Despre uitarea devenită instituție
Se încheie tragedia din Apuseni : cu sau fără onoruri militare , cu demisii și demiteri , cu flori și jale , cu discursuri îndurerate , cu politicieni mimând mânia proletară , cu amenințări , cu un prim ministru cu reacții puerilo imberbe , cu posibili prim miniștri cu nimic mai buni , cu televiziuni care au stors lămâia dincolo de maximumul suportabilității , cu pricepuți de ultim moment și cu PIERDEREA A DOUĂ VIEȚI !
Bine spunea poetul
Aceleași pe care le-am vărsat la mormântul bietului pici mâncat de câini !
Aceleași pe care le-am vărsat la mormântul bietului japonez mâncat de câini !
Aceleași pe care le-am vărsat la mormântul bietei femei mâncate de câini !
Aceleași pe care le-am vărsat pentru copiii instituționalizați !
Aceleași pe care le-am vărsat pentru amărâții care mor cu zile prin spitale !
Aceleași pe care le-am vărsat pentru că în țara pâinii se moare de foame !
Aceleași pe care le-am vărsat la mormântul bietei japoneze mâncate de taximetriști !
Aceleași pe care le vărsăm la mormântul bietei țări ajunse pe mâna unor impotenți plini de fumuri , ifose și gărgăuni !
Vinovați suntem noi toți , cei ce acceptăm să fim conduși de asemenea ipochimene , cei ce-i votăm și-i acceptăm acolo , noi cei ce nu-i întrebăm de sănătate NICIODATĂ !
Când ați intrat ultima dată într-un cabinet parlamentar să vă întrebați reprezentantul de ce și de ce și de ce ?
Când ?
Niciodată ?
Nu știți ce-i ăla ?
Sau unde se află ?
Nici măcar atât ?
Atunci chiar ne merităm soarta !
Ω
Și pe noi să ne ierte ... !
Se încheie tragedia din Apuseni : cu sau fără onoruri militare , cu demisii și demiteri , cu flori și jale , cu discursuri îndurerate , cu politicieni mimând mânia proletară , cu amenințări , cu un prim ministru cu reacții puerilo imberbe , cu posibili prim miniștri cu nimic mai buni , cu televiziuni care au stors lămâia dincolo de maximumul suportabilității , cu pricepuți de ultim moment și cu PIERDEREA A DOUĂ VIEȚI !
Bine spunea poetul
„D-apăi muzici şi fanfare,
Toba, goarna, contrabasul,
Când eşti mort, ce rost mai are
Că tu, neam, nu le-auzi glasul?!”
Numai că noi , uităm ori ne facem a nu înțelege , crezând , sperând , jinduind ca toate păcatele să ni se spele cu lacrimile de crocodil pe care le vărsăm acum ! Toba, goarna, contrabasul,
Când eşti mort, ce rost mai are
Că tu, neam, nu le-auzi glasul?!”
Aceleași pe care le-am vărsat la mormântul bietului pici mâncat de câini !
Aceleași pe care le-am vărsat la mormântul bietului japonez mâncat de câini !
Aceleași pe care le-am vărsat la mormântul bietei femei mâncate de câini !
Aceleași pe care le-am vărsat pentru copiii instituționalizați !
Aceleași pe care le-am vărsat pentru amărâții care mor cu zile prin spitale !
Aceleași pe care le-am vărsat pentru că în țara pâinii se moare de foame !
Aceleași pe care le-am vărsat la mormântul bietei japoneze mâncate de taximetriști !
Aceleași pe care le vărsăm la mormântul bietei țări ajunse pe mâna unor impotenți plini de fumuri , ifose și gărgăuni !
Vinovați suntem noi toți , cei ce acceptăm să fim conduși de asemenea ipochimene , cei ce-i votăm și-i acceptăm acolo , noi cei ce nu-i întrebăm de sănătate NICIODATĂ !
Când ați intrat ultima dată într-un cabinet parlamentar să vă întrebați reprezentantul de ce și de ce și de ce ?
Când ?
Niciodată ?
Nu știți ce-i ăla ?
Sau unde se află ?
Nici măcar atât ?
Atunci chiar ne merităm soarta !
Ω
Doar că , atunci când lacrimile lor de crocodili hoți și mincinoși ne vor trece de cap , vom constata că în ele nu poți să înoți , ci doar
SĂ TE ÎNECI !
Astazi , în zi mare și de sărbătoare , o ultimă vorbă :
DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ !
Și pe noi să ne ierte ... !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu