Schimbarea războiului și a societății
Vedem, că în ultima vreme, războiul clasic este pe cale de dispariție: costurile unui conflict militar purtat în mod cunoscut, au devenit nedorite, așa că cei ce-și permit, duc războaiele într-un mod neconvențional.
Se pare că sistemul a fost preluat de unele state, urmare a succesului nebănuit și nesperat al mișcărilor numite „teroriste”: la început, o lume întreagă s-a mirat că ditamai SUA nu reușește să-l lichideze pe un nespălat înfășurat într-un cearceaf, pentru ca ulterior, aceeași lume întreagă să priceapă că respectivul nespălat era un general de geniu, era un propagandist de geniu și, foarte important, dispunea și de o finanțare modestă dar suficientă nevoilor lui! Probabil că nu vom afla niciodată cât a costat așa zisul război împotriva terorismului ... mai mult ca sigur ne-ar lua spaima: dar pentru generalii din lumea largă, pare a fi în regulă trasul cu tunul după muște!
Buuun, până aici este clar: războiul de „guerilla”, cel care i-a pus mari probleme lui Napoleon în Spania începutului de secol XIX, revine ca o formă acceptată și preferabilă de conflict. Națiunile cu ceva mai mult cap, și-au spus că este timpul să renunțe la parade triumfaliste și la uniforme strălucitoare, că este momentul să se folosească de armate de profesioniști și, că nu este neapărat nevoie ca acei profesioniști să aibă naționalitatea celor pentru care luptă! Așa că, fie din îndoctrinare propagandistică, fie din motive pecuniare, mereu se găsește un băiat cu spirit de aventură dispus să meargă pe front!
Pe care front?
Pe oricare!
Ceea ce americanii le-au pregătit rușilor în Afganistan, li se întoarce acum cu vârf și îndesat: Al Qaida sau statul islamic, sunt organizații care respectă toate învățămintele căpătate despre războiul de guerilla! Să nu vă închipuiți că este simplu să duci un asemenea conflict, să nu credeți că este ușor să aprovizionezi cu arme, muniție și alte cele trupele prinse într-o asemenea luptă, nici gând: este poate mai greu și necesită o mult mai mare atenție și pregătire, dar costurile sunt mult reduse dacă le raportăm la rezultatele obținute!
Așadar, din dragoste pentru Alah sau pentru bani, mai mereu se găsesc băieți dispuși să-și încerce norocul!
Ăsta ar fi terorismul!
Dar atunci când în spatele unor asemenea trupe - să le zicem paramilitare - se află un ditamai statul, cum se numește acțiunea? Nu știm încă, dar cu siguranță va veni un specialist care să o boteze și să o clasifice: drept care, nu putem încă să spunem ce se petrece în Ucraina!
Cum este posibil ca o țară de două ori cât România ca dimensiune și populație, cu o armată net mai bine echipată și mai bine pusă la punct decât România, cu serviciul militar obligatoriu, nu ca România, să fie pusă în genunchi de niște bande de golani „separatiști”?
Este interesant, că odată cu escaladarea conflictului ucrainean, deși situația economică a Rusiei se deteriorează, popularitatea „celui mai iubit fiu al poporului” crește exploziv: cineva ar trebui să explice cancelariilor occidentale care sunt limitele democrației!
În paralel cu conflictul de lângă noi, în lume mai mocnesc și altele, unele chiar nedorit de aproape nouă: unul, ar fi în Grecia, acolo unde stânga, așezându-se pe spuma valului nemulțumirilor sociale, a câștigat zdrobitor alegerile! Deși este clară situația dramatică a multor cetățeni greci, șefii organismelor internaționale o țin una și bună, cu scăderea cheltuielilor, cu austeritate, cu strâns cureaua: soluțiile, chiar dacă economic sunt bune, politic și social sunt catastrofale!
