Despre șah și Șah
Sunt un admirator al jocului de șah, sunt și practicant, dar numai așa, de amuzament: asta însă, nu mă împiedică să pun pe tablă câte o partidă celebră și, ajutat de explicațiile unora mult mai ... șahiști decât mine, să mă minunez de sclipirile minții omenești puse în fața unei table și a unor bucăți de lemn! Vă sfătuiesc să încercați - dacă n-ați făcut-o încă: în scurt timp o să puteți aprecia frumusețea unui sacrificiu de regină pentru obținerea poziției de mat, sau eleganța anunțului „mat în șapte mutări”!
Da, merită ... asta dacă nu sunteți convinși că pokerul este jocul minții, caz în care vă rog să închideți această pagină și să nu mai reveniți!
Gata, acum că am rămas între noi, vreau să vă povestesc ce idee m-a fulgerat!
Văzând ultimele evenimente DNA-stice, fără să vreau, m-am dus cu gândul la o partidă faimoasă de șah: și iată de ce ...
Era anul 1927 și se juca meciul pentru titlul de campion mondial la șah, între cele două forțe ale momentului (și nu numai), cubanezul Jose Raul Capablanca și rusul Alexandr Alehin. Capablanca, jucând cu albele, a deschis propunând un gambit al damei, pe care Alehin la refuzat. Partida, destul de lungă, s-a încheiat după 66 de mutări, prin victoria lui Alehin!
Ce are această partidă interesant?
De ce mi-a venit în minte?
Pentru că, este una dintre puținele disputate la un asemenea nivel, în care se ajunge în situația de a se juca cu patru regine pe tablă (două albe, două negre), dar victoria (chiar prin mat) să fie de fapt hotărâtă de faptul că negrul a avut ... UN PION ÎN PLUS!
Și atât!
Ei bine, partida povestită atât de rudimentar mai sus (cine dorește o poate găsi - Gambitul reginei refuzat, variațiunea Cambridge Springs), mă duce cu gândul la un joc aflat în plină desfășurare chiar sub ochii noștri, joc la care, cei mai mulți dintre noi, nici nu știm că asistăm: după o deschidere clasică, în care s-au făcut schimburi de pioni, DNA-ul (cu albele) a atacat nebunii adversarului care a răspuns cu un joc slăbuț de cai! Albul, bine pregătit atât teoretic cât și practic (bravo antrenorilor) a început să dea o serie de atacuri neașteptate asupra poziției adversarului, care adversar, s-a văzut nevoit să scoată foarte devreme un turn și regina la joc!
Acum, când turnul videanu și regina udrea sunt ca și anihilate, negrul, aflat într-o defensivă pare-se disperată, își vede periclitată situația, mai ales că a rămas și fără calul care ținea serviciile secrete!
Este posibil, ca într-o ultimă și disperată încercare de salvare, negrul să încerce o rocadă, și apoi un sacrificiu de turn, în speranța că asta îl va pune la adăpost!
Rezultatele vor fi probabil nule, deoarece, chiar dacă nu a observat încă, albul are un pion în plus: pionul bica, pierdut nepermis de ușor, va dezechilibra jocul, ducând în final la cedarea partidei de către negru sau la poziția de mat!
Ω
Asta urmează să se întâmple, dacă nu cumva cei doi vor hotărî să încheie remiză (ar fi nepermis) sau dacă printr-o greșeală DNA-ul își va pune adversarul în poziție de pat (adică tot remiză) sau, dacă cineva, trecând pe acolo grăbit, fără să vrea le va dărâma tabla, încheind astfel și jocul!
Totuși ... cine joacă cu negrele?
Sunt un admirator al jocului de șah, sunt și practicant, dar numai așa, de amuzament: asta însă, nu mă împiedică să pun pe tablă câte o partidă celebră și, ajutat de explicațiile unora mult mai ... șahiști decât mine, să mă minunez de sclipirile minții omenești puse în fața unei table și a unor bucăți de lemn! Vă sfătuiesc să încercați - dacă n-ați făcut-o încă: în scurt timp o să puteți aprecia frumusețea unui sacrificiu de regină pentru obținerea poziției de mat, sau eleganța anunțului „mat în șapte mutări”!
Da, merită ... asta dacă nu sunteți convinși că pokerul este jocul minții, caz în care vă rog să închideți această pagină și să nu mai reveniți!
Gata, acum că am rămas între noi, vreau să vă povestesc ce idee m-a fulgerat!
Văzând ultimele evenimente DNA-stice, fără să vreau, m-am dus cu gândul la o partidă faimoasă de șah: și iată de ce ...
Era anul 1927 și se juca meciul pentru titlul de campion mondial la șah, între cele două forțe ale momentului (și nu numai), cubanezul Jose Raul Capablanca și rusul Alexandr Alehin. Capablanca, jucând cu albele, a deschis propunând un gambit al damei, pe care Alehin la refuzat. Partida, destul de lungă, s-a încheiat după 66 de mutări, prin victoria lui Alehin!
Ce are această partidă interesant?
De ce mi-a venit în minte?
Pentru că, este una dintre puținele disputate la un asemenea nivel, în care se ajunge în situația de a se juca cu patru regine pe tablă (două albe, două negre), dar victoria (chiar prin mat) să fie de fapt hotărâtă de faptul că negrul a avut ... UN PION ÎN PLUS!
Și atât!
Ei bine, partida povestită atât de rudimentar mai sus (cine dorește o poate găsi - Gambitul reginei refuzat, variațiunea Cambridge Springs), mă duce cu gândul la un joc aflat în plină desfășurare chiar sub ochii noștri, joc la care, cei mai mulți dintre noi, nici nu știm că asistăm: după o deschidere clasică, în care s-au făcut schimburi de pioni, DNA-ul (cu albele) a atacat nebunii adversarului care a răspuns cu un joc slăbuț de cai! Albul, bine pregătit atât teoretic cât și practic (bravo antrenorilor) a început să dea o serie de atacuri neașteptate asupra poziției adversarului, care adversar, s-a văzut nevoit să scoată foarte devreme un turn și regina la joc!
Acum, când turnul videanu și regina udrea sunt ca și anihilate, negrul, aflat într-o defensivă pare-se disperată, își vede periclitată situația, mai ales că a rămas și fără calul care ținea serviciile secrete!
Este posibil, ca într-o ultimă și disperată încercare de salvare, negrul să încerce o rocadă, și apoi un sacrificiu de turn, în speranța că asta îl va pune la adăpost!
Rezultatele vor fi probabil nule, deoarece, chiar dacă nu a observat încă, albul are un pion în plus: pionul bica, pierdut nepermis de ușor, va dezechilibra jocul, ducând în final la cedarea partidei de către negru sau la poziția de mat!
Ω
Asta urmează să se întâmple, dacă nu cumva cei doi vor hotărî să încheie remiză (ar fi nepermis) sau dacă printr-o greșeală DNA-ul își va pune adversarul în poziție de pat (adică tot remiză) sau, dacă cineva, trecând pe acolo grăbit, fără să vrea le va dărâma tabla, încheind astfel și jocul!
Totuși ... cine joacă cu negrele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu