... cu dracu' ?
Timp de zeci de ani , 23 august a fost sărbătoarea națională a României , așteptată cu speranțe de mai toți cetățenii acestei țări : unii (fericiții posesori de Dacie 1300) după luni de strîns benzină , plecau cu familia la plimbare (ehe , cine-și mai amintește astăzi de turul țării cu mașina , cu opriri pe la toate rudele) , alții , mai puțin avuți , însă și ei condamnați la fericire , profitau de ziua sau zilele libere ieșind măcar din casă , iar cei ce „locuiau” pe cheltuiala statului sperau și ei , pentru că ăsta era momentul potrivit pentru un decret de amnistie ! Ce să mai povestim , era în sărăcia generală așa o bucurie , încît un străin ar fi crezut că toată țara a cîștigat la loterie !
Lăsînd însă altora bucuria de a fi fost plasată providențial parcă în plină vară , să vedem cum s-a ajuns la 23 august și cît de mult bine a adus ziua aceasta din 1944 românilor și României .
Să purcedem dară ...
Întîmplarea noastră se întîmplă să se întîmple într-o zi de miercuri : în această zi din mijlocul săptămînii , zi ce nu anunța nimic deosebit , avea să se petreacă un act cu semnificații uriașe atît pentru noi , cît și pentru vecinii noștri ! Și nu ne referim aici la „Stejar , extremă urgență !” sau la alte basme din manualele și filmele de propagandă , ci la ceva ce ne-a fost permanent spus și arătat , dar un ceva pe care noi nu am vrut să-l pricepem : din puțina noastră cunoaștere a istoriei și a modului în care se predă ea , ne dăm seama că cel mai comod ar fi să reluăm cărarea bătută de ani și ani ; drumul acesta , care a lăsat corijenți dar a și publicat tomuri enorme de maculatură numită „Istoria lui 23 August 1944” nu face altceva decît să ne ducă în camera de gazare numită „dogmă oficială” ! Cine vrea asta , este liber s-o ia pe calea cea scurtă , bătută și comodă ; cine nu vrea și este gata să pună cap la cap informații la prima vedere disparate , din care însă va răsări un alt 23 august , este bine venit alături de noi !
Adevărul oficial , s-a schimbat de-a lungul timpului de mai multe ori (vezi ministerul adevărului din „1984”) : dacă pînă în anii '50 - '60 „Armata Roșie eliberatoare” .... , în următorii circa 15 - 20 de ani „cot la cot cu aliații nostri ...” pentru ca după aceea „lupta întregului popor , condus de ... ” . La partea cu condus de , s-au mai produs niște schimbări : ușor , ușor , au dispărut diviziile Tudor Vladimirescu și Horia , Cloșca și Crișan (formate în URSS din prizonieri români încadrați cu ofițeri foarte siguri politic) considerate ... nepotrivite și , a crescut rolul PCR ! Cu trecerea timpului , rolul PCR a fost menținut (nu și al lui Dej) ca fundal al „luptei” celor doi (știți care) , pe care probabil că istoricii de partid i-ar fi transformat în scurtă vreme în niște Rambo autohtoni !
A venit însă 1989 și lucrurile au început să se vadă altfel !
Iar ziua națională a fost din nou mutată , ajungînd după primăvăraticul 10 mai și fierbintele 23 august în înghețatul
1 decembrie ! Dacă merită sau nu 1 decembrie statutul acesta , este o cu totul altă poveste , așa că ne întoarcem la vechiul
23 august !
Așadar , în dimineața acestei zile a anului 1944 , România era aliata Germaniei , iar seara , îi era deja dușman declarat !
Ce a dus la schimbarea aceasta bruscă de atitudine ? Se prăbușise oare frontul ? Lupta România la porțile capitalei existenței ființei sale ? Fusese oare părăsită de aliatul german ? Mai pe scurt , cum arăta frontul în vara lui `44 ?
Ceea ce vedem pe harta de mai sus și care la prima vedere nu ne spune mare lucru , reprezintă schematic „Operațiunea Bagration” , operațiune care în doar două luni a dat armatei germane lovitura de grație !
Respectiva operațiune , considerată de mulți istorici drept cea mai mare victorie sovietică din al doilea război mondial , venea după succesele mult mai mediatizate de la Stalingrad și din Crimeea : am adus în discuție cele două grave înfrîngeri , pentru că ele au însemnat practic și sfîrșitul armatei române pe frontul de răsărit !
Într-adevăr nepregătită , mica noastră armată , din nou amețită cu vorbe mari și goale , a fost aruncată în `41 într-un război înfiorător , acțiune care a tocat puținele resurse militare românești cu o viteză incredibilă : încăpățînarea comandanților români care au dorit să elibereze Basarabia singuri a dus la pierderi masive , încăpățînarea comandanților români de a ocupa clădirile fițoase din Odessa a dus la decapitarea comenzii armatei , încăpățînarea comandanților români de a atinge obiective imposibile a dus trupe înaintate ale Armatei a 4 a romîne pînă în Caucaz , unde au învățat să călărească dromaderi !
Timp de zeci de ani , 23 august a fost sărbătoarea națională a României , așteptată cu speranțe de mai toți cetățenii acestei țări : unii (fericiții posesori de Dacie 1300) după luni de strîns benzină , plecau cu familia la plimbare (ehe , cine-și mai amintește astăzi de turul țării cu mașina , cu opriri pe la toate rudele) , alții , mai puțin avuți , însă și ei condamnați la fericire , profitau de ziua sau zilele libere ieșind măcar din casă , iar cei ce „locuiau” pe cheltuiala statului sperau și ei , pentru că ăsta era momentul potrivit pentru un decret de amnistie ! Ce să mai povestim , era în sărăcia generală așa o bucurie , încît un străin ar fi crezut că toată țara a cîștigat la loterie !
Lăsînd însă altora bucuria de a fi fost plasată providențial parcă în plină vară , să vedem cum s-a ajuns la 23 august și cît de mult bine a adus ziua aceasta din 1944 românilor și României .
Să purcedem dară ...
Întîmplarea noastră se întîmplă să se întîmple într-o zi de miercuri : în această zi din mijlocul săptămînii , zi ce nu anunța nimic deosebit , avea să se petreacă un act cu semnificații uriașe atît pentru noi , cît și pentru vecinii noștri ! Și nu ne referim aici la „Stejar , extremă urgență !” sau la alte basme din manualele și filmele de propagandă , ci la ceva ce ne-a fost permanent spus și arătat , dar un ceva pe care noi nu am vrut să-l pricepem : din puțina noastră cunoaștere a istoriei și a modului în care se predă ea , ne dăm seama că cel mai comod ar fi să reluăm cărarea bătută de ani și ani ; drumul acesta , care a lăsat corijenți dar a și publicat tomuri enorme de maculatură numită „Istoria lui 23 August 1944” nu face altceva decît să ne ducă în camera de gazare numită „dogmă oficială” ! Cine vrea asta , este liber s-o ia pe calea cea scurtă , bătută și comodă ; cine nu vrea și este gata să pună cap la cap informații la prima vedere disparate , din care însă va răsări un alt 23 august , este bine venit alături de noi !
Adevărul oficial , s-a schimbat de-a lungul timpului de mai multe ori (vezi ministerul adevărului din „1984”) : dacă pînă în anii '50 - '60 „Armata Roșie eliberatoare” .... , în următorii circa 15 - 20 de ani „cot la cot cu aliații nostri ...” pentru ca după aceea „lupta întregului popor , condus de ... ” . La partea cu condus de , s-au mai produs niște schimbări : ușor , ușor , au dispărut diviziile Tudor Vladimirescu și Horia , Cloșca și Crișan (formate în URSS din prizonieri români încadrați cu ofițeri foarte siguri politic) considerate ... nepotrivite și , a crescut rolul PCR ! Cu trecerea timpului , rolul PCR a fost menținut (nu și al lui Dej) ca fundal al „luptei” celor doi (știți care) , pe care probabil că istoricii de partid i-ar fi transformat în scurtă vreme în niște Rambo autohtoni !
A venit însă 1989 și lucrurile au început să se vadă altfel !
Iar ziua națională a fost din nou mutată , ajungînd după primăvăraticul 10 mai și fierbintele 23 august în înghețatul
1 decembrie ! Dacă merită sau nu 1 decembrie statutul acesta , este o cu totul altă poveste , așa că ne întoarcem la vechiul
23 august !
Așadar , în dimineața acestei zile a anului 1944 , România era aliata Germaniei , iar seara , îi era deja dușman declarat !
Ce a dus la schimbarea aceasta bruscă de atitudine ? Se prăbușise oare frontul ? Lupta România la porțile capitalei existenței ființei sale ? Fusese oare părăsită de aliatul german ? Mai pe scurt , cum arăta frontul în vara lui `44 ?
Ceea ce vedem pe harta de mai sus și care la prima vedere nu ne spune mare lucru , reprezintă schematic „Operațiunea Bagration” , operațiune care în doar două luni a dat armatei germane lovitura de grație !
Respectiva operațiune , considerată de mulți istorici drept cea mai mare victorie sovietică din al doilea război mondial , venea după succesele mult mai mediatizate de la Stalingrad și din Crimeea : am adus în discuție cele două grave înfrîngeri , pentru că ele au însemnat practic și sfîrșitul armatei române pe frontul de răsărit !
Într-adevăr nepregătită , mica noastră armată , din nou amețită cu vorbe mari și goale , a fost aruncată în `41 într-un război înfiorător , acțiune care a tocat puținele resurse militare românești cu o viteză incredibilă : încăpățînarea comandanților români care au dorit să elibereze Basarabia singuri a dus la pierderi masive , încăpățînarea comandanților români de a ocupa clădirile fițoase din Odessa a dus la decapitarea comenzii armatei , încăpățînarea comandanților români de a atinge obiective imposibile a dus trupe înaintate ale Armatei a 4 a romîne pînă în Caucaz , unde au învățat să călărească dromaderi !
Este de apreciat ostașul simplu , venit probabil de la țară și care nu s-a lăsat deloc impresionat de calul ăsta cu cocoașă !
Stalingradul , moment tragic nu numai german ci și românesc , moment de necrezut , moment de lipsă de comunicare , a reprezentat nu doar un dezastru militar și uman , ci și o cumpănă în relațiile dintre aliați , fiind clipa în care au răbufnit nemulțumirile celor două părți : partea germană a aruncat vina pe români , românii în schimb s-au plîns (se pare că pe bună dreptate) de faptul că armata cea mai bine dotată și pregătită (germană) s-a organizat în centrul frontului , pregătindu-se să ierneze în condiții bune și apărînd cîțiva zeci de kilometri , lăsînd în schimb flancurile de SUTE DE KILOMETRI în sarcina armatelor a doua și a patra române , armate aflate în plină reorganizare , cu efective incomplete , fără armament , fără provizii și încadrate (ca de obicei) cu ofițeri slab pregătiți (de mai multe ori , ofițerii germani s-au arătat extrem de mulțumiți de trupa română și dezamăgiți de ofițerii români pe care-i considerau total nepregătiți) !
Campania din Crimeea , despre care nu se vorbește mai deloc , a fost una dură , avînd ca scop controlul traficului în Marea Neagră : și aici cei doi aliați au suferit pierderi grave , armata română fiind din acel moment practic inexistentă pe frontul de răsărit !
La asta a contribuit și politica românească de micșorare voită a efectivelor unităților de pe front : se pare că în acele vremuri , comanda românească începuse să se gîndească serios la luptele ce urmau să se poarte pe teritoriul național , drept care a început din timp pregătirile : însă , știm cum se spune , nu e pentru cine se pregătește ...
Ei bine , după dezastruoasa vară a lui `44 , armata germană forțată să lupte pe două fronturi , părea doar o umbră a ceea ce fusese , oamenii politici se agitau uitînd că EI DECLARĂ RĂZBOIUL DAR NU-L CÎȘTIGĂ , drumul spre Berlin părea larg deschis tuturor dușmanilor Reich-ului ! În mod clar , dacă Berlinul părea trofeul mult rîvnit , Stalin a fost suficient de perfid și cinic încît să-și dea seama că de fapt , capitala germană este un obiectiv relativ important dar nu cel mai important ! Mult mai mult i-a interesat atunci pe sovietici sfera de influență ce urma să le revină după război ! Astăzi , după atîta timp , ne dăm seama că Stalin și ai lui chiar s-au amuzat pe seama naivității occidentalilor care încă mai credeau în promisiuni chioare , în timp ce Armata Roșie deja încerca să ocupe cît mai mult !
În acest moment în care , așa cum spuneam , armata germană pare anihilată și drumul larg deschis către Berlin , acum deci intervin la București oamenii politici ! Fără să aibă habar de pregătirile armatei , fără să aibă habar de tatonările guvernului Antonescu privind ieșirea din război , fără să aibă habar că naivul occident ne vînduse deja Uniunii Sovietice , fără să aibă habar de părerea populației , fără să aibă habar de istoria recentă și , bineînțeles , fără să aibă habar de ce înseamnă un front pe Carpați , oamenii politici români au hotărît destinul țării pentru următorii zeci de ani ! Spus pe scurt , evenimentele s-ar fi desfășurat probabil puțin altfel ! Adică : dacă în primul război mondial , armata română , nepregătită , neechipată , prost și insuficient înarmată , chiar flămîndă , a făcut pași în spate pînă la linia cea mai scurtă între munți și deltă de unde n-a mai putut fi urnită cu toată defecțiunea rusă și cu toată presiunea germană (să nu uităm că nu armata s-a grăbit să semneze pacea de la Buftea București) , nimeni nu ne garantează că lucrurile nu s-ar fi petrecut asemănător în `44 dar în sens opus ! Ceea ce ne-a fost prezentat întotdeauna drept un efort inutil și ridicol (adică linia fortificată Focșani Nămoloasa Galați) n-a apucat nici măcar să se facă de rîs , oamenii politici ai momentului , găsind cu cale să se facă frate cu dracul pînă trec puntea !
Doar că dracul nu i-a mai lăsat să găsească puntea , oricît au căutat-o ei !
În concluzie , în august `44 lucrurile stăteau cam așa :
- în occident , aliații anglo americani , dispunînd de cea mai bună tehnică de luptă a momentului , dispunînd de trupe cu experiență , antrenate și exersate și hrănite și ... și .... și , au reușit să se împotmolească în Franța în fața germanilor , marea alianță reușind performanța de a întîrzia atingerea obiectivelor și cu o lună ! În același timp , în zonele cu chiu cu vai eliberate , localnicii au început să-și plătească polițe pe motiv de colaboraționism . Parisul avea să fie eliberat în jurul datei de ... 23 august ! În Italia , aceleași super armate , pe care le vedem în filme spulberîndu-și dușmanul dar purtîndu-se foarte civilizat în rest , au ales printre altele să radă mănăstirea Monte Cassino , să prăjească tot ce le stătea în cale , să calce totul în picioare în încercarea disperată de a învinge o armată care , cel puțin teoretic , era deja înfrîntă !
- mai aproape de noi , englezii susțineau mișcarea de rezistență a lui Tito și făceau tot posibilul să nu piardă controlul zonei Greciei în timpul păcii ce avea să vină !
- în răsărit , cum am spus mai sus , Armata Roșie strivea aproape orice tentativă de rezistență !
În această situație , cel puțin disperată , în timp ce Germania și-a văzut mai departe de treabă , isteții s-au gîndit să găsească o scăpare din nenorocirea ce se profila !
Și au găsit-o !
În 23 august `44 , CLASA POLITICĂ românească a hotărît
- că este mai bine pentru România dacă trădează !
- că este timpul și momentul să ne căutăm un (alt) stăpîn !
- că rușii au mintea scurtă și ne vor primi cu brațele deschise !
- că dacă în toată trădarea asta îi amestecă și pe comuniștii români (a propos , PCR aproape că nu exista în acel moment) vor avea o legătură privilegiată cu Moscova !
- că istoria , posteritatea și memoria populară UITĂ trădările !
DIN PĂCATE PENTRU EI , DIN PĂCATE PENTRU NOI
S-AU ÎNȘELAT !
GROAZNIC !
NICI UNUL DINTRE CALCULE NU A FOST CORECT !
Și nu-mi spuneți că trădarea s-a făcut fără acordul tacit al clasei politice , că nu cred !
Armata Roșie , care prin comparație cu aliații săi occidentali , nu s-a sfiit să trimită la luptă oameni neinstruiți și cu mîinile goale (urmau să moară s-au să-și procure arme de la cadavre !) , această super armată în care omul nu conta ci numai comisarul politic , acest instrument colosal , depășise apa Niemen-ului , atinsese Vistula și practic se pregătea să elibereze Varșovia în momentul în care Operațiunea Bagration își atinsese limitele logistice : saltul incredibil făcut în două luni (practic o reeditare a faimosului blitzkrieg german dar împotriva Germaniei) întinsese la maximum liniile de aprovizionare , luptele continue produseseră modificări în rîndul trupei și al corpului de comandă , așa că era necesară o reorganizare înaintea continuării luptelor , mai ales că în acel moment se aflau la circa 1000 km de Berlin !
S-o spunem pe românește : s-au oprit să-și tragă sufletul !
Și cînd încă gîfîiau și unii și alții , să vezi minune : Varșovia se răscoală , în speranța că vor fi ajutați de frații slavi (care le vor fi chiar recunoscători pentru sprijinul acordat) dar că NU VOR FI ELIBERAȚI (locuitorii din estul Europei cam știu cum e să fii eliberat de ruși) ! Revolta a izbucnit la începutul lui august `44 și , pînă la sfîrșitul lunii , frontul sovietic era deja la porțile orașului ! Ce au făcut rușii ? Așa cum se vede clar din marturii , documente și alte izvoare , S-AU OPRIT ! Ei bine , DA ! S-au oprit cuminți , amintindu-și că de fapt polonezii , oricît ar fi ei de sînge slav , nu prea-i înghit , amintindu-și că polonezii
le-au stat mai tot mereu în gît , amintindu-și că polonezii le-au servit o lecție usturătoare , amintindu-și ce bucățică vor ei din Polonia , amintindu-și că au fost aliații germanilor și că s-au înțeles foarte bine (în fond , cele două ideologii nici nu sînt foarte diferite) , amintindu-și că neamțul face treabă bună , în concluzie s-au oprit așteptînd cuminți curățarea (practic demolarea) orașului ! Paliativul de ajutor aerian oferit de aliații occidentali a fost în realitate nul , bieții polonezi fiind lăsați cu bună știință să fie sacrificați !
Însă , de ce au putut rușii să stea atît de cuminți cînd Berlinul putea fi „cules” în următoarea campanie de iarnă ? Ce i-a făcut să se cumințească ? Priviți harta , hartă care ne-a mai fost arătată de multe ori și , niciodată explicată ! Priviți-o vă rugăm , ca o continuare a hărții de mai sus și notați progresele petrecute pe frontul de răsărit între 19 august (terminarea operațiunii Bagration) și sfărșitul anului 1944 !
Crede cineva că armata învățată să lupte iarna la - 35 de grade Celsius ar fi avut vreo problemă să ajungă în citeva luni la Berlin ? Dacă da , bănuim că se înșeală !
Motivul stagnării ostilităților pe frontul polono baltic și lungirea războiului cu cîteva luni bune , a fost UȘA deschisă ! Ei bine , ne place sau nu , contrazice lecțiile de la școală sau nu , ăsta-i adevărul : românii și România au deschis LARG ușa balcanilor rușilor !
Moscova s-a trezit cu un cadou dorit și nevisat !
Dintr-o dată , o zonă mult rîvnită le-a fost dată pe tavă pentru a fi „eliberată” !
Fără nici un efort , prin intermediul statelor satelit , Moskwa s-a pomenit la doar o aruncătură de tanc de strîmtori !
Să fim sinceri , un asemenea cadou nu se refuză !
În nici un caz !
Iar cînd darul neașteptat , mai este însoțit și de teritorii plocon , cu atît mai bine !
Armata Roșie nu era pregătită să ocupe această zonă a Europei !
Armata Roșie a fost luată pe nepusă masă !
Armata Roșie , care aici urma probabil să întrețină un front secundar , s-a văzut dintr-o dată obligată să-și regîndească întregul plan operațional : era clar că aliații occidentali , pe care ziarele și opinia publică de acasă îi trăgeau de urechi în cazul unor pierderi umane prea mari , nu aveau cum să ajungă la Berlin înaintea lor (s-a văzut ce zid inexpugnabil au fost Ardenii) , așa că acțiunile din Polonia au fost temporizate și s-a dat prioritate sudului !
Grecia a scăpat ca prin urechile acului , balcanii în totalitatea lor s-au „înroșit” , Ungaria deși a luptat cu disperare tot a căzut sub ocupație rusească , în Cehoslovacia , armata germană profitînd de relieful MUNTOS , a rezistat pînă după căderea Berlinului , Austria și Viena au fost împărțite la fel ca Germania și Berlinul între cei patru învingători , Finlanda , MAREA Finlandă , cu arma în mînă încă , a știut să-și negocieze o altfel de ieșire din război , cu toate amintirile războiului de iarnă ! Iar finlandezii au știut să-și aprecieze conducătorul , spre deosebire de ... alții !
Ne-am întins cam mult și riscăm să ne pierdem într-un subiect extrem de vast , așa că ne întoarcem iute la România : așadar , exceptînd tot răul făcut involuntar tuturor vecinilor , exceptînd schimbarea unui aliat civilizat cu un ocupant semisălbatic , exceptînd că Moldova n-a devenit teatru de război însă a devenit toată țara pînă la începutul lui noiembrie `44 , exceptînd că în loc să ne respectăm cuvîntul cu demnitate am ales (din nou ?) să trădăm , exceptînd că Armata Română în loc să-și îndeplinească misiunea și să lupte pentru ROMÂNIA a devenit carne de tun aruncată în ghearele nedoritului aliat , exceptînd atrocitățile comise de ocupanți (s-or fi purtat nemții groaznic cu alții , dar memoria populară românească nu le reproșează nimic !) , exceptînd anii de ocupație , exceptînd brutalitatea regimului nou și cu forța instaurat , exceptînd răsturnarea tuturor valorilor tradiționale românești , exceptînd spolierea țării și populației , exceptînd înfometarea mai rea decît în timpul războiului , exceptînd toate astea deci , ce a cîștigat țara asta amărîtă din 23 august 1944 ?
NIMIC !
ABSOLUT NIMIC !
Efectele greșelii majore de atunci , se resimt și astăzi în societatea romînească !
Iar singurul cîștig al faptului că atunci clasa politică românească , din greșeală ori din prostie sau din rea voință a deschis rușilor larg ușa Balcanilor și sudului european , a fost tocmai faptul că poarta pe care Armata Roșie eliberatoare răbufnea în zonele de mai sus depășind în pas de defilare bariera de neatacat a Carpaților , ei , autorii impardonabilei greșeli , ei care și pe atunci ȘTIAU și ne ÎNVĂȚAU , ei deci , conducătorii noștri , intrau la Aiud și la Gherla și la Pitești sau la Canal !
DUMNEZEU SĂ-I IERTE !
Să-i ierte Dumnezeu , să-i iertăm și noi , dar să nu uităm pentru a nu repeta greșelile lor !
Ω
Așadar , după multă vorbărie (unii or să spună goală) , priviți vă rugăm ansamblul poveștii , încercați să recompuneți
puzzle-ul fără 23 august 1944 și vedeți ce iese !
Mai seamănă oare povestea cu propaganda numită la școală ISTORIE ?
Își mai avea locul „parada militară și defilarea oamenilor muncii” ?
Pentru noi , ziua asta trebuia oare sărbătorită sau comemorată ?
Încheiem , ca de obicei , cu o întrebare : chiar în mijlocul verii fiind , merita 23 august să fie ziua națională a
României ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu