Faceți căutări pe acest blog

luni, 25 iulie 2016

Ce nu-mi doresc

   Se mai încheie o aventură ciclistă, se mai sfârșește o dată lupta surdă dintre echipe, sportivi și sponsori: Le Tour 2016 și-a făcut plimbarea elegantă prin buricul târgului zis Paris și, după ce a arătat din nou de ce acesta se numește și Orașul Luminilor, a început să fie pus în statistici cu care comentatorii ce vor veni ne vor plictisi la culme!
   Cu ce am rămas după acest tur?
   Cu regretul că lupii nu au dinții suficient de tari ca după ce l-au mușcat pe Contador să îndrăznească să sară și la beregata lui Froome și cu părerea de rău că anul acesta spectacolul a fost din nou lăsat la îndemâna „altora”, marii expunându-se numai și numai în locurile cu risc zero (cum ar fi un contratimp).


   Și am mai rămas cu ceva, cu o impresie, cu un simțământ ciudat de deja vu, cu teama că pe Chris Froome echipa l-a ținut la trap ca să nu bată la ochi asemănarea galopului lui cu al lui Rasmussen sau Armstrong!


   Ω


   Sperând că „impresia ne-a înșelat” (dă Doamne!), așteptăm la Vuelta și il Giro și le Tour și la Vuelta ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu