Entr`acte: mai mare plânsu`!

   Nu am rezistat și am fost din nou la teatru.

   De data asta, la Bulandra, la Căsătoria, adică la Gogol: scenă mare, distribuție la fel, prețuri așișderea ... sonorizare ioc, joc de cămin cultural, actori fiecare (cum zice românul) cu a măsii și cam atât!

   De multă vreme, de la „Baba care ascultă Abba” cred, o șușanea obscură și infectă de la Metropolis nu am mai întâlnit așa ceva! Pur și simplu incredibil pentru Bulandra și pentru distribuția de pe scenă! 

   Pe scurt spus, lucrurile au stat astfel ...

-          în primele șase șapte rânduri auzi ce se spune pe scenă, mai departe, dacă nu cunoști textul, poți să pleci acasă ...

-          recuzita nu este doar minimalistă ci de-a dreptul meschină, reușind să țină o piesă cu numai nouă scaune, fără a reuși să deosebească actele între ele: măcar dacă erau „12 scaune”! A propos, „reușind” este un fel de a spune ...

-          punerea în scenă crede ce a vrut să spună și să facă Gogol, dând libertate actorilor să se scălâmbăie și să smulgă aplauze, chicoteli și chiar râsete sălii numai cu gesturi obscene sau replici cu tentă vulgară ...

-          fiecare actor luat în parte, a încercat să-și facă propriu-i număr, demonstrând că suma părților nu este întotdeauna egală cu întregul!

   Un spectacol deja uzat, deja bătrân, care deja ar trebui înlocuit: regizorul rus Yuri Kordonski a crezut probabil că pe noi, românii, nu ne duce capul la mai mult decât la o comedie bufă, drept care a tradus traducerea piesei astfel încât Nikolai Vasilievici l-ar fi luat, cu siguranță, la goană, prin tot Bucureștiul!

   Ω

   Păcat de timpul pierdut, păcat de jocul actorilor, mare păcat că scena în loc să educe se lasă educată de sala ascultătoare de manele și se coboară la nivelul succesului facil, tip „Las Fierbinți”! În concluzie: 

O DEZAMĂGIRE!

   Asta este părerea omului, de pe stradă!