Agresivitatea victimei

   Constat că în ultima vreme manifestările antisemite au luat amploare. Asta am văzut prin diverse medii de informare și, zilele trecute, în luarea de cuvânt a ministrului nostru de externe, domnul Bogdan Aurescu. Spune așadar domnia sa:

„La douăzeci de ani de la adoptarea Declarației de la Stockholm, asistăm, în mod profund regretabil, la o creștere fără precedent a antisemitismului şi negării Holocaustului în societățile noastre. Avem, așadar, responsabilitatea de a acționa pentru asigurarea unui climat de respect, toleranţă şi diversitate pentru comunitățile evreiești din țările noastre.”

   La prima vedere/citire nu sună rău.

   De fapt, sună chiar bine!

   Da, sună bine, dar nu știm pentru cine!

   Să vedem așadar ... zice domnul ministru că „asistăm, în mod profund regretabil, la o creștere fără precedent a antisemitismului şi negării Holocaustului în societățile noastre”, dar nu ne spune și de ce s-a întâmplat acest lucru! Apoi, același ministru, adaugă că „avem responsabilitatea (obligația?) de a acționa pentru asigurarea unui climat de respect, toleranţă şi diversitate pentru comunitățile evreiești din țările noastre.”: să ne înțelegem, de ce trebuie să asigurăm acest climat de seră de plante tropicale comunităților evreiești și nu celor armenești? Sau lipovenești? Sau grecești? Ori țigănești?

   Să le luăm pe rând, să vedem la ce ajungem ... deci este negat holocaustul! Pentru început, să spunem că holocaust este un cuvânt provenit din antichitatea iudaică, perioadă în care însemna jertfirea prin ardere completă a unei victime zeului sau Dumnezeului ce trebuia îmbunat în acel moment: este plin vechiul testament de „arderi de tot” închinate zeului unic al evreilor. Ulterior, niște interesați, au preluat cuvântul și, considerându-l puternic, i-au denaturat sensul inițial, acesta devenind o etichetă pentru orice atingere adusă poporului evreu în ultima sută de ani! Am spus evreu, pentru că ceea ce pe vremuri era considerat pogrom (= masacrare și jefuire în masă a unui grup național minoritar) cuvânt provenit din rusă și având cam același sens, a devenit în cazul evreilor ... holocaust! Ce le-au făcut turcii armenilor la începutul secolului XX a fost nimic, ce au pătimit ucrainenii sub cizma tătucului Stalin și milioanele de morți de foame a fost iarăși nimic, ce ne-a făcut nouă fratele de la răsărit în 47 și 48 când „frații”sovietici rechiziționau peste 100.000 de vagoane cu cereale și ne dădeau ca ajutor umanitar între 8 și 10.000 de vagoane (tot din grâul nostru) de ajunseseră românii să mănânce iarbă ca vitele, tot nimic a fost! Cineva foarte stăpân pe cuvinte și pe limbă, a pus umărul la ridicarea evreilor și la transformarea lor din victime în opresori: acel cineva, chiar dacă nu a crezut o iotă din Noul Testament, a înțeles adevărul din începutul filozoficei scripturi după Ioan:

„La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul ...”

   Ei bine, acest personaj căruia nu-i spunem pe nume pentru că nu-l știm, a folosit cea mai puternică armă cu putință, anume cuvântul! A vorbit permanent despre holocaust, chiar și când nu a fost ascultat, el a vorbit! A lăsat de înțeles că știm cu toții ce a fost cu holocaustul și noi, din ură pentru ce a fost, am luat de bune toate cele și le-am făcut lege! A ajuns în situația în care state în care comunitatea evreiască deși nu neapărat numeroasă este puternică financiar, să-și schimbe întreaga opțiune pentru a le face pe plac: Statele Unite sunt cel mai bun exemplu! A continuat să arunce vorbe peste vorbe, a continuat să țină vie flacăra urii care ne-a marcat trecutul și subtil, elegant, a făcut pasul transformându-se din victimă în agresor! A ajuns atât de departe cu ura, încât în Israel nu s-a cântat zeci de ani Wagner pentru motivul demn de luat în seamă de a fi fost unul dintre preferații lui Adolf Hitler! Nu vi se pare că seamănă izbitor cu interzicerea publicării și citirii lui Erich Maria Remarque în germania nazistă pentru motivul că era ... evreu?

   Modul în care se poartă astăzi statul Israel cu palestinienii pare și el cunoscut și aduce foarte tare cu ghetoizarea la care a fost supusă populația evreiască. Forța financiară a evreilor a transformat comunitatea evreiască pe plan mondial într-un stat supra național, cu interese și agendă proprie, stat care pe lângă finanțe a mai descoperit și folosit arme fantastice, cum ar de exemplu „politically correct”, altfel spus, ideea „că oamenii ar trebui să aibă grijă să nu se exprime sau să acționeze într-un fel în care ar putea să ofenseze, excludă sau marginalizeze un anumit grup de oameni dezavantajați social sau discriminați.”

   Cu arme simple, exprimate prin cuvinte puternice, evreii au reușit să îngenuncheze o lume!

   Nu neagă nimeni ororile războiului, nu neagă nimeni tragediile lui: numai un nebun ar putea face așa ceva și, acelui nebun îi recomand o vizită la Auschwitz – Birkenau pentru o urgentă vindecare! Nu spune nimeni că nu s-a întâmplat, dar să faci din asta pilonul central al unei politici axate pe victimizarea unora la infinit  și perpetua și definitiva osândire a celorlalți mi se pare o exagerare care trebuie să înceteze!

   Vor să-i spună holocaust?

   Foarte bine, să-i spună cum vor, dar să nu-l mai pedepsească pe Hans pentru ce a făcut vreun bunic forțat la „politisch korrekt”-ul de moment al poporului german!

   Acel cineva, acel inventator al pedepsirii universale a non evreilor, a mai descoperit ceva, anume ura dintre națiuni: i-au acuzat pe nemți, dar nemții au ajuns să spună că atunci când s-au apucat ungurii de treabă, nu mai știau cum să-i încetinească, Auschwitz ajungând să nu mai facă față, ungurii la rândul lor spun „Noi? Să-i vedeți pe croați!”, românii se fac că nu a existat decât Ip și Trăznea și că la Bug țiganii erau trimiși în vilegiatură iar că evreii spânzurați în Odessa erau la spa, nici bulgarii n-au făcut nimic, nici francezii și nici spaniolii! Ne-au făcut să ne arătăm cu degetul unii pe alții, în speranța nebună că atrocitățile vecinului au fost mai atroce decât ale noastre! Nu, nu au fost mai atroce, au fost toate niște nenorociri, niște tragedii, niște nopți ale rațiunii de parcă ne luase Dumnezeu mințile tuturor: asta nu se poate uita și nici nu trebuie uitat! Însă, veșnica lor osândire nu face altceva decât să trezească în generațiile mai tinere întrebarea „Eu cu ce-am greșit?” Următorul pas este în mod firesc nu mai buna înțelegere ci negarea nenorocirilor din timpul războiului, nu condamnarea autorilor ci glorificarea lor, nu înțelegerea evenimentelor ci remistificarea lor!

   În spatele acestor frământări, hidoasa propagandă își freacă cu satisfacție mâinile:

NE-A FĂCUT DIN VORBE!

DIN NOU!

   Ω

   Concluzia este una singură: să înțeleagă cine trebuie că noi am înțeles sau să continue astfel, generând curente sociale anti evreiești și în final chiar curente politice antievreiești! Și ar fi păcat ca folosirea armei numite „holocaust” să provoace deșteptarea unor doctrine pe care le speram definitv moarte!

   Dacă vi se pare că am exagerat dând cuvântului o atât de mare putere, vă mai spun un singur lucru, 100% autentic: știți de ce evreii au fost marginalizați și rău văzuți în Europa evului mediu? Nu știți? He, he ... pentru că ei

L-AU UCIS PE IISUS HRISTOS!

   Vi se pare absurd?

   Da ... și mie ...

   Dar așa se gândea atunci, asta era concepția corectă politic!

   Oare astăzi, cei mai mulți, gândesc mult diferit?

  

   Nu impunerea ideii de holocaust va liniști lucrurile, nici negarea ideii de holocaust nu va aduce vreun bine ci, renunțând la ceea ce li se pare unora „corect politic”, înțelegerea evenimentelor și contextului politico militar al momentului acela îngrozitor poate aduce liniștea binemeritată dar nu de toți dorită!

    Așa gândește un om ... de pe stradă ...