Utopia bovină

Utopia îvăţămîntului românesc

   Să presupunem că avem o cireadă cu o mie de vaci : şi zic doar să presupunem , pentru că dacă într-adevăr le-am avea , ar veni avocaţii de la o firmă de recuperări creanţe , ni le-ar lua şi le-ar creşte ei !
   Aşadar , noi doar să presupunem ! Această cireadă de o mie de capete , ar trebui să ne aducă o cantitate medie de 1000 x L/zi - unde L este cantitatea medie de lapte muls de la o vacă într-o zi . Simple , comme bon jour ( de , ca la coada vacii ) ! Numai că , deşi văcuţele mele ascultă Beethoven , mănîncă cele mai bune furaje , îşi fac " vacanţele " pe cele mai bune păşuni montane şi au staule demne de Burj al Arab , nu colectam de la ele decît ... 700 x L/zi !
   Să fie media zilnică L mai mică decît ştiam ? Nu !
   Ne fură cineva ? Iarăşi nu !
   Se evaporă laptele ? Nici gînd !
   Bine , bine , şi atunci ?
   Ce se întîmplă de toate planurile noastre sînt date peste cap ?
   Simplu de tot , am numărat greşit : din mia de capete , vaci cu lapte sînt doar vreo şapte sute , restul sînt vaci care nu mai dau lapte , boi şi cîţiva tauri !
   Aşa că , degeaba i-am hrănit şi i-am îngrijit de 5 stele , boii şi dacă ar vrea n-ar da lapte !
   Sau da ?
   În sfîrşit , orice aş face , pe lîngă vacile bune de lapte , mă aleg şi cu alte ... vite : astea , oricît aş cheltui cu ele , nu-mi vor aduce beneficii din lapte ci din cu totul alte poveşti ( unele sînt bune de carne , taurii se mai închiriază , etc ) ! Concluzia este că vita de carne trebuieşte îngrijită diferit de cea de lapte , taurul altfel decît " boul de la plug " :

" Rumegînd cocenii de pe lîngă jug,

 S-a-ntrebat odată boul de la plug:

     " -Doamne, pe cînd alţii huzuresc mereu,

              Pentru ce eu singur să trudesc din greu? "

   La-ntrebarea asta, un prelung ecou

                    I-a răspuns din slavă: " -Pentru că eşti bou! "

                                                                                                                                                                                      G Topîrceanu

   Recunoaştem sincer că exemplul de mai sus este lipsit de subtilitate , de poezie , de ... vino'ncoace , ce să mai vorbim , este doar un exemplu ! Dar aţi prins ideea ? Lucrurile în învăţămînt stau exact ca în virtuala noastră cireadă neîncăpută încă pe mîna recuperatorilor omenoşi !
   Adică , avînd resurse limitate , noi ne permitem să întreţinem un sistem de învăţămînt incredibil : şcoala românească este organizată de parcă se pregăteşte să livreze numai academicieni ! Toţi copiii , dar absolut toţi , parcurg aceeaşi materie , îşi sparg capul cu aceleaşi probleme , învaţă aceleaşi poezii !
   De ce ?
   Răspunsul la această întrebare este simplu de dat ,şi-l primim de ani de zile : pentru că şcoala ( pardon ) ȘCOALA românească urmareşte să scoată absolvenţi .... şi pe dincolo .... şi pe dincoace ..... şi la la la .... şi li li li .....şi lu lu lu .....

   În realitate , răspunsul corect este altul : statul român , a moştenit un sistem de învăţămînt utopic , neperformant , prost dimensionat şi inutilizabil ! Din păcate , statul român , incapabil de schimbare ( ca în atîtea alte domenii ) , foloseşte acelaşi sistem , cu aceleaşi probleme , îngropînd puţinele resurse alocate , într-un mecanism ce trebuie să pară democratic ! Da , doar trebuie , nu este cu adevărat democratic şi asta se întîmplă din cauza faptului că învăţămîntul ce teoretic este gratuit , a încetat de mult să mai aibă acest atribut ! Şi atunci , toate " instituţiile de învăţămînt superior " s-au transformat în PFA ori AF , liceele furnizează creatori de " perle " , iar înaintea lor ciclurile primar şi gimnazial , analfabeţi pentru agricultura şi construcţiile occidentului !

