Dare de seama si concluzii

 

   Am incercat , foarte pe scurt , o prezentare a celor ce ne , si vor sa ne conduca : concluziile in urma compararii personajelor in discutie pot fi trase cu usurinta daca se aplica o metoda simpla . Conditia este ca aceasta metoda sa fie aplicata fara rea vointa , constant , uniform celor trei : metoda consta in compararea datelor cunoscute despre ei , in diferite momente ale vietii lor , in incercarea de a vedea cum si-au rezolvat problemele !
Sa incepem dar ...

Copilaria

   Daca domnul Antonescu se destainuieste ca de la trei ani a fost crescut de tata si ca    n-a fost cel mai fericit copil cu putinta , domnul Basescu , ca fiu de militar nu se plinge , iar domnul Ponta lasa de inteles ca s-a nascut direct absolvent de drept . Pare-se , toti trei au trecut prin copilaria standard a pustilor crescuti intre razboi si revolutie : ciudat poate fi doar faptul ca , nici unul dintre ei , dar absolut nici unul , nu povesteste cit de emotionat a fost cind din simplu elev a devenit pionier ! Sau din pionier UTC-ist ! Nu-mi dau seama daca domnul Ponta a apucat sa fie Soim al Patriei sau nu , dar in contextul vremurilor acelea , este irelevant .

Adolescenta

   Oamenii astia trei , nu s-au indragostit , nu le-a placut nici o Lenuta sau Getuta , n-au avut pasiuni de nici un fel si nici prieteni cu care sa mearga la meci ? N-au chiulit de la nici o ora plicticoasa ca sa joace fotbal in spatele scolii ? N-au baut pe ascuns o bere cu colegii , astfel ca la 16 sau 17 ani sa se creada barbati ? N-au devenit ei UTC-isti ?

Prezentarile” oficiale ” parca vorbesc despre statui , nu despre oameni : daca actualul presedinte al Romaniei n-ar fi scapat niste glumite legate de scoala ( binevenite dar condamnabile prin continut ) am fi crezut ca s-au nascut direct in manualele de istorie !

N-ar fi o idee buna sa ceara ” prezentatorilor ” sa-i umanizeze putin ?

Maturitatea

   Activitatea profesionala a celor trei este punctul in care drumurile li se separa : in timp ce cel mai virstnic a avut un traseu profesional de succes , cei doi mai tineri se pare ca n-au reusit ( s-au n-au vrut ) sa depasesca faza unei oarecari mediocritati a mediei . Sa fim sinceri , sa gindim la rece : oricit de turnator ai fi fost , oricit de convins membru de partid erai , indiferent de originea sociala sau de ochi albastri , nici macar comunistii nu ti-ar fi dat pe mina o nava ca Biruinta daca nu erai un bun profesionist ! Acest lucru ar trebui sa fie clar pentru toata lumea : insa la fel de clar trebuie sa fie ca urmatoarele functii ( reprezentant la Anvers , ulterior director general al inspectiei marinei civile ) nu ar fi putut fi ocupate de cineva doar foarte bun profesional! Dar ce spunem noi foarte bun profesional , nici exceptional profesional n-ar fi fost suficient daca nu erai si ... ! Ceilalti doi , mai tineri , s-au balacit cum spuneam , in mediocritatea mediei : cel putin asa pare de pe margine . Unul a fost profesor de tara ( cu frustrari si nevoi materiale inerente pozitiei ocupate , ceea ce ar explica ” notele de 300 de lei ” pentru care este acuzat un oarecare Porumbacu ) , celalalt , citiva ani procuror ; unul devine muzeograf , celalalt ( la o virsta frageda ) sef pe la diferite institutii , unul sare din muzeu in parlament , celalalt dintr-un cabinet ministerial tot acolo !

   Este interesant de comparat ce nivel de pregatire au cei trei : intre un capitan de cursa lunga , un profesor de tara si un procuror postdecembrist de cursa scurta , de departe cel mai pregatit pare capitanul !

   Insa ... care pacate sint oare mai mari : turnatoria la Securitate , comertul pe piata neagra si obtinerea de venituri ilicite sau furtul intelectual ?

   Va rugam sa judecati singuri !

   Activitatea politica este punctul in care drumurile lor se reintilnesc si de unde continua ( drumurile ) cu mari asemanari : toti trei s-au aruncat in politica ” cu capul inainte ” , in partide ce par a avea ideologii diferite ; toti trei au avut succes de la bun inceput si n-am auzit ca vreunul dintre ei sa fi trecut prin faza de lipit afise ; toti trei sint de fapt interfata dintre politic si economic . Fiecare in parte reprezinta oameni sau grupuri de oameni de afaceri , interese economice ce cotizeaza la partide sume substantiale : asemenea interese economice sustin financiar nu doar un partid , ci pe toate cele susceptibile de a participa sau prelua vreodata guvernarea ! Numele lor ne sint in mare cunoscute , unii fiind foarte vizibili ( am putea spune prea vizibili ) , dar intrebarea la care inca nu avem raspuns persista : sint ei adevaratii ordonatori sau sint la rindul lor doar niste intermediari ?

Abia aici apar diferentele intre cei trei si partidele ale caror interese le sustin : persoanele extrem de potente financiar aflate in spatele lor !
Doar asta face diferenta si le traseaza linia politica !

   Omul de pe strada simte unele lucruri si le spune in mod direct , cu o subtilitate cam brusca uneori , intuind insa adevaruri greu de demonstrat . Romanul exprima aceste lucruri intr-o forma literara scurta , numita de obicei banc : astfel , am auzit ca , la Cotroceni cinta Cocos-ul !

   Sa fie adevarat ?

Ω