Povestea lui 1 decembrie

   Ce s-a întâmplat pe 1 decembrie 1918?

   Hai, scoateți o foaie de hârtie și scrieți ...

   Dacă ați scris că s-a înfăptuit unirea, eventual UNIREA, sunteți corijenți! La istorie!

   Și pentru că vreau să par interesant, vă spun numai că 1 decembrie 1918 este doar un moment în șirul lung și fericit al evenimentelor care au favorizat populația celor trei amărâte provincii populate majoritar de români.

   Care a fost acest șir de întâmplări fericite? Aici este problema ...

   Putem începe fără grijă cu Crimeea 1853 – 1856 și Congresul de Pace de la Paris.

   Asta generează evenimentele anilor 1858-1859 și, bineînțeles 24 ianuarie 1859.

   Apoi? Apoi schimbarea bine venită de domnitor din 1866 a fost urmată în același an de războiul de numai șapte săptămâni care, pe lângă folosirea „puștii cu ac” sau după numele inventatorului său, Dreiser și a glonțului Minie a dus și la schimbarea statutului Transilvaniei în cadrul imperiului austriac care, din 1867 avea să devină austro-ungar.

   Vine la rând Războiul ruso-turc căruia noi îi spunem de independență, schimbul de teritorii cu Rusia, ocupația rusească de doi ani, proclamarea regatului și startul modernizării tânărului stat care, în sfârșit, capătă numele cunoscut astăzi, adică România.

   După o perioadă de acalmie și acumulări, urmare a tratatului de pace de la Berlin din 1878, Balcanii iau foc în două rânduri, în 1912 și în 1913: în războiul balcanic din 1913 România s-a amestecat și s-a ales cu Cadrilaterul care-i fusese promis de tratatul de pace mai sus pomenit și pe care Rusia a vrut neapărat să-l dea Bulgariei – când nu dai de la tine poți fi darnic ...

   Vine la rând anul 1914, Gavrilo Princip, declarații de război una peste alta și hotărârea foarte inteligentă de a ne păstra neutralitatea, urmat de august 1916, trecerea Carpaților și bătăița încasată până în noiembrie 1916, cu pierderea Bucureștiului și a mai mult de jumătate din țară.

   Pe 11.11.1918 se încheie nebunia de patru ani a morții violente, înlocuită în 1919 de gripa spaniolă.

   Franța reocupă Alsacia și Lorena.

După numai câteva zile, la 1 decembrie, mii de români se adunau la Alba Iulia și asta este ceea ce sărbătoriți dumneavoastră astăzi!

   Lucrurile păreau a se liniști într-o Europă sfâșiată la propriu:

-          Polonia renăștea în luptă cu Rusia Sovietică, pregătind „bătălia Varșoviei” sau „Miracolul de pe Vistula” care în 1920 avea să deschidă larg polonezilor drumul Kiev-ului

-          Cehoslovacia abia se forma din rămășițele fostului imperiu și slovacii cochetau cu ideile de stânga

-          Austria, dintr-un imperiu rămăsese doar o ciozvârtă iar Italia, fără milă, a înhățat aproape întreg Tirolul,

-          Iugoslavia aduna și ea sub aceeași conducere popoarele împrăștiate confesional ale Balcanilor și încerca să se înstăpânească peste tot Banatul cu tot cu Timișoara,

-          Bulgaria, nimerind în tabăra învinșilor își lingea rănile și începea ofensiva propagandistică antiromânească

-          în Germania, după ce Franța ocupase partea cea mai industrializată a țării, comuniștii făceau legea și dreapta „reacționară” o abroga prin discuții delicate cu d`alde Karl Liebknecht, Ernst Thälmann ori Rosa Luxemburg în timp ce Liga Spartakus își făcea la rându-i de lucru cu „foștii”

-          România îngenuncheată de război și de pierderile uriașe în oameni și materiale nu se putea bucura de victorie deoarece Pacea de la Buftea (sau de la București) fusese semnată pe 7 mai 1918, așadar înainte de sfârșitul propriu zis al războiului: din fericire, tratatul nefiind ratificat de parlament, a dat ocazia unor politicieni străluciți să profite și să aducă țării ceea ce nu i-a adus războiul. În răsărit, trupele române dezarmau rămășițe ale armatei roșii dar și trupe franțuzești care, scăpate din mână de ofițerii lor, prinseseră gustul sovietelor soldaților.

-          Basarabia și Bucovina de nord s-au alipit țării de bunăvoie în 9.04.1918 și 28.11.1918.

-          Ungaria nu știa încotro s-o apuce așa că a apucat-o în martie 1919 exact în brațele Rusiei sovietice, declarându-se sub guvernul Bela Kun Republica Sovietică Ungară, republică ce a rezistat între 21 martie și 6 august 1919 (rețineți acest august 1919, vă va folosi mai târziu)! De la această aventură maghiară începe și povestea unirii cu Transilvania, pentru că până atunci totul fusese la nivel declarativ dar, sovietizarea Ungariei în centrul Europei alături de o Germanie aflată la un pas de a deveni comunistă, nu erau lucruri care să placă occidentului, iar declararea unei Republici Sovietice Slovace nu a făcut decât să pună sare pe rană, așa că în primăvara lui 1919 armata română se găsea deja în Transilvania. În aprilie ungurii au atacat în zona Munților Apuseni dar au fost respinși, românii atingând cu aprobarea puterilor aliate linia Tisei. În iunie iulie lucrurile se încing din nou, iar în 27 iulie 1919 maghiarii trec Tisa și repornesc ostilitățile. Lupta s-a dat în podișul Transilvaniei, armata maghiară condusă „sovietic” nu a făcut față și la 3 august, trupele române au dezvoltat cu succes ofensiva spre capitala Ungariei, astfel că primele escadroane din Brigada 3 Roşiori, conduse de colonelul Gheorghe Rusescu, au intrat fără luptă în Budapesta. A doua zi, pe 4 august, în Budapesta au intrat şi trupele Diviziei 1 Vânători, comandate de generalul Gheorghe Mărdărescu: defilarea trupelor victorioase a avut loc pe bulevardul Andrassy. Armata română avea să se retragă din Ungaria până la sfârșitul anului 1919, cu o pradă de război care a scandalizat marile puteri: probabil este greu de suportat concurența pentru că Franța de exemplu a înfometat și sărăcit Germania într-un mod atât de abominabil încât al doilea război mondial le-a părut mai tuturor germanilor o necesitate!

-          În același timp, armata roșie ducea o permanentă campanie îndreptată spre apus, mai ales peste Polonia, în încercarea de a ajunge în Germania, acolo unse se părea că revoluția fusese exportată ca o marfă foarte valoroasă.

   Tot haosul descris succint până acum, se încheie în data de 4 iunie 1920 cu semnarea Tratatului de la Trianon între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte. Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor adică viitoarea Iugoslavia, România și Cehoslovacia.

   Să luăm o pauză ...

   Gata pauza!

   Cum stă treaba cu unirea?

   Dacă România nu elibera Ungaria de comunism și sovietizare, în ce tabără ar fi fost la tratatul de pace? Nu cumva alături de Bulgaria învinsă?

   De ce nu ni se spune adevărul decât printre degete? Chiar nu înțeleg această politică de tipul „eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul”, pentru că oricât de frumoase ar fi versurile se cam lipesc de sinistra Miorița!

   Ω

   Acum, poate chiar nu mai contează ce a fost acum o sută de ani: noi trebuie să pricepem că înaintașii noștri nu au fost niște neputincioși ci aș spune chiar din contră, că actuala hartă a Europei civilizate este bătută în cuie prin niște tratate internaționale de care s-ar putea să nu avem habar și că o mie de vorbe doi bani nu fac!

   Vreți dumneavoastră să sărbătoriți UNIREA pe 1 decembrie?

   Chiar dacă nu este istoric adevărat?

   Ce importanță mai are în ziua de astăzi?

   Distracție plăcută ... vă urează un om, de pe stradă!