu dai afară un om care mai
are doi ani până la pensie, așteaptă-l să mai aibă doar unul! Baza ar trebui să
fie tinerii capabili – și sunt mulți asemenea tineri – iar salarizarea trebuie
făcută cu adevărat în baza rezultatelor obținute. Ar trebui mers în paralel,
subțierea aparatului de stat și digitalizarea operațiunilor – nu este un secret
că și acum sunt la stat oameni care n-au trecut de nivelul Solitaire!
Așadar, problema nu este aruncarea în stradă a câtorva sute de mii de angajați ai statului ci reglajul modului în care se plătesc salariile: fondul de salarii nu trebuie să fie neapărat atins, trebuie să reprezinte un plafon pentru o sumă cu care se pot face și economii!
Ω
Discrepanța dintre
salariații statului care se presupune că vor vota cu partidul aflat la putere
și salariații patronilor la care nimeni nu se gândește că în actualul sistem
vor vota mai mereu cu partidele aflate în opoziție este mare, este exagerat de
mare: să consideri normal un spor salarial de 2000 de lei pentru cadrele
didactice care nu reușesc să producă elevi care să ia bacul de ani de zile, să
consideri normal sporul de hrană, de haine, tichetele de vacanță, în situația
în care instituțiile statului nu funcționează, mi se pare o rușine și o
nesimțire strigătoare la cer! Statul nu trebuie să reducă fondul de salarii,
statul trebuie să se dea peste cap să imite patronii și să facă treabă mai bună
cu mai puțini oameni pe care să-i plătească mai bine! În caz contrar, dacă nu le
convine, să calculeze venitul mediu pe instituție egal cu venitul mediu pe țară
și să angajeze câți vor!
Orice ar hotărî,
viitorul guvern trebuie să facă ceva cu sumele astronomice înghițite de
sistemul bugetar: dacă nu vrea să se căpătuiască cu vreo grevă fiscală sau ceva
asemănător!
Așa crede un om, de pe
stradă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu