O poveste ...

   A fost odată, ca niciodată,
   Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti ... 


   Au fost două familii, familia Son și familia Escu. Familia Son, avea puțin pământ (puțin și prost), nu avea apă, nu avea drumuri ... în schimb familia Escu, avea pământ mult și gras și bun, avea pe acel pământ drum de acces, avea canal de irigații, avea tot ce-și putea dori!

   Tatăl din familia Son, împreună cu copiii lui, s-a apucat să muncească pământul acela sărăcăcios, l-a săpat deși scotea scântei când îl loveau, l-a udat mai mult cu cana (că a fost cam secetă!), iar în final, când au cules roadele, mai întâi a oprit pentru familie ce a fost necesar, iar puținul rămas l-a vândut. Bănuții, i-a pus grijuliu de o parte, iar când a avut destui (după mulți ani de muncă) a mai cumpărat pământ, a produs mai mult și a câștigat mai mult, așa că și-a dus familia la doctor când a fost nevoie și nu numai, ba chiar și-a trimis copiii la școală, astfel că aceștia, s-au întors mai deștepți, iar producția a crescut și mai mult (adică și vânzarea și profitul!).

   Tatăl din familia Escu, știind că pe cine-i credincios, nu-l lasă Dumnezeu să moară de foame, și-a trimis copiii pân' la cârciumă, să-i ia ceva de dat pe gât, apoi s-a așezat la marginea locului și s-a uitat luuung la tot pământul pe care-l avea: s-a uitat și i s-a făcut și silă și milă! Silă de cât ar fi trebuit să muncească și milă de el, de palmele și de șalele lui, dacă s-ar fi apucat de așa ceva!
   Copiii i-au adus clondirul, apoi l-au rugat să-i lase să se apuce să lucreze pământul, că nu erau puturoși (ba chiar din contră!), dar el, după ce l-a băut, i-a luat la bătaie, că dacă se arătau harnici, îl făceau pe el de răs!
   Așa că, Escu a găsit soluția: a vorbit cu Son, care a venit cu copiii lui cu tot și, i-a dat pământul să-l lucreze! Dar nu degeaba, nu nu: la fiecare sută de banițe făcute de Son, Escu primea și el una, că doar era pământul lui!
   Pe copii, Escu i-a gonit de acasă, trimițându-i să fure sau să cerșească (nu l-a mai interesat), în schimb pe copiii lui Son îi ținea la mare cinste, că erau curați și sănătoși și învățați și bine crescuți!
   Ce s-a ales de copiii lui Escu? Păi, ce să se aleagă, niște golani acolo, niște vai de mama lor, că au speriat lumea cu apucăturile lor, cu proasta lor creștere și cu mizeria în care trăiau: abia de-i mai lua cineva slugă cu ziua!
  
   Escu în schimb, trăiește bine din banițele pe care le capătă și care-i asigură hrana: atunci când are nevoie să meargă la doctor, se împrumută de la Son și, cum nu-i poate da nimic înapoi (v-am spus, banițele alea primite îi ajung doar să mănânce) îi dă bucăți de pământ.
   Son i-a luat pământul de tot și s-a făcut stăpân pe cele mai bune locuri!
   Copiii lui Son sunt sănătoși și merg la școală!
   Totul este bun și frumos, atâta timp cât au grijă de Escu să nu-i lipsească sticla cu rachiu: nici nu cere altceva, doar sticla să-i fie plină, emisiunea lui măruță și iluzia votului democratic din când în când!
   Atât ... și este fericit!

   Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea'șa!

   Ω

   Sau pe o sondă, ori pe o mină, ori pe izvoarele de apă minerală, sau pe fabrici, pe ApaNova, pe Enel, pe orice vreți dumneavoastră!