A cui soartă se joacă?
Zilele acestea, mi-am amintit de un fragment din „Cartea junglei”: a propos, filmul de animație este pentru copii, cartea lui Kipling este de fapt o lucrare plină de învățăminte, adresată maturilor. Bun, mi-am amintit de momentul în care Mowgli este cerut de fiorosul tigru șchiop haitei care-l protejează: la stânca sfatului (parcă așa-i spunea), bătrânul conducător al lupilor, Akela, le amintește membrilor haitei că puiul de om a fost răscumpărat cu ani în urmă cu un taur, așa că are dreptul să rămână membru al haitei ... însă, lupii tineri, cei care atunci începeau să se maturizeze, i-au răspuns direct și dezarmant:
- Ce ne interesează pe noi oasele roase de alții?
În mod evident, nu-i interesa de promisiunile înaintașilor și de beneficiile trase de aceștia în urma acelor promisiuni.
Exact asta pare a se întâmpla astăzi cu Grecia!
Generații întregi au trăit o dolce far niente și (până acum) perpetuă siestă mediteraneană, mințite de politicieni care le-au mângâiat părintește pe creștet și le-au trecut cu vederea toate nebuniile cu gândul la diferite alegeri: generații întregi au crezut că este bine și normal să ai cinci servicii de câte opt ore într-o zi, că cine nu ia 14 sau 15 salarii pe an de la stat este un fraier, că munca este pentru negri, tractoare și (în lipsa lor) pentru estici flămânzi și suficient de proști să muncească pe sume derizorii!
Astăzi, a venit scadența!
Astăzi, a venit scadența cu ghilotina: ceea ce a trăit România până acum de multe ori, se întâmplă din păcate în Grecia; ceea ce multe state au înghițit cu noduri pentru a trece momentele grele ale istoriei, este pus astăzi în cupa Greciei în locul cucutei oferite lui Socrate; ceea ce în tragediile antice se întâmpla mai mereu, adică victoria binelui asupra răului, tinde să se întâmple și astăzi, dar pe viu!
Situația este mai grea decât ne-o închipuim noi: un debitor pus în situația de a nu-și putea plăti creditorii, ar putea zdruncina întregul edificiu european atât de greu clădit și atât de dificil de ținut în viață! Un debitor chiar de bună credință dar cu buzunarele goale, ne poate da în cap și nouă și bulgarilor și francezilor și spaniolilor, cu toate că nu avem nici o vină în povestea asta!
Este paradoxal, dar o economie slabă - poate mai slabă decât a României - poate bulversa toată lumea și nu numai Europa: datoria de 323 de miliarde de euro este atât de uriașă, încât nimeni nu poate ajuta în mod concret țara abia trezită din lunga-i siestă, ci, se poate ajuta în primul rând singură, prin măsuri dureroase de însănătoșire a economiei, prin tăieri de costuri și cheltuieli, printr-o mai bună percepere a impozitelor, prin ... prin ... exact prin metoda aplicată nouă și altor țări ajunse în situații grele.
Din păcate, adevărații vinovați nu sunt - DIN NOU - trași la răspundere: sunt conștient că Iani și Haralambie au trăit bine muncind puțin, dar nu este numai vina lor: vinovați sunt în primul rând oamenii politici greci care s-au complăcut ani de zile să guverneze o țară ce trăia splendid pe datorie, la fel de vinovați sunt și creditorii care au dat și iar au dat bani unei țări care în mod evident nu avea de unde să-i returneze și abia apoi sunt vinovați grecii de rând cărora doar acest sistem li s-a oferit!
Din nou trebuie să spun DIN PĂCATE! Din păcate, grecii de rând vor plăti, vor sau nu, astăzi sau mâine, tot ei vor plăti: cu vârf și îndesat va plăti omul de rând, grecul obișnuit, așa cum a plătit și românul obișnuit sau bulgarul sau italianul obișnuit!
Revenirea Greciei la drahmă, sau a Italiei la liră ori a Spaniei la pesetas nu este o soluție: presiunea pe o monedă „colac de salvare” și fără acoperire ar fi atât de mare, încât ar trebui inventat un alt termen decât „inflație galopantă” care s-ar dovedi insuficient. Soluția, singura soluție, este economia sănătoasă, controlul cheltuielilor, încasarea veniturilor și stoparea abuzurilor financiare de orice fel: în economia globalizată în care trăim, tragedia greacă poate avea efecte nedorite și la Tokio și la Beijing, nu doar la București!
Ω
În concluzie: a pune acum Greciei ștreangul de gât este neproductiv și inutil (nu au de unde, iar un debitor mort nu va mai aduce niciodată bani creditorului), așa că ambele părți trebuie să caute și să găsească soluții pe termen lung nu atât pentru plata datoriei, cât pentru schimbarea mentalității grecilor și a economiei lor:
Zilele acestea, mi-am amintit de un fragment din „Cartea junglei”: a propos, filmul de animație este pentru copii, cartea lui Kipling este de fapt o lucrare plină de învățăminte, adresată maturilor. Bun, mi-am amintit de momentul în care Mowgli este cerut de fiorosul tigru șchiop haitei care-l protejează: la stânca sfatului (parcă așa-i spunea), bătrânul conducător al lupilor, Akela, le amintește membrilor haitei că puiul de om a fost răscumpărat cu ani în urmă cu un taur, așa că are dreptul să rămână membru al haitei ... însă, lupii tineri, cei care atunci începeau să se maturizeze, i-au răspuns direct și dezarmant:
- Ce ne interesează pe noi oasele roase de alții?
În mod evident, nu-i interesa de promisiunile înaintașilor și de beneficiile trase de aceștia în urma acelor promisiuni.
Exact asta pare a se întâmpla astăzi cu Grecia!
Generații întregi au trăit o dolce far niente și (până acum) perpetuă siestă mediteraneană, mințite de politicieni care le-au mângâiat părintește pe creștet și le-au trecut cu vederea toate nebuniile cu gândul la diferite alegeri: generații întregi au crezut că este bine și normal să ai cinci servicii de câte opt ore într-o zi, că cine nu ia 14 sau 15 salarii pe an de la stat este un fraier, că munca este pentru negri, tractoare și (în lipsa lor) pentru estici flămânzi și suficient de proști să muncească pe sume derizorii!
Astăzi, a venit scadența!
Astăzi, a venit scadența cu ghilotina: ceea ce a trăit România până acum de multe ori, se întâmplă din păcate în Grecia; ceea ce multe state au înghițit cu noduri pentru a trece momentele grele ale istoriei, este pus astăzi în cupa Greciei în locul cucutei oferite lui Socrate; ceea ce în tragediile antice se întâmpla mai mereu, adică victoria binelui asupra răului, tinde să se întâmple și astăzi, dar pe viu!
Situația este mai grea decât ne-o închipuim noi: un debitor pus în situația de a nu-și putea plăti creditorii, ar putea zdruncina întregul edificiu european atât de greu clădit și atât de dificil de ținut în viață! Un debitor chiar de bună credință dar cu buzunarele goale, ne poate da în cap și nouă și bulgarilor și francezilor și spaniolilor, cu toate că nu avem nici o vină în povestea asta!
Este paradoxal, dar o economie slabă - poate mai slabă decât a României - poate bulversa toată lumea și nu numai Europa: datoria de 323 de miliarde de euro este atât de uriașă, încât nimeni nu poate ajuta în mod concret țara abia trezită din lunga-i siestă, ci, se poate ajuta în primul rând singură, prin măsuri dureroase de însănătoșire a economiei, prin tăieri de costuri și cheltuieli, printr-o mai bună percepere a impozitelor, prin ... prin ... exact prin metoda aplicată nouă și altor țări ajunse în situații grele.
Din păcate, adevărații vinovați nu sunt - DIN NOU - trași la răspundere: sunt conștient că Iani și Haralambie au trăit bine muncind puțin, dar nu este numai vina lor: vinovați sunt în primul rând oamenii politici greci care s-au complăcut ani de zile să guverneze o țară ce trăia splendid pe datorie, la fel de vinovați sunt și creditorii care au dat și iar au dat bani unei țări care în mod evident nu avea de unde să-i returneze și abia apoi sunt vinovați grecii de rând cărora doar acest sistem li s-a oferit!
Din nou trebuie să spun DIN PĂCATE! Din păcate, grecii de rând vor plăti, vor sau nu, astăzi sau mâine, tot ei vor plăti: cu vârf și îndesat va plăti omul de rând, grecul obișnuit, așa cum a plătit și românul obișnuit sau bulgarul sau italianul obișnuit!
Revenirea Greciei la drahmă, sau a Italiei la liră ori a Spaniei la pesetas nu este o soluție: presiunea pe o monedă „colac de salvare” și fără acoperire ar fi atât de mare, încât ar trebui inventat un alt termen decât „inflație galopantă” care s-ar dovedi insuficient. Soluția, singura soluție, este economia sănătoasă, controlul cheltuielilor, încasarea veniturilor și stoparea abuzurilor financiare de orice fel: în economia globalizată în care trăim, tragedia greacă poate avea efecte nedorite și la Tokio și la Beijing, nu doar la București!
Ω
În concluzie: a pune acum Greciei ștreangul de gât este neproductiv și inutil (nu au de unde, iar un debitor mort nu va mai aduce niciodată bani creditorului), așa că ambele părți trebuie să caute și să găsească soluții pe termen lung nu atât pentru plata datoriei, cât pentru schimbarea mentalității grecilor și a economiei lor:
ÎN CAZ CONTRAR, SABIA LUI DAMOCLES
VA ATÂRNA ÎN CONTINUARE DEASUPRA
CAPETELOR NOASTRE, ÎN ECONOMIA
GLOBALIZATĂ, GRECIA JUCÂNDU-SE
CU SOARTA NOASTRĂ,
A TUTUROR!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu