Prețul statului

   În aceste vremuri dificile, cineva din guvernul liberal are totuși interese economice, așa că a hotărât că dacă tot poate, să-și mai facă un bine sine ... așa că, fără nici o legătură cu realitatea, liberalii care ar trebui să gândească liberal, au hotărât să pompeze ceva bani în buzunarele celor auto intitulați „dezvoltatori imobiliari”! Cum au făcut asta? Simplu, băgând mâna în buzunarul tuturor contributorilor la buget, stabilind absolut arbitrar un plafon de creditare de € 70.000 pentru locuințele vechi și de € 140.000 pentru locuințele noi! Adică, pentru cine nu a priceput încă, tinerilor nu li se permite să-și cumpere o casă în centru sau în zona centrală ori orășenească a localităților, în schimb li se bagă mâna în buzunar fiind goniți pe coclauri pentru o sumă dublă! Orice ar spune așa zișii specialiști, noi putem spune că am observat cum guvernul a distorsionat grav piața imobiliară din România! Dacă inițial, primul program Prima casă dădea € 60.000 și prețurile se stabilizaseră în jurul acestei sume, tot artificial, fiind și asta tot o distorsionare a pieței, acum, dă posibilitatea spălătorilor de bani să ceară dublu sau mai mult pe aceleași cotețe pe care acum doi ani cereau „doar” € 60.000! Ei bine, le place sau nu le place, liberalii au ajutat ca acum, în plină pandemie, în momente dificile pentru toată lumea, acum când spectrul șomajului ar trebui să le bântuie somnul, liberalii deci au crescut limita de creditare accelerând creșterea prețurilor în imobiliare, creștere nemeritată din moment ce și în vechiul program Prima casă prețurile erau exagerate dacă le raportăm la poziția noilor case, la dotări și finisaje! Vreau să vină orice specialist în imobiliare și să compare un bloc zis vechi cu una dintre mândrețele de blocuri de astăzi: nu zic că cele vechi ar fi vreo mare scofală dar, în afara faptului că sunt totuși în oraș, au spații de depozitare, au bucătărie de regulă închisă, au pereții despărțitori ceva mai solizi decât cartoanele folosite astăzi și, o spun cu teamă, parcă au și structuri mai sigure prin comparație cu ceea ce se face astăzi fără nici un fel de supraveghere și control!

   Așadar, de ce pentru o coajă numită locuință, plasată undeva pe un câmp pe care încă mai crește porumbul, fără transport, fără magazine, fără piețe, fără școală, creșă, policlinică etc, a hotărât guvernul liberal că putem da până la € 140.000 sau mai mult iar pentru un apartament în oraș, cu toate cele de mai sus plus parcuri și multe altele numai € 70.000?  De ce suferă guvernul pe banii noștri alături de dezvoltatorii spălători? De ce a ajutat guvernul defrișarea orașelor? De ce dă guvernul din buzunarul nostru bani dezvoltatorilor? De ce hotărăște guvernul, mai ales unul liberal, prețul pieței?

DE CE? 

   Ω 

   Un bun exemplu de funcționare a cererii și ofertei este liberalizarea pieței energiei: producătorii și distribuitorii se calcă pe picioare care mai de care cu oferte și facilități doar doar or atrage clientul – dar aici statul nu se mai bagă!

   Presupun că pentru a avea prețuri și construcții corecte în imobiliare, statul trebuie să procedeze la fel, adică să se retragă de pe piață, să lase să funcționeze jocul cererii și ofertei și să nu mai plângă de mila nimănui cu lacrimi de crocodil verde ca suta de euro!

   Așa crede un om, de pe stradă ...