O viață furtunoasă!

   Atunci când dintr-un total de 97 de ani de viață, un om își petrece pe scenă peste 70, nu mă mai interesează zvonurile legate de etnia căreia îi aparținea (nu, se pare că nu era evreu!) și nici o scrisorică adresată securității (probabil la nervi)! Așa cum nu mă mai interesează câte amante a avut sfântul Ștefan cel Mare ci ce a făcut el pentru voievodatul Moldovei, la fel nu mă mai interesează ce anume a mai greșit într-o viață de om Radu Beligan, ci ce moștenire artistică lasă în urma lui!
   Pentru un actor, faptul că a jucat sub doi regi, doi președinți ai consiliului de stat și patru președinți democratic aleși, spune multe, pentru că întotdeauna a făcut săli pline!
   Chiar dacă nu am fost mereu încântat de actul regizoral (sunt în continuare un susținător fervent al „Scrisorii” puse în scenă de Sică Alexandrescu pe care o consider mult superioară celei a lui Beligan) nu pot să nu admir realizarea actoricească fără cusur a celui ce ne-a părăsit: nu contează atât longevitatea, cât calitatea!

RADU BELIGAN LE-A AVUT PE AMBELE, PENTRU CĂ BUNULUI DUMNEZEU I-A PLĂCUT ȘI L-A SIMPATIZAT!

   Ω

   Dacă cineva nu crede, rog a-mi verifica spusele aici! 
   Distracție plăcută!

   Să vedem cine-i ia locul ...