Vine apoi, Spania, acolo unde lucrurile nu stau deloc mai bine decât în Grecia! Deosebirea între cele două țări, constă în faptul că Germania încă nu s-a dumirit ce să propună Spaniei să vândă, pentru că stă mai rău la numărul de insule! În rest, aceeași atitudine arogantă, aceeași idee fixă despre cine trebuie să facă sacrificii și să strângă cureaua!
Este adevărat că madam Merkel îi acuză pe mediteraneeni pentru siesta lor zilnică, dar face domnia sa greșeala pe care au făcut-o mai toți dictatorii: uită că acolo există niște obiceiuri încă de pe vremea când germanii nici la pădurea Teutoburgică nu visau!
Așadar, este bună această manifestare prostească și încăpățânată a finanțelor și finanțiștilor în momentul în care stânga este pe val? Cu siguranță NU! Drept care, așteptăm cu nerăbdare să vedem ce zone separatiste mai apar în jurul federației Ruse, ce partide de stânga vor mai câștiga alegerile în bătrâna Europă și, când le va veni mintea la cap înțepeniților noștri conducători: pentru că, în spatele paravanului zis democrație, nu s-a mai schimbat cam de multă vreme nimic - SUA, cu un președinte ținut mereu din scurt de congres, Europa cu conducători bine strânși ... financiar și politic de diverse organisme cu atribuțiuni din cele mai fanteziste, îi îmbogățesc pe câțiva în detrimentul celor mulți și, se leagănă pe dulcea speranță a superiorității în fața statelor „nedemocratice” dar dinamice, cum ar fi China și Rusia!
Ω
Dacă la vârful UE nu pricepe nimeni că societatea este un organism în plină și permanentă evoluție, că societatea de astăzi are alte nevoi și așteptări decât cele pe care le știu domniile lor, că societatea nu se mai mulțumește cu modul excentric de împărțire a profiturilor, atunci democrația este pe cale de a-și da duhul!
Degeaba ne pare rău pentru dispariția unui sistem uzat cu care eram obișnuiți: evoluția trebuie să se manifeste!
Vedem, că în ultima vreme, războiul clasic este pe cale de dispariție: costurile unui conflict militar purtat în mod cunoscut, au devenit nedorite, așa că cei ce-și permit, duc războaiele într-un mod neconvențional.
Se pare că sistemul a fost preluat de unele state, urmare a succesului nebănuit și nesperat al mișcărilor numite „teroriste”: la început, o lume întreagă s-a mirat că ditamai SUA nu reușește să-l lichideze pe un nespălat înfășurat într-un cearceaf, pentru ca ulterior, aceeași lume întreagă să priceapă că respectivul nespălat era un general de geniu, era un propagandist de geniu și, foarte important, dispunea și de o finanțare modestă dar suficientă nevoilor lui! Probabil că nu vom afla niciodată cât a costat așa zisul război împotriva terorismului ... mai mult ca sigur ne-ar lua spaima: dar pentru generalii din lumea largă, pare a fi în regulă trasul cu tunul după muște!
Buuun, până aici este clar: războiul de „guerilla”, cel care i-a pus mari probleme lui Napoleon în Spania începutului de secol XIX, revine ca o formă acceptată și preferabilă de conflict. Națiunile cu ceva mai mult cap, și-au spus că este timpul să renunțe la parade triumfaliste și la uniforme strălucitoare, că este momentul să se folosească de armate de profesioniști și, că nu este neapărat nevoie ca acei profesioniști să aibă naționalitatea celor pentru care luptă! Așa că, fie din îndoctrinare propagandistică, fie din motive pecuniare, mereu se găsește un băiat cu spirit de aventură dispus să meargă pe front!
Pe care front?
Pe oricare!
Ceea ce americanii le-au pregătit rușilor în Afganistan, li se întoarce acum cu vârf și îndesat: Al Qaida sau statul islamic, sunt organizații care respectă toate învățămintele căpătate despre războiul de guerilla! Să nu vă închipuiți că este simplu să duci un asemenea conflict, să nu credeți că este ușor să aprovizionezi cu arme, muniție și alte cele trupele prinse într-o asemenea luptă, nici gând: este poate mai greu și necesită o mult mai mare atenție și pregătire, dar costurile sunt mult reduse dacă le raportăm la rezultatele obținute!
Așadar, din dragoste pentru Alah sau pentru bani, mai mereu se găsesc băieți dispuși să-și încerce norocul!
Ăsta ar fi terorismul!
Dar atunci când în spatele unor asemenea trupe - să le zicem paramilitare - se află un ditamai statul, cum se numește acțiunea? Nu știm încă, dar cu siguranță va veni un specialist care să o boteze și să o clasifice: drept care, nu putem încă să spunem ce se petrece în Ucraina!
Cum este posibil ca o țară de două ori cât România ca dimensiune și populație, cu o armată net mai bine echipată și mai bine pusă la punct decât România, cu serviciul militar obligatoriu, nu ca România, să fie pusă în genunchi de niște bande de golani „separatiști”?
Este interesant, că odată cu escaladarea conflictului ucrainean, deși situația economică a Rusiei se deteriorează, popularitatea „celui mai iubit fiu al poporului” crește exploziv: cineva ar trebui să explice cancelariilor occidentale care sunt limitele democrației!
În paralel cu conflictul de lângă noi, în lume mai mocnesc și altele, unele chiar nedorit de aproape nouă: unul, ar fi în Grecia, acolo unde stânga, așezându-se pe spuma valului nemulțumirilor sociale, a câștigat zdrobitor alegerile! Deși este clară situația dramatică a multor cetățeni greci, șefii organismelor internaționale o țin una și bună, cu scăderea cheltuielilor, cu austeritate, cu strâns cureaua: soluțiile, chiar dacă economic sunt bune, politic și social sunt catastrofale!
Vine apoi, Spania, acolo unde lucrurile nu stau deloc mai bine decât în Grecia! Deosebirea între cele două țări, constă în faptul că Germania încă nu s-a dumirit ce să propună Spaniei să vândă, pentru că stă mai rău la numărul de insule! În rest, aceeași atitudine arogantă, aceeași idee fixă despre cine trebuie să facă sacrificii și să strângă cureaua!
Este adevărat că madam Merkel îi acuză pe mediteraneeni pentru siesta lor zilnică, dar face domnia sa greșeala pe care au făcut-o mai toți dictatorii: uită că acolo există niște obiceiuri încă de pe vremea când germanii nici la pădurea Teutoburgică nu visau!
Așadar, este bună această manifestare prostească și încăpățânată a finanțelor și finanțiștilor în momentul în care stânga este pe val? Cu siguranță NU! Drept care, așteptăm cu nerăbdare să vedem ce zone separatiste mai apar în jurul federației Ruse, ce partide de stânga vor mai câștiga alegerile în bătrâna Europă și, când le va veni mintea la cap înțepeniților noștri conducători: pentru că, în spatele paravanului zis democrație, nu s-a mai schimbat cam de multă vreme nimic - SUA, cu un președinte ținut mereu din scurt de congres, Europa cu conducători bine strânși ... financiar și politic de diverse organisme cu atribuțiuni din cele mai fanteziste, îi îmbogățesc pe câțiva în detrimentul celor mulți și, se leagănă pe dulcea speranță a superiorității în fața statelor „nedemocratice” dar dinamice, cum ar fi China și Rusia!
Ω
Dacă la vârful UE nu pricepe nimeni că societatea este un organism în plină și permanentă evoluție, că societatea de astăzi are alte nevoi și așteptări decât cele pe care le știu domniile lor, că societatea nu se mai mulțumește cu modul excentric de împărțire a profiturilor, atunci democrația este pe cale de a-și da duhul!
Degeaba ne pare rău pentru dispariția unui sistem uzat cu care eram obișnuiți: evoluția trebuie să se manifeste!
CHIAR SĂ NU SE VADĂ PĂDUREA DIN CAUZA COPACILOR?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu