Ireparabile fugite tempus ?
Istoria , așa cum o știm noi din școală , este o utopie : unora le trebuiesc ani și ani pentru a se lămuri , alții , din varii motive , n-o fac niciodată !
Totuși : cine scrie istoria ?
Cine maschează adevărul istoric prin obiectul de studiu (fals) numit istorie ?
Cine are meritul de a obține generații după generații de mîndri încuiați plini de o falsă superioritate ?
Să nu pierdem timpul cu pălăvrăgeli sterile și să trecem la o analiză (superficială) a problemei :
Răspunsul nr. 1 - profesorii
Răspuns îngrozitor de greșit : așa zisa istorie fabricată pentru uzul școlarilor de toate vîrstele , ne marchează pe viață , hotărînd că ungurii sînt răi și românii buni sau invers (funcție de ce parte a frontierei te naști) ; aceeași sinistră încropeală ne condamnă la a vedea lumea în mod deformat pentru un timp destul de lung , uneori chiar pe viață !
Răspunsul nr. 2 - istoricii
Și răspunsul acesta este greșit : în primul și în primul rînd , istorici nu există ! Există propagandiști ce servesc interese publice sau private : nu este nici o diferență între cercetătorul "serios" ce îi întocmește unui cîrnățar arborele "ginecologic" și un savant care demonstrează că scrierea a fost inventată acum ț mii de ani în satul X din județul Y de către ciobanul Z !
Sau vedeți vreo deosebire domniile voastre ?
Răspunsul nr. 3 - niște oameni onești , care scriu pentru posteritate
Răspunsul acesta , este la fel de greșit ca cele anterioare ! Chiar crede cineva , că s-a apucat un nene oarecare să-și pună pe piatră/papirus/pergament/palimpsest/hîrtie/compact disc/memory stick sau orice alt suport propice scrierii , amintirile sau întîmplările din cursul vieții (eventual memoriile) fără a urmări un scop anume ?
Sau că s-a apucat un altul , spunîndu-și în sinea lui "peste cîteva sute de ani or să mă învețe copiii la școală , mamă , mamă cîți or să mai pice și or să-mi spună cronicar ..." , să zică el din senin de neamul moldovenilor ?
Ori că altul a povestit viețile împăraților romani doar așa , să-i treacă timpul ?
Sau viețile sfinților ?
Dar cei care povestesc oarece fapte eroice , tot așa , din plictiseală o fac ?
Ei bine , nu credem : atîta timp cît în toate poveștile astea , ai lor sînt răi și ai noștri buni , nu cred și pace ; ai lor și ai noștri nu înseamnă neapărat străini de neam și patrie : pot fi pur și simplu din "cealaltă tabără" !
Ne-am lămurit , da ?
Răspunsul nr 4 - istoria este scrisă de către învingători și clevetitori
Răspuns corect : învingătorii scriu întotdeauna istoria LOR , iar învinșii sfîrșesc prin a o învăța sau prin a cleveti și colporta pe la colțurile lumii ăsteia rotunde zvonuri lipsite de valoare și importanță !
Culmea este că , de cele mai multe ori , istoria populară , cu toate lipsurile , cu toate elementele legendare de pseudo istorie , cu toate poveștile ei , este mai aproape de adevăr decît istoria doctă și oficială !
Cel puțin este mai onestă !
Mult mai onestă !
Așa că , să demontăm puțin cele spuse .
Profesorii
Profesorii de istorie formează cu siguranță o frăție , o societate secretă al cărui unic scop este tîmpirea elevilor !
Cum altfel ne putem explica lecția despre un anume Ștefan care era Mare și Sfînt , care a ctitorit de zor mănăstiri , care și-a apărat neamul , care , care .... dar care a invadat Țara Românească , s-a amorezat de fiica dușmanului înfrînt , s-a amestecat pe rupte în politica vecinilor și a fost grav rănit cînd asedia Chilia ?
Cum care Chilia ?
Cetatea din Bugeac !
De ce asedia el Chilia care fusese genoveză și acum era ocupată de turci , pare a fi o taină ce nu trebuie împărtășită străinilor de frăție (adică elevilor) !
Istoricii
Istoricii , sînt niște personaje angajate cu carte de muncă în cîte un institut , dependente de salariul primit de la acel institut ca urmare a "cercetărilor istorice" ce vor dovedi fără urmă de tăgadă că : ....(zona cu puncte de suspensie urmează a fi completată de alte personaje , de regulă fără pregătire istorică dar cu vaste cunoștințe politice) .
Astfel , dacă ești angajat la Budapesta , cercetarea istorică te va duce la concluzia fermă că Ardealul a fost golit de populație în momentul retragerii aureliene ! Indubitabil !
Dacă ești angajat la București , studiind exact aceleași documente , vei trage concluzia (evidentă pentru toată lumea) continuității viețuirii daco-romanilor în Transilvania ! Indiscutabil !
Dacă însă , ai fi angajat la (să zicem) Chișinău , din absolut aceleași documente ai putea trage concluzia limpede ca lumina zilei că aparatul de radio este invenția unui anume Popov !
Pînă aici , lucrurile sînt clare ! Să vedem mai departe .
Cronicarii/istoricii antici
Un cineva , se apucă să scrie și să descrie evenimentele petrecute în timpul vieții lui și , eventual , cele anterioare (normal că nu pe cele viitoare , cu toate că de multe ori este tot o formă de SF) . Cum și ce scrie binevoitorul nostru cronicar ori (mai modern) memorialist ? Chiar dacă va lăsa posterității o descriere cît mai fidelă a timpurilor lui , tot nu va putea fi total imparțial , iar asta se întîmplă din cauza faptului că îi este imposibil să cunoască evenimentele în amănunt ! Concluzia ? Va umple golurile cu păreri personale sau ale altora , acestea avînd întotdeauna un anumit nivel de partizanat , nivel pe care nici contemporanii nu-l pot rafina suficient , cu atît mai puțin generațiile următoare .
Cîteodată , genul ăsta de a face cronică istorică , dezvoltat de Tacit sau Suetoniu , ajută și după două mii de ani turismul de pe cîte o insulă mediteraneană , să-i zicem Capri (întotdeauna se va vinde mai bine un moș vicios și libidinos decît un general bun administrator) !
Multe evenimente istorice ne sînt cunoscute indirect sau chiar ... foarte indirect : războiul troian apare doar în versurile lui Homer și , fără "nebunia maniacală" a unui negustor neamț , ar fi rămas și astăzi literatură !
Ce ne facem însă , atunci cînd izvoarele istorice nici nu ne parvin direct ci drept copii ale unor copii ale unor copii ... ? Mai ales că părerile și gusturile au fost și sînt selective : De bello gallico ni s-a păstrat pentru că anticii au apreciat modul lui Caesar de a scrie , în schimb De bello dacicum s-a pierdut , pentru că Traian a fost considerat un autor lipsit de talent .
Și cum spuneam , cu rare excepții , istoria este scrisă de către învingători : dar nu întotdeauna ! Cîteodată și învinșii sînt lăsați să adauge niște fragmente : astfel , în America Latină , dă bine să "înfierezi" acțiunile lui Hernan Cortez sau Pizzaro , uitînd cu desăvîrșire că atunci cînd se întîlnesc două culturi , sigur va învinge cea mai viguroasă ; uitînd că masca de egalitate între popoare și națiuni este o invenție modernă utopică (vezi ONU) ; uitînd că autohtonii erau la nivelul epocii de piatră iar spaniolii la cel al prafului de pușcă ; uitînd , uitînd , uitînd !
În același mod se "uită" și istoria colonială : imperiul britanic a stăpînit lumea nu atît prin forța armelor , cît prin inteligența superioară cu care și-a zdrobit opozanții de peste mări și țări ! India nu a fost niciodată săracă sau subpopulată , dar leul britanic a știut cum să-i cînte cobrei ca să o hipnotizeze și aceasta să-i danseze frumos (și nu un an sau doi) !
Exemplele pot continua ...
Să privim propria istorie și să ne întrebăm dacă Dacia ar fi avut cu adevărat vreo șansă în fața Romei : în fața unui imperiu slăbit de criza financiară , în fața unui imperiu slăbit de criza dinastică , în fața unui imperiu slăbit de criza morală ! Răspunsul l-au dat armele pe teren : cultura mai viguroasă a învins !
Dar dacă printr-o întîmplare evenimentele aveau un curs opus ? Probabil că dacii învingători ar fi avut soarta dorienilor care au sfîrșit prin a se eleniza !
Asta este legea naturii : planta mai firavă este culcată la pămînt , ultimul născut/fătat sfîrșește prin a fi aruncat din cuib , culcuș sau vizuină , împlinindu-și astfel destinul ! Degeaba lăcrimăm în copilărie ascultînd povești cu pui pufoși și altele asemenea , legea firii nu iartă : cel mai puternic și mai viguros supraviețuiește și se înmulțește , ceilalți ...
Exemplele că istoria este scrisă de învingători sînt cu duiumul , aproape că n-ar mai avea rost să le amintim , dar , în unele situații , învinșii ne-au transmis versiunile faptelor din punctual lor de vedere pentru simpul fapt că învingătorii , ori nu prea știau carte , ori dacă știau nu considerau foarte important cuvîntul scris : mongolii au zdrobit marea Chină , au cotropit Europa , au călcat în picioare tot ce le-a stat în cale ... dar evenimentele le cunoaștem în special din sursele învinșilor ! Dacă hoardele lui Genghis Han ar fi dat mai multă importanță scrisului , am fi aflat probabil că sălbăticia și cruzimea legendară a mongolilor erau nu atît naturale cît premeditate , urmînd a tăia curajul eventualilor opozanți : pe cînd așa , știm doar că erau cruzi !
Roma antică , obosită după o mie de ani de conducere , a căzut în fața "barbarilor" : barbari pentru că erau străini , barbari pentru că i-au zdruncinat și trezit din al lor letal dolce far niente , barbari pentru că erau mai viguroși , mai proaspeți !
Propagandiștii
În timpurile moderne însă , învingătorii n-au mai scăpat din mînă vrabia propagandistică a victoriei : relativ recent , pe scena istoriei , s-au evidențiat doi ... prieteni ! Unul era Fuhrer , celălalt tătuc : amîndoi au produs milioane de victime , amîndoi au călcat în picioare plini de dispreț orice urmă de omenie , amîndoi s-au jucat cu soarta popoarelor ce au ajuns dependente de ei ! Amîndoi ! În istorie însă , unul a fost criminal , celălalt nu ! Este drept ? Nu , nu este , dar istoria o scriu învingătorii !
Memoria populară românească este neiertătoare cu eliberatorii de la răsărit și foarte îngăduitoare cu blonzii ocupanți din apus : cum spuneam mai sus , istoria orală , populară , chiar dacă nu se pliază pe necesitățile propagandistice și pe calculele politice este mult mai onestă ! Nu te va minți niciodată spunîn-
du-ți că a fost bine cu rușii , însă , chiar fără să-i regrete , va aprecia civilizația germană !
Ω
Acum , vine o întrebare firească : nu există , chiar nu există (sau chiar n-au existat) ISTORICI adevărați , care să nu poată fi bănuiți de partizanat ? Ba da , au existat și încă există asemenea personalități ; sînt însă la fel de rari ca și politicienii cinstiți !
Să amintim doar cîțiva în fața cărora ar merita să ne scoatem pălăriile : Theodor Momsen , Charles Dhiel , Samuel Kramer ...
Istoria , așa cum o știm noi din școală , este o utopie : unora le trebuiesc ani și ani pentru a se lămuri , alții , din varii motive , n-o fac niciodată !
Totuși : cine scrie istoria ?
Cine maschează adevărul istoric prin obiectul de studiu (fals) numit istorie ?
Cine are meritul de a obține generații după generații de mîndri încuiați plini de o falsă superioritate ?
Să nu pierdem timpul cu pălăvrăgeli sterile și să trecem la o analiză (superficială) a problemei :
Răspunsul nr. 1 - profesorii
Răspuns îngrozitor de greșit : așa zisa istorie fabricată pentru uzul școlarilor de toate vîrstele , ne marchează pe viață , hotărînd că ungurii sînt răi și românii buni sau invers (funcție de ce parte a frontierei te naști) ; aceeași sinistră încropeală ne condamnă la a vedea lumea în mod deformat pentru un timp destul de lung , uneori chiar pe viață !
Răspunsul nr. 2 - istoricii
Și răspunsul acesta este greșit : în primul și în primul rînd , istorici nu există ! Există propagandiști ce servesc interese publice sau private : nu este nici o diferență între cercetătorul "serios" ce îi întocmește unui cîrnățar arborele "ginecologic" și un savant care demonstrează că scrierea a fost inventată acum ț mii de ani în satul X din județul Y de către ciobanul Z !
Sau vedeți vreo deosebire domniile voastre ?
Răspunsul nr. 3 - niște oameni onești , care scriu pentru posteritate
Răspunsul acesta , este la fel de greșit ca cele anterioare ! Chiar crede cineva , că s-a apucat un nene oarecare să-și pună pe piatră/papirus/pergament/palimpsest/hîrtie/compact disc/memory stick sau orice alt suport propice scrierii , amintirile sau întîmplările din cursul vieții (eventual memoriile) fără a urmări un scop anume ?
Sau că s-a apucat un altul , spunîndu-și în sinea lui "peste cîteva sute de ani or să mă învețe copiii la școală , mamă , mamă cîți or să mai pice și or să-mi spună cronicar ..." , să zică el din senin de neamul moldovenilor ?
Ori că altul a povestit viețile împăraților romani doar așa , să-i treacă timpul ?
Sau viețile sfinților ?
Dar cei care povestesc oarece fapte eroice , tot așa , din plictiseală o fac ?
Ei bine , nu credem : atîta timp cît în toate poveștile astea , ai lor sînt răi și ai noștri buni , nu cred și pace ; ai lor și ai noștri nu înseamnă neapărat străini de neam și patrie : pot fi pur și simplu din "cealaltă tabără" !
Ne-am lămurit , da ?
Răspunsul nr 4 - istoria este scrisă de către învingători și clevetitori
Răspuns corect : învingătorii scriu întotdeauna istoria LOR , iar învinșii sfîrșesc prin a o învăța sau prin a cleveti și colporta pe la colțurile lumii ăsteia rotunde zvonuri lipsite de valoare și importanță !
Culmea este că , de cele mai multe ori , istoria populară , cu toate lipsurile , cu toate elementele legendare de pseudo istorie , cu toate poveștile ei , este mai aproape de adevăr decît istoria doctă și oficială !
Cel puțin este mai onestă !
Mult mai onestă !
Așa că , să demontăm puțin cele spuse .
Profesorii
Profesorii de istorie formează cu siguranță o frăție , o societate secretă al cărui unic scop este tîmpirea elevilor !
Cum altfel ne putem explica lecția despre un anume Ștefan care era Mare și Sfînt , care a ctitorit de zor mănăstiri , care și-a apărat neamul , care , care .... dar care a invadat Țara Românească , s-a amorezat de fiica dușmanului înfrînt , s-a amestecat pe rupte în politica vecinilor și a fost grav rănit cînd asedia Chilia ?
Cum care Chilia ?
Cetatea din Bugeac !
De ce asedia el Chilia care fusese genoveză și acum era ocupată de turci , pare a fi o taină ce nu trebuie împărtășită străinilor de frăție (adică elevilor) !
Istoricii
Istoricii , sînt niște personaje angajate cu carte de muncă în cîte un institut , dependente de salariul primit de la acel institut ca urmare a "cercetărilor istorice" ce vor dovedi fără urmă de tăgadă că : ....(zona cu puncte de suspensie urmează a fi completată de alte personaje , de regulă fără pregătire istorică dar cu vaste cunoștințe politice) .
Astfel , dacă ești angajat la Budapesta , cercetarea istorică te va duce la concluzia fermă că Ardealul a fost golit de populație în momentul retragerii aureliene ! Indubitabil !
Dacă ești angajat la București , studiind exact aceleași documente , vei trage concluzia (evidentă pentru toată lumea) continuității viețuirii daco-romanilor în Transilvania ! Indiscutabil !
Dacă însă , ai fi angajat la (să zicem) Chișinău , din absolut aceleași documente ai putea trage concluzia limpede ca lumina zilei că aparatul de radio este invenția unui anume Popov !
Pînă aici , lucrurile sînt clare ! Să vedem mai departe .
Cronicarii/istoricii antici
Un cineva , se apucă să scrie și să descrie evenimentele petrecute în timpul vieții lui și , eventual , cele anterioare (normal că nu pe cele viitoare , cu toate că de multe ori este tot o formă de SF) . Cum și ce scrie binevoitorul nostru cronicar ori (mai modern) memorialist ? Chiar dacă va lăsa posterității o descriere cît mai fidelă a timpurilor lui , tot nu va putea fi total imparțial , iar asta se întîmplă din cauza faptului că îi este imposibil să cunoască evenimentele în amănunt ! Concluzia ? Va umple golurile cu păreri personale sau ale altora , acestea avînd întotdeauna un anumit nivel de partizanat , nivel pe care nici contemporanii nu-l pot rafina suficient , cu atît mai puțin generațiile următoare .
Cîteodată , genul ăsta de a face cronică istorică , dezvoltat de Tacit sau Suetoniu , ajută și după două mii de ani turismul de pe cîte o insulă mediteraneană , să-i zicem Capri (întotdeauna se va vinde mai bine un moș vicios și libidinos decît un general bun administrator) !
Multe evenimente istorice ne sînt cunoscute indirect sau chiar ... foarte indirect : războiul troian apare doar în versurile lui Homer și , fără "nebunia maniacală" a unui negustor neamț , ar fi rămas și astăzi literatură !
Ce ne facem însă , atunci cînd izvoarele istorice nici nu ne parvin direct ci drept copii ale unor copii ale unor copii ... ? Mai ales că părerile și gusturile au fost și sînt selective : De bello gallico ni s-a păstrat pentru că anticii au apreciat modul lui Caesar de a scrie , în schimb De bello dacicum s-a pierdut , pentru că Traian a fost considerat un autor lipsit de talent .
Și cum spuneam , cu rare excepții , istoria este scrisă de către învingători : dar nu întotdeauna ! Cîteodată și învinșii sînt lăsați să adauge niște fragmente : astfel , în America Latină , dă bine să "înfierezi" acțiunile lui Hernan Cortez sau Pizzaro , uitînd cu desăvîrșire că atunci cînd se întîlnesc două culturi , sigur va învinge cea mai viguroasă ; uitînd că masca de egalitate între popoare și națiuni este o invenție modernă utopică (vezi ONU) ; uitînd că autohtonii erau la nivelul epocii de piatră iar spaniolii la cel al prafului de pușcă ; uitînd , uitînd , uitînd !
În același mod se "uită" și istoria colonială : imperiul britanic a stăpînit lumea nu atît prin forța armelor , cît prin inteligența superioară cu care și-a zdrobit opozanții de peste mări și țări ! India nu a fost niciodată săracă sau subpopulată , dar leul britanic a știut cum să-i cînte cobrei ca să o hipnotizeze și aceasta să-i danseze frumos (și nu un an sau doi) !
Exemplele pot continua ...
Să privim propria istorie și să ne întrebăm dacă Dacia ar fi avut cu adevărat vreo șansă în fața Romei : în fața unui imperiu slăbit de criza financiară , în fața unui imperiu slăbit de criza dinastică , în fața unui imperiu slăbit de criza morală ! Răspunsul l-au dat armele pe teren : cultura mai viguroasă a învins !
Dar dacă printr-o întîmplare evenimentele aveau un curs opus ? Probabil că dacii învingători ar fi avut soarta dorienilor care au sfîrșit prin a se eleniza !
Asta este legea naturii : planta mai firavă este culcată la pămînt , ultimul născut/fătat sfîrșește prin a fi aruncat din cuib , culcuș sau vizuină , împlinindu-și astfel destinul ! Degeaba lăcrimăm în copilărie ascultînd povești cu pui pufoși și altele asemenea , legea firii nu iartă : cel mai puternic și mai viguros supraviețuiește și se înmulțește , ceilalți ...
Exemplele că istoria este scrisă de învingători sînt cu duiumul , aproape că n-ar mai avea rost să le amintim , dar , în unele situații , învinșii ne-au transmis versiunile faptelor din punctual lor de vedere pentru simpul fapt că învingătorii , ori nu prea știau carte , ori dacă știau nu considerau foarte important cuvîntul scris : mongolii au zdrobit marea Chină , au cotropit Europa , au călcat în picioare tot ce le-a stat în cale ... dar evenimentele le cunoaștem în special din sursele învinșilor ! Dacă hoardele lui Genghis Han ar fi dat mai multă importanță scrisului , am fi aflat probabil că sălbăticia și cruzimea legendară a mongolilor erau nu atît naturale cît premeditate , urmînd a tăia curajul eventualilor opozanți : pe cînd așa , știm doar că erau cruzi !
Roma antică , obosită după o mie de ani de conducere , a căzut în fața "barbarilor" : barbari pentru că erau străini , barbari pentru că i-au zdruncinat și trezit din al lor letal dolce far niente , barbari pentru că erau mai viguroși , mai proaspeți !
Propagandiștii
În timpurile moderne însă , învingătorii n-au mai scăpat din mînă vrabia propagandistică a victoriei : relativ recent , pe scena istoriei , s-au evidențiat doi ... prieteni ! Unul era Fuhrer , celălalt tătuc : amîndoi au produs milioane de victime , amîndoi au călcat în picioare plini de dispreț orice urmă de omenie , amîndoi s-au jucat cu soarta popoarelor ce au ajuns dependente de ei ! Amîndoi ! În istorie însă , unul a fost criminal , celălalt nu ! Este drept ? Nu , nu este , dar istoria o scriu învingătorii !
Memoria populară românească este neiertătoare cu eliberatorii de la răsărit și foarte îngăduitoare cu blonzii ocupanți din apus : cum spuneam mai sus , istoria orală , populară , chiar dacă nu se pliază pe necesitățile propagandistice și pe calculele politice este mult mai onestă ! Nu te va minți niciodată spunîn-
du-ți că a fost bine cu rușii , însă , chiar fără să-i regrete , va aprecia civilizația germană !
Ω
Acum , vine o întrebare firească : nu există , chiar nu există (sau chiar n-au existat) ISTORICI adevărați , care să nu poată fi bănuiți de partizanat ? Ba da , au existat și încă există asemenea personalități ; sînt însă la fel de rari ca și politicienii cinstiți !
Să amintim doar cîțiva în fața cărora ar merita să ne scoatem pălăriile : Theodor Momsen , Charles Dhiel , Samuel Kramer ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu