Așa da!
Restrîns, forțat, încorsetat de limitările scenei, spectacolul ce vine ca urmare a filmului Living in Oblivion reușește să-și întreacă cu mult condiția de pui: a devenit un „ceva” de sine stătător, iar rodajul i-a făcut chiar bine!
Putem spune, fără teama de a greși, că este una dintre comediile reușite ale ultimilor ani!
În mod paradoxal, la Teatrul Odeon nu s-a mers pe facila cale a obscenității - cu toate că mai multe „corporatiste” din sală au râs provocator la ceea ce le părea cunoscut de la Metropolis! - ci a ales drumul mult mai dificil al spectacolului care spune fără a vorbi! Un joc bun, cu accente puțin forțate din loc în loc, un spectacol profesionist făcut de profesioniști! Din nou aranjamentul scenografic a contribuit la succes, reușind să transforme dificultatea unei scene „plate”, fără adâncime, într-un avantaj necontestat în desfășurarea acțiunii: aceasta a fost practic fragmentată în trei scene diferite dar comune, obligând spectatorul să se comporte ca la un meci de tenis de câmp! Ei bine da, în loc să supere, acest aspect a separat clar funcțiunile scenei și momentele piesei!
Am văzut o piesă care ne-a amuzat, dar care ne-a lăsat și cu întrebări!
Totul a fost foarte reușit: o notă bună (din nou) pentru folosirea inteligentă a scenei și spațiului unui subsol în care alții doar ar fi îngrămădit lucrurile ce ar urma a fi casate!
Ω
Arta și artiștii ar trebui să ofere conținut de calitate și nu „ce se cere”, adică spectacole la limita inferioară a bunului simț și bunului gust: Teatrul Odeon reușește această performanță, evitând elegant prostituarea manelistico mahalagească la modă acum!
Cu toate că nu cred să-i încălzească, oamenii aceștia și-au câștigat respectul nostru cu un nou spectacol ce merită văzut!
FELICITĂRI!
Restrîns, forțat, încorsetat de limitările scenei, spectacolul ce vine ca urmare a filmului Living in Oblivion reușește să-și întreacă cu mult condiția de pui: a devenit un „ceva” de sine stătător, iar rodajul i-a făcut chiar bine!
Putem spune, fără teama de a greși, că este una dintre comediile reușite ale ultimilor ani!
În mod paradoxal, la Teatrul Odeon nu s-a mers pe facila cale a obscenității - cu toate că mai multe „corporatiste” din sală au râs provocator la ceea ce le părea cunoscut de la Metropolis! - ci a ales drumul mult mai dificil al spectacolului care spune fără a vorbi! Un joc bun, cu accente puțin forțate din loc în loc, un spectacol profesionist făcut de profesioniști! Din nou aranjamentul scenografic a contribuit la succes, reușind să transforme dificultatea unei scene „plate”, fără adâncime, într-un avantaj necontestat în desfășurarea acțiunii: aceasta a fost practic fragmentată în trei scene diferite dar comune, obligând spectatorul să se comporte ca la un meci de tenis de câmp! Ei bine da, în loc să supere, acest aspect a separat clar funcțiunile scenei și momentele piesei!
Am văzut o piesă care ne-a amuzat, dar care ne-a lăsat și cu întrebări!
Totul a fost foarte reușit: o notă bună (din nou) pentru folosirea inteligentă a scenei și spațiului unui subsol în care alții doar ar fi îngrămădit lucrurile ce ar urma a fi casate!
Ω
Arta și artiștii ar trebui să ofere conținut de calitate și nu „ce se cere”, adică spectacole la limita inferioară a bunului simț și bunului gust: Teatrul Odeon reușește această performanță, evitând elegant prostituarea manelistico mahalagească la modă acum!
Cu toate că nu cred să-i încălzească, oamenii aceștia și-au câștigat respectul nostru cu un nou spectacol ce merită văzut!
FELICITĂRI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu