Cu parul prin București
Am hotărît zilele trecute să facem o plimbare cu mașina prin "frumoasa" noastră capitală . Intreprinderea noastră , care în principiu trebuia să fie "doar" o plimbare , s-a transformat într-o vizită în cel mai tare parc Aventura : și iată de ce ...
Atenționare la adresa răuvoitorilor : această experiență s-a petrecut pe vreme însorită , temperatura 23-25 grade Celsius și carosabil uscat , fără mitinguri sau marșuri de protest , fără drumuri blocate pentru lucrări ori alte povești asemănătoare ! Așadar , în cele mai bune condiții cu putință !
Ca tot plimbărețul ce dorește să și vadă ceva din locurile prin care trece , am ales o oră cît mai neutră (aglomerația de dimineață s-a liniștit , cea de după amiază încă n-a început) , adică 11:00 .
Punctul de pornire poate fi ales oriunde pe inelul favorit al primarului general , dar noi , din pură întîmplare am început de la Piața Sudului sau , pentru cunoscători , BIG Berceni .
Prima impresie este șocantă : intersecția de la BIG pare scoasă din primul război mondial , fiind plină de tranșee și gaze de luptă ! Cei ai locului au înțeles : șinele de tramvai și gazele de eșapament dau o impresie pe care ei , cunoscătorii , nici n-o mai bagă în seamă !
Apucăm în continuare pe același inel I , pe șoseaua Olteniței : mașini parcate alandala pe unul și chiar două rînduri , linia de tramvai folosită frecvent ca bandă de mers ! Asta pînă la intersecția cu Brîncoveanu , unde , în mod așteptat se încheie scurta noastră poveste : un semi sens giratoriu (cu PALMIERI) semaforizat în mod imbecil , ne amestecă exact ca într-un blender uriaș .
Dar scăpați și de aici , continuăm pe Olteniței pînă la Eroii Revoluției , adică la Pieptănari sau , așa cum o știe toată lumea , la Belu ! Aici , altă drăcie : o intersecție foarte mare și largă , pentru care s-au cheltuit o groază de bani pentru un fantomatic și uriaș pasaj pietonal , este la cheremul dubașilor , papugiilor , taximetriștilor și tupeiștilor ! Restul , ceilalți , oamenii normali , stau la semafoare ce par vopsite cu roșu și se întreabă de ce acum cîțiva ani își puneau întrebări greșite : anume , atunci tot omul de bun simț s-a întrebat de ce se consumă bani , timp , nervi (intersecția a fost semi circulabilă o bună bucată de vreme) și toate celelalte și nu se construiește un pasaj rutier absolut necesar ; astăzi , același om de bun simț , se întreabă cine mama dracului a furat pasajul pietonal ! Nu părăsim minunea de la Belu pînă nu constatăm inteligența deosebită a serviciului primăriei de sistematizare a traficului : la ieșirea din acest mamut veșnic aglomerat , acolo unde toată lumea ar trebui să se miște și să elibereze spațiul pentru cei ce vin în flux continuu din patru direcții importante , la ieșire deci , te așteaptă semafor și trecere de pietoni !
O soluție absolut IMBECILĂ !
Ne liniștim , am scăpat întregi ! O apucăm în continuare pe același inel dar acum pe șoseaua Viilor : povestea se repetă pînă la ultima virgulă ! Mașini parcate haotic , treceri de pietoni desenate pe carosabil pentru că le-a rămas vopsea și nu mai aveau ce face cu ea , etc , etc ! Pe Viilor , întîlnim o altă drăcie demnă de un film de groază : metroul ușor sau tramvaiul rapid sau cum or vrea să-i spună edilii investiției inutile în transportul public ! Respectivul mijloc de transport în comun a rămas un banal tramvai , fără undă verde , fără priorități , fără stații speciale , așa încît , după toți banii cheltuiți , primăria a obținut un bip bip de tramvai inutil de scump și cu nimic mai bun decît vechiul tramcavai de el ! Singurul mod în care se evidențiază este calea de rulare înălțată , pe care însă , inventivii șoferi bucureșteni au învățat s-o încalece !
Și iată-ne ajunși la intersecția cu Coșbuc ; aici avem două variante de traseu : prima pe Trafic Greu (nu e rău pe aici , dar vei ajunge la Răzoare , spaima copiilor) și a doua tot înainte , drept spre Cotroceni !
Indiferent de varianta aleasă , cu greutate , printre aceleași mașini parcate oriunde doresc utilizatorii lor , prin aceleași nebunii de intersecții , ajungem la palat : nu-l salutăm pe președinte , pentru că a fost și el primar general și ne luăm avînt către pasajul de la Orhideea zis și Pasajul suprateran Basarab ! Așa da , parcă în sfîrșit poți să respiri ușurat : ai intrat în altă lume ! Dacă ești din provincie și nu cunoști zona , nu-ți face griji : vei ajunge s-o cunoști foarte bine , pentru că indicatoarele nu sînt puse să te ajute ci să te încurce ! A propos , au instalat indicatoare ce par să se adreseze oamenilor locului (care oricum n-au nevoie de ele) și nu străinilor de zonă , cărora chiar le-ar fi folosit ! Iar povestea asta-i cînd treci pasajul : să vezi nebunie pe jos , pe sub el !
Dar deja nu mai contează , îi dai bice și ... și coloana încetinește !
Să fie un accident ?
Un sinucigaș ?
Un primar în vizită de "lucru" ?
Nici gînd , este un semafor la IEȘIREA de pe pasaj ; și o trecere de pietoni ; și mulți nervi ! Trecem și de asta , le plîngem de milă în sinea noastră fraierilor care o iau pe Banu Manta (pare extrem de îngust și aglomerat) și plini de încredere o apucăm pe Titulescu spre Piața Victoriei !
Păi Titulescu a fost diplomat , nu ?
Și în diplomație lucrurile se fac încet și cu calm , nu ?
Înseamnă că ăsta-i motivul pentru care parcurgem aproximativ DOUĂ STAȚII în cel puțin zece minute !
Scăpați și de zisul diplomat , coborîm în pasajul subteran de la guvern : aici întîlnim (pentru prima dată astăzi) clubul secret și select al oamenilor pisică (nimeni sau aproape nimeni nu aprinde luminile în pasaj - e scurt) și orientîndu-ne după luminița de la capătul tunelului , răzbim în Iancu de Hunedoara și Ștefan cel Mare !
Aici lucrurile se schimbă în bine : bulevard larg , pe șase benzi plus două de tramvai ! Nici nu apuci bine să te întrebi ce rost mai are tramvaiul la suprafață dacă în subteran , pe un traseu identic , circulă metroul , că îți trece entuziasmul : fiecare intersecție este o provocare , fiecare șofer se simte îndreptățit s-o ia pe unde poftește , fiecare mașină de aprovizionare poate opri pe a doua bandă timp de 10 - 15 minute pentru a lăsa ceva marfă (și care-i problema ?) !
Dintr-o dată însă , simți că ai noroc : ești la Lizeanu , unde totul se lărgește ! Nu te lăsa amăgit de prima impresie : urmează Bucur Obor și , dacă n-o iei prin pasaj , pe sus vei merge pe o singură bandă , luptînd din nou cu tranșeele din primul război mondial (omniprezente în toată capitala , chiar dacă nu le-am mai amintit) !
Ai lăsat astfel în urmă și Iancu de Hunedoara și Stefan cel Mare și ai intrat pe Mihai Bravu .
Am scăpat și din capcana asta și într-un talmeș balmeș demn de un oraș indian , iată-ne la Dimitrov (intersecția cu - mai nou - Ferdinand) : aici , drumul larg ne ajută să trecem destul de rapid și să-i privim cu un aer superior pe amărîții care fac stînga !
Pînă la Iancului , exceptînd mașinile de pe marginea drumului (parcă lovite de tsunami) ne deplasăm relativ binișor : în continuare metroul circulă pe sub noi și tramvaiul alături !
Și iată-ne ajunși în locul știut de cei bătrîni ca bariera Vergului și de cei mai tineri drept Piața Muncii : povestea se repetă pînă la detaliu (lumini stinse , viteză maximă , guri de canal neracordate , etc , etc) inclusiv trecerea de pietoni și linia de tramvai (ambele au prioritate) de la ieșirea din pasajul subteran de la Muncii !
Trecem cu bine și de aceste capcane și , din nou pe un bulevard foarte larg ne îndreptăm către Baba Novac : ni se pare ciudat că în jurul nostru toată lumea se agită , dintr-o dată toți se grăbesc chiar mai tare (deși pare imposibil) decît înainte !
Trecem de numita intersecție și ne lămurim de ce : frumosul bulevard cu șase benzi plus două de tramvai (n-ați uitat că metroul circulă în subteran , nu ?) se strînge și te constringe la teoretic două benzi , practic una plus linia de tramvai pe sens ! Aici se vede spiritul bucureșteanului , capacitatea lui de adaptare , puterea lui de înțelegere a situațiilor de criză , a momentelor ce par oricui altcuiva fără ieșire : ei bine da , acum vei vedea cum se circulă fără probleme pe contrasens , cum tramvaiul în mișcare dă prioritate , cum (sigur doar din plictiseală) se scutură scrumiere pe geamul mașinii !
Dar presupunînd că ajungem totuși în intersecția cu Calea Dudești , acum cînd ne putem considera hîrșiți de trafic și alte cele , aștepînd deja tradiționalele tranșee , ce primim ? Ziceam că ne-am săturat de șanțuri și alte capcane ? Ai grijă : aici primăria îți oferă gratuit șansa de a conduce printr-un peisaj selenar ! Cine a semnat că ditamai intersecția este bună pentru traficul auto , fiind acoperită numai și numai cu dale de beton din care nu găsești două alăturate la același nivel , trebuie pedepsit să treacă zilnic pe acolo măcar odată !
Scăpat și de aici , deși mi se pare că mașina scîrțîie suspect din mai multe puncte la cea mai mică denivelare , constat cu încîntare că drumul se lărgește din nou : se repetă figura cu șase benzi și două de tramvai (mai țineți minte că metroul este sub noi ?) și cu șoferii ce se bat pentru o poziție cît mai bună la intersecția cu Calea Vitan !
Acum , exceptîndu-i pe cei ce fac stînga sau dreapta , toți ceilalți se comportă ca niște Șumahări ! Verdele mult așteptat dă startul unei curse nebune , cursă ajutată de drumul larg (din nou șase plus două - metroul n-a fugit , este cuminte în subteran) ce coboară în pantă destul de accentuată !
Cuprins de frenezia generală "o calc" și eu , o Dacie papuc mă semnalizează cu farurile să-i fac loc , mă enervez și privesc bordul - 80 km/h și crește !
"O calc" mai mult (ce , IO sînt prost ?) , scap de papugiu , de pe contrasens întoarce fără să se asigure o dubă ce vrea să descarce sau să încarce ceva la dughenele ce se văd în viteză pe dreapta drumului !
Un pensionar cu o sacoșă în mînă se aventurează să traverseze : simt fiori reci , omul însă pare "doctor" în această artă iar șoferii îi ghicesc intențiile !
La fel se întîmplă și cu o mamă ce tîrăște după ea un copilaș nu mai mare de cinci poate șase anișori : cu convingerea că în felul ăsta copilul nu apucă următoarea aniversare , încerc să încetinesc , mai ales că cei doi par a fi la mică distanță de trecerea de pietoni ! Încercarea mea irită la culme ceilalți șoferi și mașinile lor claxonatoare generînd o reacție spontană și foarte , foarte zgomotoasă , în plus , în semn de afecțiune , mi se fac semne cu mîna (mă rog , nu cu toată mîna , doar cu un deget dar se pare că ăsta este specificul local) !
Într-un tîrziu , cînd sărisem bine de sută , înțeleg disperarea de Pole Position a colegilor mei de trafic : mîndrul bulevard este gîtuit de o măreață lucrare menită a (ce batjocură) fluidiza traficul în zonă ! Da , cunoscătorii au înțeles , ne aflăm în zona Pasajul (defunctul Pasaj mai bine spus) Mihai Bravu ! Toată omenirea se înghesuie pe două benzi meschine și , în timp ce se stă la semafor , putem admira cîinii vagabonzi tolăniți la soare , amețitorul ritm de creștere (al buruienilor , nu al pasajului) , carcasele de piloți trîntite pe marginea drumului : dacă ar fi liniște , am auzi rugina cum mușcă din aceste foste carcase ! Cînd ne mișcăm , revenim la viață într-un peisaj schimbat , pentru că trebuie să avem mare grijă la capcanele din carosabil !
Cu chiu cu vai trecem și de mîndrețea de pasaj ce așteaptă tăieri de moț și panglici și ne avîntăm pe calea Vacarești (revenim la formula șase plus doi) : nimeni nu mai bagă în seamă trecerile de pietoni , toți sînt atenți la mașinile care coboară Văcăreștiul și care , în încercarea de a se plasa cît mai bine în zona meschină circulă pe sensul nostru (adevărat , doar pe banda a treia) !
Cînd dădeam să respirăm ușurați , în "cîmp" (vorba vine) , un semafor pe roșu ! Te întrebi de ce , însă te luminezi de îndată : este intrarea într-un mol și , nu-i așa , mol fără semafor musai că nu se poate !
Mai parcurgem cîteva sute de metri și iată-ne , în sfîrșit , în intersecția de la BIG Berceni , pe care am părăsit-o cu aproape două ceasuri în urmă !
A fost o plimbare frumoasă , foarte educativă și plină de învățăminte !
Am parcurs INELUL UNU AL CAPITALEI !
Și în tot periplul nostru nu am întîlnit NICI MĂCAR O DATĂ POLIȚIA RUTIERĂ !
Ce am învățat ?
Asta vreți să știți ?
Ce am învățat ?
Am învățat un singur lucru , pe care vi-l spunem și dumneavoastră , în stilul miștocăresco - medicalo - golănesc al primarului nostru GENERAL :
O spunem noi , niște
Ω
Care primar general ?
Cum care :
Am hotărît zilele trecute să facem o plimbare cu mașina prin "frumoasa" noastră capitală . Intreprinderea noastră , care în principiu trebuia să fie "doar" o plimbare , s-a transformat într-o vizită în cel mai tare parc Aventura : și iată de ce ...
Atenționare la adresa răuvoitorilor : această experiență s-a petrecut pe vreme însorită , temperatura 23-25 grade Celsius și carosabil uscat , fără mitinguri sau marșuri de protest , fără drumuri blocate pentru lucrări ori alte povești asemănătoare ! Așadar , în cele mai bune condiții cu putință !
Ca tot plimbărețul ce dorește să și vadă ceva din locurile prin care trece , am ales o oră cît mai neutră (aglomerația de dimineață s-a liniștit , cea de după amiază încă n-a început) , adică 11:00 .
Punctul de pornire poate fi ales oriunde pe inelul favorit al primarului general , dar noi , din pură întîmplare am început de la Piața Sudului sau , pentru cunoscători , BIG Berceni .
Prima impresie este șocantă : intersecția de la BIG pare scoasă din primul război mondial , fiind plină de tranșee și gaze de luptă ! Cei ai locului au înțeles : șinele de tramvai și gazele de eșapament dau o impresie pe care ei , cunoscătorii , nici n-o mai bagă în seamă !
Apucăm în continuare pe același inel I , pe șoseaua Olteniței : mașini parcate alandala pe unul și chiar două rînduri , linia de tramvai folosită frecvent ca bandă de mers ! Asta pînă la intersecția cu Brîncoveanu , unde , în mod așteptat se încheie scurta noastră poveste : un semi sens giratoriu (cu PALMIERI) semaforizat în mod imbecil , ne amestecă exact ca într-un blender uriaș .
Dar scăpați și de aici , continuăm pe Olteniței pînă la Eroii Revoluției , adică la Pieptănari sau , așa cum o știe toată lumea , la Belu ! Aici , altă drăcie : o intersecție foarte mare și largă , pentru care s-au cheltuit o groază de bani pentru un fantomatic și uriaș pasaj pietonal , este la cheremul dubașilor , papugiilor , taximetriștilor și tupeiștilor ! Restul , ceilalți , oamenii normali , stau la semafoare ce par vopsite cu roșu și se întreabă de ce acum cîțiva ani își puneau întrebări greșite : anume , atunci tot omul de bun simț s-a întrebat de ce se consumă bani , timp , nervi (intersecția a fost semi circulabilă o bună bucată de vreme) și toate celelalte și nu se construiește un pasaj rutier absolut necesar ; astăzi , același om de bun simț , se întreabă cine mama dracului a furat pasajul pietonal ! Nu părăsim minunea de la Belu pînă nu constatăm inteligența deosebită a serviciului primăriei de sistematizare a traficului : la ieșirea din acest mamut veșnic aglomerat , acolo unde toată lumea ar trebui să se miște și să elibereze spațiul pentru cei ce vin în flux continuu din patru direcții importante , la ieșire deci , te așteaptă semafor și trecere de pietoni !
O soluție absolut IMBECILĂ !
Ne liniștim , am scăpat întregi ! O apucăm în continuare pe același inel dar acum pe șoseaua Viilor : povestea se repetă pînă la ultima virgulă ! Mașini parcate haotic , treceri de pietoni desenate pe carosabil pentru că le-a rămas vopsea și nu mai aveau ce face cu ea , etc , etc ! Pe Viilor , întîlnim o altă drăcie demnă de un film de groază : metroul ușor sau tramvaiul rapid sau cum or vrea să-i spună edilii investiției inutile în transportul public ! Respectivul mijloc de transport în comun a rămas un banal tramvai , fără undă verde , fără priorități , fără stații speciale , așa încît , după toți banii cheltuiți , primăria a obținut un bip bip de tramvai inutil de scump și cu nimic mai bun decît vechiul tramcavai de el ! Singurul mod în care se evidențiază este calea de rulare înălțată , pe care însă , inventivii șoferi bucureșteni au învățat s-o încalece !
Și iată-ne ajunși la intersecția cu Coșbuc ; aici avem două variante de traseu : prima pe Trafic Greu (nu e rău pe aici , dar vei ajunge la Răzoare , spaima copiilor) și a doua tot înainte , drept spre Cotroceni !
Indiferent de varianta aleasă , cu greutate , printre aceleași mașini parcate oriunde doresc utilizatorii lor , prin aceleași nebunii de intersecții , ajungem la palat : nu-l salutăm pe președinte , pentru că a fost și el primar general și ne luăm avînt către pasajul de la Orhideea zis și Pasajul suprateran Basarab ! Așa da , parcă în sfîrșit poți să respiri ușurat : ai intrat în altă lume ! Dacă ești din provincie și nu cunoști zona , nu-ți face griji : vei ajunge s-o cunoști foarte bine , pentru că indicatoarele nu sînt puse să te ajute ci să te încurce ! A propos , au instalat indicatoare ce par să se adreseze oamenilor locului (care oricum n-au nevoie de ele) și nu străinilor de zonă , cărora chiar le-ar fi folosit ! Iar povestea asta-i cînd treci pasajul : să vezi nebunie pe jos , pe sub el !
Dar deja nu mai contează , îi dai bice și ... și coloana încetinește !
Să fie un accident ?
Un sinucigaș ?
Un primar în vizită de "lucru" ?
Nici gînd , este un semafor la IEȘIREA de pe pasaj ; și o trecere de pietoni ; și mulți nervi ! Trecem și de asta , le plîngem de milă în sinea noastră fraierilor care o iau pe Banu Manta (pare extrem de îngust și aglomerat) și plini de încredere o apucăm pe Titulescu spre Piața Victoriei !
Păi Titulescu a fost diplomat , nu ?
Și în diplomație lucrurile se fac încet și cu calm , nu ?
Înseamnă că ăsta-i motivul pentru care parcurgem aproximativ DOUĂ STAȚII în cel puțin zece minute !
Scăpați și de zisul diplomat , coborîm în pasajul subteran de la guvern : aici întîlnim (pentru prima dată astăzi) clubul secret și select al oamenilor pisică (nimeni sau aproape nimeni nu aprinde luminile în pasaj - e scurt) și orientîndu-ne după luminița de la capătul tunelului , răzbim în Iancu de Hunedoara și Ștefan cel Mare !
Aici lucrurile se schimbă în bine : bulevard larg , pe șase benzi plus două de tramvai ! Nici nu apuci bine să te întrebi ce rost mai are tramvaiul la suprafață dacă în subteran , pe un traseu identic , circulă metroul , că îți trece entuziasmul : fiecare intersecție este o provocare , fiecare șofer se simte îndreptățit s-o ia pe unde poftește , fiecare mașină de aprovizionare poate opri pe a doua bandă timp de 10 - 15 minute pentru a lăsa ceva marfă (și care-i problema ?) !
Dintr-o dată însă , simți că ai noroc : ești la Lizeanu , unde totul se lărgește ! Nu te lăsa amăgit de prima impresie : urmează Bucur Obor și , dacă n-o iei prin pasaj , pe sus vei merge pe o singură bandă , luptînd din nou cu tranșeele din primul război mondial (omniprezente în toată capitala , chiar dacă nu le-am mai amintit) !
Ai lăsat astfel în urmă și Iancu de Hunedoara și Stefan cel Mare și ai intrat pe Mihai Bravu .
Am scăpat și din capcana asta și într-un talmeș balmeș demn de un oraș indian , iată-ne la Dimitrov (intersecția cu - mai nou - Ferdinand) : aici , drumul larg ne ajută să trecem destul de rapid și să-i privim cu un aer superior pe amărîții care fac stînga !
Pînă la Iancului , exceptînd mașinile de pe marginea drumului (parcă lovite de tsunami) ne deplasăm relativ binișor : în continuare metroul circulă pe sub noi și tramvaiul alături !
Și iată-ne ajunși în locul știut de cei bătrîni ca bariera Vergului și de cei mai tineri drept Piața Muncii : povestea se repetă pînă la detaliu (lumini stinse , viteză maximă , guri de canal neracordate , etc , etc) inclusiv trecerea de pietoni și linia de tramvai (ambele au prioritate) de la ieșirea din pasajul subteran de la Muncii !
Trecem cu bine și de aceste capcane și , din nou pe un bulevard foarte larg ne îndreptăm către Baba Novac : ni se pare ciudat că în jurul nostru toată lumea se agită , dintr-o dată toți se grăbesc chiar mai tare (deși pare imposibil) decît înainte !
Trecem de numita intersecție și ne lămurim de ce : frumosul bulevard cu șase benzi plus două de tramvai (n-ați uitat că metroul circulă în subteran , nu ?) se strînge și te constringe la teoretic două benzi , practic una plus linia de tramvai pe sens ! Aici se vede spiritul bucureșteanului , capacitatea lui de adaptare , puterea lui de înțelegere a situațiilor de criză , a momentelor ce par oricui altcuiva fără ieșire : ei bine da , acum vei vedea cum se circulă fără probleme pe contrasens , cum tramvaiul în mișcare dă prioritate , cum (sigur doar din plictiseală) se scutură scrumiere pe geamul mașinii !
Dar presupunînd că ajungem totuși în intersecția cu Calea Dudești , acum cînd ne putem considera hîrșiți de trafic și alte cele , aștepînd deja tradiționalele tranșee , ce primim ? Ziceam că ne-am săturat de șanțuri și alte capcane ? Ai grijă : aici primăria îți oferă gratuit șansa de a conduce printr-un peisaj selenar ! Cine a semnat că ditamai intersecția este bună pentru traficul auto , fiind acoperită numai și numai cu dale de beton din care nu găsești două alăturate la același nivel , trebuie pedepsit să treacă zilnic pe acolo măcar odată !
Scăpat și de aici , deși mi se pare că mașina scîrțîie suspect din mai multe puncte la cea mai mică denivelare , constat cu încîntare că drumul se lărgește din nou : se repetă figura cu șase benzi și două de tramvai (mai țineți minte că metroul este sub noi ?) și cu șoferii ce se bat pentru o poziție cît mai bună la intersecția cu Calea Vitan !
Acum , exceptîndu-i pe cei ce fac stînga sau dreapta , toți ceilalți se comportă ca niște Șumahări ! Verdele mult așteptat dă startul unei curse nebune , cursă ajutată de drumul larg (din nou șase plus două - metroul n-a fugit , este cuminte în subteran) ce coboară în pantă destul de accentuată !
Cuprins de frenezia generală "o calc" și eu , o Dacie papuc mă semnalizează cu farurile să-i fac loc , mă enervez și privesc bordul - 80 km/h și crește !
"O calc" mai mult (ce , IO sînt prost ?) , scap de papugiu , de pe contrasens întoarce fără să se asigure o dubă ce vrea să descarce sau să încarce ceva la dughenele ce se văd în viteză pe dreapta drumului !
Un pensionar cu o sacoșă în mînă se aventurează să traverseze : simt fiori reci , omul însă pare "doctor" în această artă iar șoferii îi ghicesc intențiile !
La fel se întîmplă și cu o mamă ce tîrăște după ea un copilaș nu mai mare de cinci poate șase anișori : cu convingerea că în felul ăsta copilul nu apucă următoarea aniversare , încerc să încetinesc , mai ales că cei doi par a fi la mică distanță de trecerea de pietoni ! Încercarea mea irită la culme ceilalți șoferi și mașinile lor claxonatoare generînd o reacție spontană și foarte , foarte zgomotoasă , în plus , în semn de afecțiune , mi se fac semne cu mîna (mă rog , nu cu toată mîna , doar cu un deget dar se pare că ăsta este specificul local) !
Într-un tîrziu , cînd sărisem bine de sută , înțeleg disperarea de Pole Position a colegilor mei de trafic : mîndrul bulevard este gîtuit de o măreață lucrare menită a (ce batjocură) fluidiza traficul în zonă ! Da , cunoscătorii au înțeles , ne aflăm în zona Pasajul (defunctul Pasaj mai bine spus) Mihai Bravu ! Toată omenirea se înghesuie pe două benzi meschine și , în timp ce se stă la semafor , putem admira cîinii vagabonzi tolăniți la soare , amețitorul ritm de creștere (al buruienilor , nu al pasajului) , carcasele de piloți trîntite pe marginea drumului : dacă ar fi liniște , am auzi rugina cum mușcă din aceste foste carcase ! Cînd ne mișcăm , revenim la viață într-un peisaj schimbat , pentru că trebuie să avem mare grijă la capcanele din carosabil !
Cu chiu cu vai trecem și de mîndrețea de pasaj ce așteaptă tăieri de moț și panglici și ne avîntăm pe calea Vacarești (revenim la formula șase plus doi) : nimeni nu mai bagă în seamă trecerile de pietoni , toți sînt atenți la mașinile care coboară Văcăreștiul și care , în încercarea de a se plasa cît mai bine în zona meschină circulă pe sensul nostru (adevărat , doar pe banda a treia) !
Cînd dădeam să respirăm ușurați , în "cîmp" (vorba vine) , un semafor pe roșu ! Te întrebi de ce , însă te luminezi de îndată : este intrarea într-un mol și , nu-i așa , mol fără semafor musai că nu se poate !
Mai parcurgem cîteva sute de metri și iată-ne , în sfîrșit , în intersecția de la BIG Berceni , pe care am părăsit-o cu aproape două ceasuri în urmă !
A fost o plimbare frumoasă , foarte educativă și plină de învățăminte !
Am parcurs INELUL UNU AL CAPITALEI !
Și în tot periplul nostru nu am întîlnit NICI MĂCAR O DATĂ POLIȚIA RUTIERĂ !
Ce am învățat ?
Asta vreți să știți ?
Ce am învățat ?
Am învățat un singur lucru , pe care vi-l spunem și dumneavoastră , în stilul miștocăresco - medicalo - golănesc al primarului nostru GENERAL :
ORAȘUL ĂSTA ESTE CONDUS CU CURUL !
O spunem noi , niște
Ω
Care primar general ?
Cum care :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu