Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 26 septembrie 2012

Cain si Abel ( I )


Sa ne avem ca fratii !

Cain catre Abel , scurta vreme dupa facerea lumii
 

   Asadar , sa ne avem ca fratii ! Sa ne avem ca fratii buni , ca fratii vitregi , ca fratii dupa mama , ca fratii dupa tata ? Sa ne avem ca fratii gemeni ?
   Studiind putin problema , vedem ca sint multe moduri de a ne avea ca fratii : prima observatie este ca , daca hotarim sa ne avem ca fratii , inseamna ca de fapt nu sintem frati , ci doar niste straini , care hotarim ca ar fi cazul sa ne intelegem foarte bine ! Si daca hotarim acum sa ne intelegem foarte bine , inseamna ca pina in acest moment … nu prea ne-am inteles : ba , chiar nu ne-am inteles deloc ; ba poate chiar ne-am dusmanit si ne-am facut rau unul altuia ! Dar gata , am hotarit , de astazi ne avem ca fratii , orice o insemna asta !
 
   Incredibil ce mult pot spune citeva vorbe daca stai sa le intrebi !

   Iar daca fratii in discutie sint foarte aproape unul de altul , vorbele astea sint chiar ciudate ! Insa , daca afli ca fratii sint despartiti de un riu , incepi sa te luminezi : oare , locuitorii celor doua maluri ale Prutului or fi frati ?

   Ca sa ne lamurim , sa facem putina istorie . Teritoriul cunoscut unora ca Republica Moldova si altora ca Basarabia , cuprins in mare intre riurile Prut si Nistru si in sud de Marea Neagra , a fost o parte componenta a principatului Moldovei . Aici a intarit sau a ridicat Stefan Voda cetati , a numit portari si alti dregatori : urmasii lui au facut la fel , insa soarta potrivnica asezind Tarile Romane intr-un punct fierbinte , incet incet si-au pierdut puterea de a rezista vecinilor tot mai puternici . Adica , daca Stefan Voda putea tine piept Craiului Matias al Ungariei si se putea supara pe Ioan Albert al Poloniei luind Pocutia pentru neplata datoriei externe , urmasul sau Petru Rares inca se mai putea amesteca in certurile dinastice ale Sfintului Imperiu !
   Insa pe tron nu au urcat mereu domni puternici , ori curajosi : Turcia Otomana , ca putere suzerana , avea interesul unor  domni prea plecati si slabi , nicidecum unii belicosi . Asa a ajuns sa domneasca un Lapusneanu ( da , cel cu sculatul si popitul ) care pentru a-si dovedi supunerea si a-si pastra domnia a darimat cetatile Moldovei ! Din acel moment , tara n-a mai insemnat mare lucru : si dupa cum spune si poetul : 

  “ Vara cind plecau la bai ,
    Domnii mesteri in batai ,
      Isi luau drumul incotrova
      Totdeauna prin Moldova 

   Cred ca era in Moldova o veselie , de nu mai puteau bietii razesi !
   Intr-adevar , nenumarate razboaie s-au purtat pe teritoriul principatelor , unele exclusiv aici , de credeai ca cele doua tarisoare sint doar teren de instructie .
   Dar sa revenim la fratia noastra … Prima data cind a dat Rusia cu nasul de Moldova , a fost , culmea , la invitatia unui domn pamintean : increzindu-se in prietenia tarului Petru , Dimitrie Cantemir a chemat lupul sa-l ajute la paza oilor .  
   Desi suna ciudat , din fericire , in 1711 , lupta de la Stanilesti ( pe Prut ) a fost cistigata de turci : astfel Cantemir s-a facut carturar , tarul Petru s-a facut din ce in ce mai mare , turcii si-au primit haraciul , iar moldovenii au lipsit o suta de ani de la cursul de limba rusa .
   Dupa inca o suta de ani ( de fapt 99 ) , un nou razboi ruso – turc se incheie in graba mare : Napoleon ataca Rusia , iar Turcia in marea ei clarviziune si bunatate , ca sa scape de griji , cedeaza Rusiei ceea ce nu-i apartinea , adica Basarabia ( Bugeacul – judetele Cahul , Ismail si Bolgrad sint deja o alta poveste ) . Rusia trece la administrarea teritoriului asa cum a facut si in alte parti : interzicerea limbii romane si fortarea pierderii identitatii nationale ; se gasesc boieri moldoveni ce intra in slujba tarului .
   Lucrurile se complica putin odata cu infringerea din razboiul Crimeei , marile puteri obligind Rusia sa retrocedeze Moldovei Bugeacul , pierzind astfel imperiul rusesc iesirea la gurile Dunarii .
   Povestea continua cu ceea ce noi numim Razboiul de independenta iar Rusia , un oarecare razboi ruso – turc : ei bine , Principatele Unite , accepta sa intre in razboi de partea Rusiei pe vorbe ! Desi exista o intelegere intre cele doua tari , cum ca teritoriul Principatelor este inalienabil , desi au avut nevoie de ajutorul unei armate proaspat formate si slab echipate dar plina de entuziasm , desi , desi , desi , odata incheiat razboiul , Marea Rusie si-a amintit cit e de mare ; si de tare ; si de pravoslavnica ; si de slava ! Si bineinteles , pe principiul “ eu vreau egalitate , dar nu pentru catei “ , a inceput sa faca altfel jocurile decit convenisera inainte de razboi !
   In primul rind , armata “ aliata “ a uitat sa plece acasa : in schimb , pentru ca tot nu-i poftise nimeni sa ramina , s-au purtat mai rau decit intr-o tara dusmana si ocupata ! Ne putem explica acum , ce a vrut sa spuna poetul : 

                          “ ………  

                          Din Hotin si pân la Mare
                           Vin
Muscalii de-a calare,
                           De la Mare la Hotin
                           Mereu calea ne-o atin;
                                                 …………..”

 
                 Ω  

Va urma ….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu