În ultimul ceas

   Vin alegerile prezidențiale, mult așteptate îndrăznesc să spun, iar noi, alegătorii, am ajuns printr-o tristă hotărâre a (așa cum se spune) staff-ului de campanie al candidaților în situația ridicolă și deja cunoscută de a nu vota „pentru” ci de a vota „contra”! Și nu Contra de la fotbal ...
   Așadar, candidații au fugit unul de altul ca dracu` de tămâie, Iohannis nu a vrut să se vadă cu nimeni simțindu-se pe cai mari, țața dă la Vidilii, știindu-se pe mârțoage mici a dat din gură dar nu a vrut să se vadă nici ea la față cu niminea, Barna, a avut grijă să se afle în aceleași locuri cu contracandidații săi dar în momente diferite! Restul candidaților nu contează de fapt, Filantropica părând a fi fost lăsat singur cu un șef plecat la golf și un alt șef invizibil, ceilalți zbătându-se să atingă pragul electoral de decont, adică acel procent de la care în sus pot cere decontarea cheltuielilor: după spusele lui Moise Guran căruia-i mulțumesc pentru această informație, s-ar putea deconta până la 10 milioane $ în cazul atingerii pragului de 3%!
   Deci?
   Eu, dumneata, ei sau noi, noi pe cine votăm?
   Pe cine ... am avea fiecare o părere dar ... de ce?

   Este prima campanie electorală în care invectivele țin loc total de limbaj, vulgaritatea de idei și fuga de contracandidați de argumente: este ilar, dar nimeni nu a spus nimic, nimeni nu a promis nimic, nimeni nu a arătat nimic! Dacă ne luăm după campania electorală, nimeni nu ar trebui votat! Și basta!

   Însă, învățați după trei decenii de democrație, vom vota cu convingerea că facem bine, îl vom vota pe Iohannis pentru că ne-am săturat de pesede sau o vom vota pe țața dă la Vidilii pentru că ne stă în gât Carmen Iohannis fiindcă nu arată ca o țoapă! Putem încerca să arătăm că ne-am emancipat, că suntem adică europeni și moderni, că vrem să rupem cu trecutul și cu vechea clasă politică și-l alegem pe Dan Barna (mai ales pentru că ne place să-l credem victima inocentă a unui șantaj Rise Project)! Dacă însă un pensionar a priceput deja că mai mulți bani nu înseamnă mai bogat ci mai sărac în universul pesedist, nu se va îndrepta spre dreapta (pe principiul „nu ling unde-am scuipat”) și îi va da votul cu care oricum nu știe ce să facă lui Mircea Diaconu, „băiat simplu, sărac, de-al nostru, din popor”, indiferent dacă a fost ori nu informat că sărmanul saltimbanc a fost și europarlamentar! 
   Restul de fapt nu contează, sunt anturaje în sprijinul ideii de democrație funcțională!

   Toată această perioadă nu ne-a adus decât un singur lucru bun: este pentru prima dată în 30 de ani când un guvern majoritar pierde puterea democratic și este înlocuit de un alt guvern, din opoziție, tot democratic: o premieră aș spune ... dată fiind lipsa presiunii străzii!

   În rest, un lucru bunicel este cum spune românul, acela că cei care și-au arogat democrația și-au dat „arama pe față”, adică ne arată că sunt falși și că din jocul democratic nu au priceput și nici nu vor pricepe vreodată ceva: deși nu există posibilitatea legală de a trage la răspundere un parlamentar pentru modul în care votează, țața dă la Vidilii și vulturul hoitar care cu ochelarii pe nas i se învârte pe deasupra capului, acuză de trădare și amenință cu excluderea din partid oamenii care au votat altfel decât le-au cerut ei: democrație din cea mai pură, la amândoi, democrație cu iz de pecere și pete de dracnea de la Rahova ...

   Ne-am luat dar cu vorba ... 
   Nu știu dacă ar fi bine să renunț la ideea de a vota contra: ar însemna să renunț la vot!
   Nu știu dacă pot vota liniștit pentru: toți m-au dezamăgit, de la aproape sigurul câștigător și până la d`alde cumpănașu, unchiul îndurerat „cu onoarea nereperată”...
   Nu știu, ce ar fi mai bine?

   Din păcate nu am descoperit încă modalitatea în care pot fi puși cei autointitulați „oameni” dar și politici să plătească pentru prostiile lor: poate o vom afla ...
   Cred că în final mă voi plia pe tendința națională și voi vota împotriva ... știu eu împotriva cui, ceea sigur veți face și dumneavoastră!

   Ω

   P.S. Guvernul Orban nu se arată a fi format din oameni cu mintea la ei: nu numai că nu renunță la somitatea aceea din Focșani care n-a băgat de seamă că dintr-un bordei s-a mutat peste noapte într-o casă de o zecime de hectar, dar îl mai și apără și, colac peste pupăză, în săptămâna alegerilor, atunci când vor ca partidul lor să câștige, dumnealor încep să plângă pe la colțuri că nu sunt bani, că așa și pe dincolo ... Adică ridicând mingea la fileu pesede-ului care aștepta la colț, gata să spună „noi  am putut, ăștia nu!”
   Pe bune?
   PNL-ul chiar îl apără pe netotul de Focșani?
   PNL-ul chiar nu pricepe cât de fragil este guvernul Orban?
   PNL-ul chiar a apucat pe căile pesede-ului?
   

ATUNCI CHIAR CĂ NU MAI ȘTIU CONTRA CUI SĂ VOTEZ!

   Asta este dilema unui om, de pe stradă ...