Semi solidaritate

   Ni se cere să fim solidari în aceste momente grele.

   Ni se cere și ni se pare normal.

   Așa că, cei ce produc în țara asta ceea ce se chema odată plus valoare, adică cei ce lucrează pe riscul lor, pe banii lor, pe timpul lor, cei care nu primesc bani de haine, de mâncare, de cărți, de deplasare și nici spor de rușine sau de praf ori de condiții dăunătoare în Casa Poporului, particularii și angajații lor va să zică, deși au înțeles să fie solidari cu restul țării în aceste momente grele, s-au pomenit că sunt solidari ... singuri! Angajații statului sunt solidari între ei și, chiar dacă stau acasă, iau salariile întregi! Dacă ar fi printr-o minune băgați în șomaj tehnic, ar primi 75% din salariu și nu ca privatul 75% dar nu mai mult decât din salariul mediu pe economie! 

   Beneficiarii de pensii speciale se bucură de numărul mare de amenzi aplicate de polițiști, fiind astfel convinși că zecile de mii de euro vor continua să le intre în conturi, parlamentarii nu se obosesc să dea măcar un leu pentru amărâți și, din teama de a nu rămâne fără veniturile care îi îngrașă, se pregătesc să spună NU prelungirii stării de urgență, gândind că dacă mor câteva sute sau mii de români nu-i o tragedie dar dacă ei nu beneficiază în continuare de prerogativele lor nerușinate este tragic!

   Nici cecereul nu am auzit să fi donat un bănuț din multiplele lui pensii speciale au de serviciu vreunei cauze medicale sau umanitare a momentului!  

   În altă ordine de idei, crezându-se subtili, pesedeii prin instrumentul numit antenele lui voiculescu l-au băgat în față pe un fin intelectual român, o persoană cu o gândire avangardistă, un bărbat care nu este departe de Nobel-ul pentru literatură, economie și politică, un geniu ancorat în sinergia faptelor, adică pe bătăușul ghiță daniel, cel rătăcit în meandrele concretului! Ei bine, după mulți pumni și picioare în cap care i-au zguduit puținul creier pe care trebuie că-l are cineva ca să se ducă de bună voie să fie martelat, numitul ghiță, nume mare de altfel, a constatat că nu-l poate suferi pe străinul Iohannis! „Orice om îi este simplu să priceapă” – am încheiat citatul – că pesedeii au rămas cu ciolacu`n gât și că în timpul pandemiei nici dracu` nu-și mai amintește de ei, de bonta sau de tăriceanu, drept care caută cu disperare un mod de a ieși din anonimatul în care îi aruncă vremurile, agățându-se de un personaj care este vizibil fără să vrea, sperând că în felul ăsta vor redeveni vizibili și ei: de aici și până la a-l face pe zisul ghiță purtător de cuvânt al nemulțumirii pesediste, calea  fost scurtă,  însă de aici și până la a-i explica unui ghiță că străin înseamnă altceva decât ce au scris alții în locul lui, calea este mult mai lungă, imposibilă chiar, pentru că m-aș mira ca bruta fără minte să înțeleagă subtilitățile cetățeniei și etniei! 

   Revenind însă la ce ne doare, vedem că semi solidaritatea lucrează din plin: particularii se aleg cu toate ponoasele, cu toate dările, cu toate tăierile salariale, în timp ce bugetarii de la toate nivelurile își văd bine merci de viață, având grijă maximă să spolieze partea productivă a națiunii! Singura de altfel ... și tot singura care va plăti datoriile făcute pentru creșterea veniturilor cui trebuie ...

   Sunt convins că la sfârșitul acestei perioade sinistre, șefii sindicaților de la stat vor obține pentru oamenii lor sporuri de plictiseală datorată izolării! 

   Vrem nu vrem, soluția rămâne tot ieșitul cu furca și toporul electoral, liberalii ne-au dezamăgit, pesedeul așteaptă să se îmbuibe din nou ... iar noi ...

   Ω

   Iar pe noi nu ne bagă nimeni în seamă, ajungând robi cu mai puține drepturi decât țiganii din Țăndărei, ăia care au dreptul să pună copii la cerșit, să vândă fete pentru prostituție, să facă trafic de diverse bunuri, țigani care au o singură obligație, aceea de a-și ridica niște cutii de prost gust pe care, cu mintea lor de ghiță, le numesc palate!

   Așadar, îi luăm cu furcile sau ne iau ei cu cecereul?

   Așa se întreabă un om, care încă privește strada ...