Preotul, păstorul turmei sale

   Am avut ocazia să văd (la TV bineînțeles) manifestările publicului la un concert susținut de suspendatul preot pomohaci: surprinzător sau nu, publicul l-a aplaudat, la ovaționat, i-a sărutat mâna ... ce să mai spunem, publicul a fost „în al șaptelea cer”!

   La asta, din partea unor credincioși apărători ai familiei tradiționale, poate nu te-ai fi așteptat, dar, așa cum știm, România este mereu surprinzătoare! Așadar ...
   M-a deranjat ceva?
   Da, m-a deranjat!
   Faptul că un preot suspendat ține un concert de muzică populară?
   Nici gând!
   Faptul că este liber?
   Nici atât, eu nu l-am condamnat încă, aștept decizia definitivă a justiției, cea a bisericii fiind una administrativă, fără efect penal!
   
   Și atunci? 
   Ce m-a deranjat?
   Răspunsul este simplu: dincolo de limbajul infantil al televiziunilor cărora li se pare supărător să spună „preot” așa că toți sunt „părinți”, 
m-a deranjat cu adevărat comportamentul acestui PĂSTOR! Preotul în discuție (și nu numai el) a uitat că în cazul lui, păstor are sens spiritual și nu lumesc, nu material!

AȘA CĂ, INTERPRETUL pOMOHACI, S-A ARĂTAT UN ADEVĂRAT PĂSTOR,

JUPUINDU-ȘI TURMA DE OI MIORITICE ȘI PROASTE

CÂNTÂND „CU DEDICAȚIE”!

   Adică da, modelul țigănesc a prins la țară și iată că și la muzica populară se dau și se plătesc cât mai consistent, dedicații!

   Le-a luat păstorașul banii fraierilor, cu două mâini! 
   Ca în biserică!
   Asta m-a deranjat, faptul că se poartă ca cel din urmă țigan manelist, atunci când el ar trebui să fie un model de educație și de comportament pentru oile lui!

   Ω

   Ăsta da cioban: își mulge turma fără milă și cu zâmbetul pe buze:

SĂ LE FIE DE BINE!

O MERITĂ!