Pădurea dispărută
Am fost duminică întâi martie, la pădure la Băneasa: gâgâlici de două palme așteptau în brațele părinților să intre la grădina zoologică (strada vadul Moldovei), din poligonul Iosif Sârbu se auzeau eforturile celor ce se antrenau la talere, mai mulți super șoferi, pentru a nu merge 50 de metri pe jos, și-au băgat mândrețe de limuzine în pădure (de unde le dorim să iasă când le-om spune noi) în noroi, iar mai mulți am luat-o pe aleea fără nume ce taie pădurea în două spre aleea Padina, adică în spatele școlii de poliție.
Frumos ... pădurea plină de floricele a îndemnat doamnele la cules flora spontană ... ce să vă mai spun, avea totul un aer foarte semănătorist, în asemenea hal, încât dacă nu era o zi plină de nori, ne așteptam să apară și juna Rodică!
Toate bune și frumoase, mulți bucureșteni la plimbare dar ... dar ... pădurea este pe ducă!
Nu, nu este bolnavă ... este pe ducă pentru că ceea ce anul trecut era un început timid, s-a transformat acum în instituție!
Mergând dinspre aleea Padina (spatele școlii de poliție) spre grădina ZOO, pe partea stângă a drumului, în primii trei - patru sute de metri, te izbesc niște modificări în arhitectura binecunoscută a zonei!
1 - la marginea drumului, a fost păstrat un șir de copaci, iar în spatele lor, o bandă de opt - zece metri lățime, a fost bine curățată. Senzația este aceea de tunel:
2 - tot pe această distanță, între copacii păstrați pe margine, au apărut din loc în loc niște ștuțuri de țeavă bătute în pământ:
Nu poate fi vorba despre un gard vechi, deoarece în zonă, singura separație între drum și pădure a fost aceasta
așa cum știe orice bucureștean get beget!
3 - cum treci de acest „tunel”, întâlnești trei luminișuri, care anul trecut erau abia la început, dar acum s-au dezvoltat
prin tăieri de dată recentă. Zonele defrișate, sunt evident împrejmuite cu mănunchiuri de fascii realizate din crengile arborilor doborâți. În zonă nu a rămas nici măcar un singur trunchi cu urme de tăiere, singura mărturie fiind buturugile tăiate profesionist, de foarte de jos și cele a căror masă radiculară fiind deja putrezită, au putut fi scoase din pământ și transportate de acolo, în urmă rămânând doar câteva, probabil uitate:
4 - pădurea este plină de crengi rupte, rezultate ca urmare a prăbușirilor, dar și de urme de activitate recentă - inclusiv crengi tăiate dar înmugurite.
Nu există nici un înscris, nici un anunț, nici un paznic!
Dacă veți verifica pe Google Map imaginea din satelit a zonei (imagine veche de doar vreo trei ani) veți constata că nu există nici unul dintre luminișurile semnalate încă de anul trecut.
Așadar, cine este acel „dezvoltator imobiliar” (de ocară a ajuns această ocupație!) pentru care se pregătește slujba de îngropăciune a rămășițelor Codrului Vlăsiei?
Dar cine să-i fie oare complice?
Peste câțiva ani, îi va lua DNA-ul la șuturi, îmi veți spune!
Da, îi va lua, dar pădurea va fi dispărut între timp, iar poluarea în București fi-va și mai mare, praful și mai mult, căldura și mai sufocantă!
Ω
Zona despre care vorbim,
Am fost duminică întâi martie, la pădure la Băneasa: gâgâlici de două palme așteptau în brațele părinților să intre la grădina zoologică (strada vadul Moldovei), din poligonul Iosif Sârbu se auzeau eforturile celor ce se antrenau la talere, mai mulți super șoferi, pentru a nu merge 50 de metri pe jos, și-au băgat mândrețe de limuzine în pădure (de unde le dorim să iasă când le-om spune noi) în noroi, iar mai mulți am luat-o pe aleea fără nume ce taie pădurea în două spre aleea Padina, adică în spatele școlii de poliție.
Frumos ... pădurea plină de floricele a îndemnat doamnele la cules flora spontană ... ce să vă mai spun, avea totul un aer foarte semănătorist, în asemenea hal, încât dacă nu era o zi plină de nori, ne așteptam să apară și juna Rodică!
Toate bune și frumoase, mulți bucureșteni la plimbare dar ... dar ... pădurea este pe ducă!
Nu, nu este bolnavă ... este pe ducă pentru că ceea ce anul trecut era un început timid, s-a transformat acum în instituție!
Mergând dinspre aleea Padina (spatele școlii de poliție) spre grădina ZOO, pe partea stângă a drumului, în primii trei - patru sute de metri, te izbesc niște modificări în arhitectura binecunoscută a zonei!
1 - la marginea drumului, a fost păstrat un șir de copaci, iar în spatele lor, o bandă de opt - zece metri lățime, a fost bine curățată. Senzația este aceea de tunel:
3 - cum treci de acest „tunel”, întâlnești trei luminișuri, care anul trecut erau abia la început, dar acum s-au dezvoltat
Tăierile sunt executate profesionist, pe îndelete, aproape de ras (pentru a nu lăsa urme vizibile din drum) și sigur nu sunt urmare a activității hoților de lemn, hoți care în grabă, taie de unde le este mai ușor (mai de sus) lăsând în urmă de obicei, așa ceva:
Nu există nici un înscris, nici un anunț, nici un paznic!
Dacă veți verifica pe Google Map imaginea din satelit a zonei (imagine veche de doar vreo trei ani) veți constata că nu există nici unul dintre luminișurile semnalate încă de anul trecut.
Așadar, cine este acel „dezvoltator imobiliar” (de ocară a ajuns această ocupație!) pentru care se pregătește slujba de îngropăciune a rămășițelor Codrului Vlăsiei?
Dar cine să-i fie oare complice?
Peste câțiva ani, îi va lua DNA-ul la șuturi, îmi veți spune!
Da, îi va lua, dar pădurea va fi dispărut între timp, iar poluarea în București fi-va și mai mare, praful și mai mult, căldura și mai sufocantă!
Ω
Zona despre care vorbim,
ține de Municipiul București și tare am vrea să știm ce se petrece acolo!
NE POATE AJUTA CINEVA?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu