Rugby-ști în Bulgaria

   Mai mare rușinea!

   Circula un banc pe vremuri, un banc despre false raportări de succese și realizări și ... și suna cam așa:
organizația de partid Constanța raporta că a ajuns cu recoltatul la două milioane de hectare, iar de la centru li se ordona să se oprească pentru că au ajuns în ... Bulgaria!
   Ei bine, obiceiul raportărilor fictive/mincinoase nu a dispărut și nici nu poate dispărea din moment ce funcțiile sunt vândute ca pe vremea fanarioților și nu ocupate pe merit! Așadar, cine a fost imbecilul, care au fost idioții care au anunțat obiectivul naționalei de rugby a României ca fiind o victorie cu Canada și una cu Italia? Cum pot fi puși să se ocupe de un domeniu de activitate (oricare ar fi el!) asemenea neaveniți? Chiar a crezut cineva că putem învinge Italia? Nu vorbesc despre raportorii angajați politic sau pe pile la federație și nici despre foarte „pricepuții” și anoștii comentatori TV care au reușit să umple câteva minute din fiecare transmisie debitând asemenea monumentale prostii, nu vorbesc nici despre publicul larg care crede că se uită la un fel de bătaie fără cușcă ci, mă refer la cei câțiva cunoscători ai fenomenului și ai jocului!
   Pentru că, dacă cineva vrea să înțeleagă cu adevărat jocul acesta, trebuie să-i surprindă spiritul, trebuie să înțeleagă atitudinea unui adevărat jucător de rugby, trebuie să se întrebe și să-și explice de ce un rugby-st scos cu targa este aproape mort, de ce nu se huiduie (în țările în care este un sport și nu un prilej de arătat mușchii), de ce este respectat adversarul atât învins cât și învingător! Este greu de explicat în câteva cuvinte spiritul jocului și tipul de

EDUCAȚIE

pe care îl presupune el, dar putem încerca asta printr-un exemplu, anume prin revizionarea meciului Australia - Țara Galilor, meci în care vreo șapte minute galezii au avut pe teren DOI (2) oameni în plus dar nu au reușit să marcheze un singur eseu! Am văzut jucătorii australieni transformați în cazemată, am văzut o echipă gata să moară dar nepregătită să piardă: cred că dacă trăgeai spre echipa Australiei cu tunul, obuzul nu ar fi trecut!
   Încântător exemplu de joc, de dăruire, de abnegație și, în primul rând, de atitudine!
   Să revenim la meciul cu Italia: ai noștri săracii, sunt foarte buni și fâșneți când adversarul trage frâna de mână, ai noștri au rămas încremeniți în anii `80, ai noștri au fost de multe ori surprinși de deciziile arbitrilor nefiind obișnuiți cu arbitraje corecte (Anglia, țara gazdă nu a trecut de grupe, știați?) și nici cu interpretarea modernă a regulamentului astfel transformat încât să încurajeze ofensiva ... așa că nu înțeleg de ce cred unii că au făcut gaură în cer!
   Îmi pare rău numai și numai de speranțele înșelate ale necunoscătorilor, care înțelegând că iar a fost ratat un obiectiv, se vor îndepărta din nou (poate definitiv) de acest joc al bărbaților adevărați și inteligenți!

   Ω

   Rugby-ul românesc suferă de boala sportului românesc: a ajuns un lux pe care prea mulți nu și-l permit și, pentru că nu era destul,

SPORT = FOTBAL!

   Până ce nu va fi lărgită baza de selecție prin creșterea numărului de copii și juniori, până ce nu se vor înființa adevărate cluburi orășenești destinate sportului pentru cât mai mulți, până nu vom lărgi și îmbunătăți baza materială, până nu vom înțelege că și șahul este sport, nu vom avea rezultate! Valabil pentru gimnastică, fotbal, șah, oină, rugby, hochei ... și orice alt sport doriți dumneavoastră!
   Abia atunci vor apărea rezultatele constante, de durată, în detrimentul unor sclipiri individuale!
   Și să nu mai plătim aiurea „specialiști” care ne duc în Bulgaria!
   Nici măcar la rugby!