   Învăţămîntul românesc este construit astfel încît crezi că elevul nu prezintă nici un interes : sistemul există doar pentru a avea cadrele didactice un loc de muncă şi o sursă de venit ! Bineînţeles , din meditaţii !
   Aşadar , funcţia de educare , învăţămîntul n-o îndeplineşte : atunci , ce funcţie îi este la îndemînă ? Răspunsul corect , sigur şi evident este : cea de tîmpire !
   Sună urît , sună dur , sună ca .... , dar adevărul ăsta este : şcoala noastră , face eforturi mari şi încununate de succes de a ne tîmpi copiii ! Cum ? Destul de simplu : folosind instrumente ce i-au devenit o a doua natură . Şcoala are grijă ca programa să fie supraîncărcată , să fie necesare multe cadre didactice şi să mimeze îndoparea copiilor cu cunoştinţe : rezultatele se văd la olimpiadele şcolare ( ce mîndri sîntem noi că avem elevi supradotaţi - o replică pe care n-am s-o uit , dintr-un film pe care n-am să-l uit , suna cam aşa : " de la cîţi centimetri în sus este copilul supradotat ? " ) dar şi anual la rezultatele examenului de bacalaureat ! Şi ce bine se văd !

   Personal , putem spune că am făcut aritmetică , matematică , analiză matematică , algebră , geometrie de la euclidiană la descriptivă , etc , etc , plus fizică ( de la mecanică şi statică pînă la atomică ) , chimie nu mai spun , am mîncat-o pe pîine , iar în timpul liber , ca să nu ne plictisim , mai ronţăiam un strop din studiul metalelor , desen tehnic cît ne putea intra în cap , ceva limbă română , limbi străine cu picătura şi muncă " patriotică " în ora de educaţie fizică ; iar plictisul ni-l omoram făcînd practică prin diferite fabrici sau şantiere ! O fi fost bine ? O fi fost rău ? Sîntem tentaţi să spunem că nu ştim , poate eram prea tineri ca să înţelegem , însă un lucru ştim cu siguranţă : din toată teoria înghiţită în şcoală ( cîteodată cu noduri ) , în viaţa reală NU AM FOLOSIT NIMIC NICIODATĂ ! Dar chiar nimic ! Primului meu " angajator " , îi era absolut indiferent dacă stăpînesc teorema lui Lagrange ori altele asemenea : viaţa adevărată şi-a băgat picioarele în toate cunoştinţele noastre dobîndite în ani şi ani de şcoală , constatînd că nu ştim NIMIC ! Şi că este nevoie să fim învăţaţi de la zero să facem ceva util !

   Să se fi schimbat astăzi ceva ? Greu de crezut , cînd vedem în fiecare an , mii de absolvenţi incapabili să lege două vorbe , incapabili de a înţelege cît de jignitor este bac-ul profesional după patru ani de aşa zis liceu , dar capabili de a se îmbrăca cu " stil " şi de a-ţi recita pagini nesfîrşite de mondenităţi !
   Şi atunci , puţinele resurse de care dispune învăţămîntul , merită să fie în continuare consumate ca pînă acum , într-o formă fals democratică ? Schimbarea trebuie să fie totală , fără a ţine cont de interesele cadrelor didactice , ci de interesele elevilor şi ale ţării : nu clasa pregatitoare este soluţia minune , ci reformarea sistemului ! Nu uitaţi : şi cei ce n-au copii , plătesc pentru învăţămint !

   De ce nu se foloseşte ciclul primar pentru alfabetizarea completă a elevilor ( scris , citit , socotit ) plus cîteva elemente pe care statul consideră în mod greşit că un copil le are de acasă : cum şi ce se mănîncă ; buna cuviinţă ; igiena personală şi nu numai , etc .
   Ciclul gimnazial ar trebui folosit pentru urmărirea elevilor şi evaluarea lor în mod corect , plus introducerea unor cunoştinţe sigur folositoare în viaţă : copiii trebuiesc învăţaţi sa-şi calculeze singuri dobînda la un eventual împrumut ; cum să aranjeze o masă ; cum şi cînd să urce în mijloacele de transport în comun ; cum să se adreseze unei alte persoane ; ce înseamnă viaţa sexuală şi ce implică asta ; vor primi noţiunile de bază ale ştiinţelor umaniste şi exacte ; vor face foarte mult sport , foarte multe ore de limbi străine , ore de calculator dar şi de lucru manual . La sfîrşitul ciclului gimnazial , vor fi auzit de Eminescu sau Ștefan cel Mare tot atît cît aud şi astăzi , însă vor fi în stare să traverseze strada singuri ! Iar în toţi aceşti patru ani , evaluari semestriale efectuate de diferiţi specialişti , pot îndruma copilul spre domeniul în care ar da maximum de rezultate : ştiinţe exacte , umaniste , tehnice , sportive , artistice .
   Reintroduce-ţi examenul de admitere şi , cel ce vine la un liceu spre care a fost îndrumat să aibă din start un plus de notă faţă de cel ( de exemplu ) recomandat pentru arte dar care vrea să se facă inginer .
   În liceu ar trebui renunţat la sistemul depăşit şi absurd al claselor fixe şi al liceelor cu specialităţi : în aceelaşi liceu , pot învăţa copii recomandaţi pentru domenii diferite , cerîndu-i fiecăruia , funcţie de specialitatea studiată să participe la anumite cursuri obligatorii fără a-i interzice participarea la altele ce nu fac parte din programa lui ( un elev de la ştiinţe exacte , ar trebui să aibă zilnic cursuri de matematică , de fizică şi de altele asemenea , de limbi străine şi neapărat - dar neapărat - cel puţin o oră de educaţie fizică ) . Şi mai ales , nu uitaţi : puneţi-i să citească : literatură românească şi străină , inclusiv romane poliţiste !  Copiii , deşi la specialităţi diferite , pot folosi aceeaşi clădire şi acelaşi corp profesoral : sistemul poate şi trebuie să renunţe la catedrele inutile sau supradimensionate , ajungînd să aibă mai puţini profesori dar mult mai bine pregătiţi şi plătiţi !

   Clasa a zecea , trebuie să reprezinte pragul dintre excelenţă şi normalitate : un examen adevărat , fără furtişaguri , va tria masa mare a elevilor , rezultînd în urma lui cei mulţi cu zece clase şi atestat profesional ( pot urma o pregătire profesională gratuită de un an ) şi , cei puţini ce se îndreaptă spre clasele superioare şi bacalaureat ! Trebuieşte găsit un mod de a scăpa mult mai devreme de balastul ce umple şcolile inutil pînă la bacalaureat , iar acesta nu pare rău deloc !
   La sfîrşitul liceului , elita ce a parcurs tot drumul cu succes , se poate gîndi la studii superioare : aici trebuieşte aplicat din nou sistemul drumului recomandat şi al accesului prin examen !
   Învăţămîntul superior de stat TREBUIE să fie gratuit 100 % : trebuie să înceteze acest sistem al struţocămilelor semiprivate ; totul trebuie să se bazeze pe MERITOCRAŢIE şi atît !

   Aplicînd un asemenea sistem , s-ar produce la început adevărate cutremure : cadre imuabile , vor constata dintr-o dată că sînt inutile , tineri fără şansă de titularizare se vor trezi poate şefi de catedră , etc , etc .
   Bineînţeles că în cîteva cuvinte nu se poate expune decît schiţa unei schiţe a sistemului , însă credem că aţi prins ideea : am avea probabil ospătari cu şcoală de ospătari , zugravi cu şcoală de zugravi , contabili cu ASE-ul şi nu s-ar mai întîmpla ca la masă să te servească un pseudoavocat ratat şi orgolios !
   Roadele sistemului s-ar vedea cel mai devreme după circa zece ani , probabil după două zeci de ani va deveni chiar profitabil şi , să nu uităm că profitul din învăţămînt este incredibil de mare raportat la investiţie !
   Şi n-ar mai fi o ruşine să lucrezi în învăţămînt , ci o mîndrie !

   Nu este asta soluţia perfectă , însă cu siguranţă ar avea rezultate mai bune decît actualul sistem de îndobitocire , bun doar pentru producerea oamenilor cu meserii - le spunea Eminescu - SPECULATIVE !

   Se poate face ? Se poate , cu siguranţă , dacă se vrea !
   Se vrea ? Nu , nu se vrea şi noi toţi bănuim de ce !

   Pe cînd aşa ca pînă acum , în loc să direcţionăm resursele unde trebuie şi în ce cantitate trebuie , băgăm toţi copiii în aceeaşi oală , obţinînd din această utopie păguboasă cirezi după cirezi de bovine !

   Hai să vă văd : între ce ani a domnit Alexandru Lăpuşneanu ?
 

           Ω