După lupte seculare ...

   Iată-ne obligați să revenim la problema pensiilor, problemă care privește marea masă a românilor și nu numai pe privilegiații sistemului! 

   Revenim pentru că după lupte seculare care au durat cât o ședință zgomotoasă, „foștii” diferitelor regimuri politice românești au luat din nou țara pe persoană fizică (care este!), respectivii apărându-și cu ferocitate privilegiile obținute în diverse momente electorale, aș spune chiar cu o ferocitate demnă de cauze mai bune și mai curate! Să nu o lungim inutil, lucrurile s-au petrecut cam așa: comisia de muncă a discutat oportunitatea renunțării la câteva pensii speciale iar beneficiarii acestora, prezenți la lucrări, și-au spus părerea vehement! Nu am mai auzit până acum de participări „civile” la ședințele comisiilor parlamentare dar este bine de știut că se poate băga pumnul în gura comisiilor parlamentare!

   După această glumă de prost gust, trebuie să discutăm serios niște principii care trebuie impuse tuturor celor care au de-a face cu pensia în România:

-          principiul contributivității

-          principiul egalității

-          principiul inexistenței excepțiilor de la regulă și lege

-          principul fondului comun

   Traducând, asta înseamnă că:

-          orice contributor la fondul de pensii trebuie să beneficieze de o sumă direct proporțională cu perioada de contribuție și cu suma contribuită

-          oricare „n” contributori, la perioadă de cotizare egală și sumă cotizată egală primesc pensie egală

-          nimeni nu primește privilegii, nimeni nu este exceptat de la regulă și lege

-          dispar fondurile de pensii paralele cu fondul public și sunt degrevate bugetele instituțiilor statului altele decât ministerul muncii de plata pensiilor.

   Aceste principii se bazează pe ideile simple care spun că nimeni nu a fost obligat să practice o anumită meserie ci și-a ales-o în cunoștință de cauză și că fiecare funcție a fost retribuită conform normelor în vigoare într-un anumit moment!

   Mai trebuie clarificată o mare problemă, una care prin limpezire ar face un mare bine: este pensia publică un drept al contributorului legat de vârstă sau de activitate? Pentru că în mod normal, la o vârstă de pensionare de 65 de ani, pensia ar trebui să curgă automat din ziua împlinirii vârstei (și a celorlalte cerințe, se înțelege) indiferent dacă beneficiarul mai este sau nu în activitate! Dacă însă legăm pensia de activitate, atunci trebuie evident spus în lege că se pune în plată o persoană care a prestat muncă de un anumit fel la o anumită vârstă: minerii la 50, forjorii și femeile care au născut mai mult de patru copii la 55, medicii la 65, profesorii universitari și funcționarii publici la 70, etc, etc. În felul acesta am ști de la bun început la ce ne înhămăm: știu că voi fi funcționar la stat, că voi avea un loc călduț, că nu voi tremura de teama concedierii însă ... însă voi munci până la 70 de ani, echilibrând astfel privilegiile căpătate ca angajat al statului!

 

   Așadar ...

   Trebuie reformat sistemul de pensii?

   Trebuie unificat sistemul de pensii?

   Trebuie renunțat la privilegiile din sistemul de pensii?

   Orice om normal nebeneficiar de pensie specială va răspunde DA!

   Răspunsul la această problemă este complicat și greu de dat, drept care lucrurile trebuiesc luate pâș, pâș:

-          se unifică sistemul de pensii

-          se desființează fondurile paralele

-          se aplică principiile mai sus enunțate

-          dacă guvernul dorește, în an electoral, poate impozita pensiile foarte mari

-          se stabilește clar rolul pensiei și modul în care se acordă, funcție de vârstă sau de activitate

-          se abrogă orice lege care ar duce la existența „excepțiilor” de la principiile mai sus enunțate

-          rămân în plată pensiile deja calculate considerând că beneficiarii lor ar fi înșelați dacă li s-ar tăia acum drepturile dar, din momentul promulgării noii legi a pensiilor,

TOTUL SE CALCULEAZĂ DUPĂ NOUL SISTEM!

   Este imposibil?

   Nu cred ...

   Ω

   Îi înțeleg pe pensionarii de lux care s-au obișnuit să încaseze lună de lună mici averi, îi înțeleg și pentru că au ajuns să considere firesc să se pensioneze la 45 de ani, îi înțeleg, vă spun sincer, cu mâna pe inimă vă spun că îi înțeleg! Statul român însă, nu are voie și nici nevoie să îi înțeleagă, statul român trebuie să facă pe prostul, chestie la care este specialist, cu aceste ultime generații de privilegiați, urmând să treacă la un sistem unitar și corect de calculare a pensiilor!

PENTRU EVENTUALITATEA CĂ OPOZIȚIA CONTINUĂ, 

PREȘEDINTELE POATE ORGANIZA UN REFERENDUM, 

DÂND POPULAȚIEI POSIBILITATEA SĂ ÎȘI SPUNĂ PĂREREA 

ȘI SĂ ÎȘI EXPRIME DORINȚELE ÎN ACEASTĂ DIRECȚIE!

   În final, dacă pesede-ul a putut să se bage în casele și paturile românilor în încercarea de a le impune o orientare sexuală conformă cu ideile vechi de două mii de ani ale bisericii, de ce n-ar putea fi întrebați aceiași și ce vor să aibă în buzunar la bătrânețe?

   Așa crede un om, de pe stradă ...