Într-un singur sens!
Intru destul de des la cumpărături la Cora: nu sparge piața, dar este în general un magazin curățel, în linia obișnuită a modei actuale a hipermarket-urilor, găsesc ce-mi trebuie și aproape tot ce-mi place, drept care sunt un client costant.
Dar ...
Dar acum vreo trei luni, mi-a sărit în ochi o greșeală de etichetare: produsul costa la raft x lei și 50 de bani, la casă era de fapt (x+2) lei și 50 de bani. O greșeală, în final numai și numai greșeala unui angajat oarecare: nu este nici prima și nici ultima.
După o săptămână, în același magazin, constat că un alt produs costa la raft x lei iar la casă (x + x*0,4) lei: tot greșeală să fie? Probabil ...
Mai trec câteva zile și, cu gândul la o tocăniță bună de ciuperci (champignon) iau o caserolă de un kilogram și mă prezint la casă: surpriză, prețul era cu 50% mai mare decât cel de la raft! Atrag atenția casierei, aceasta cheamă o „șefă”, șefa sosește, nu face nici o verificare, introduce un alt cod și ... și minune, ciupercile apar cu prețul de la raft! Lucrul acesta, ușurința cu care s-a făcut schimbarea de preț, mă face bănuitor, așa că mă îndrept spre informații, unde expun unei tanti plictisite situația, ea (plictisita) promite să cheme pe cineva „de mai de sus”, trec zece minute, nu vine nimeni și plec!
Să nu o mai lungim inutil: cu puțină atenție la casă, la fiecare vizită la Cora am descoperit cel puțin un produs etichetat „greșit”: diferențele sunt de la 0,5 lei până la peste 5 lei la produs! Asta este ce-am găsit eu și, mi s-a întâmplat asta atât la alimente cât și la „chiloți de damă”, deci la bunuri nealimentare!
Nu poți discuta niciodată cu o persoană din conducere, nu ai acces în nici un mod la factorii de decizie, întâlnind permanent oameni în uniformă, angajați care (poate) la rândul lor trimit mai departe părerea clienților, pentru ca apoi să ridice din umeri! ȘI ATÂT!
Întâmplările acestea m-au făcut nu să mă feresc de magazin, ci să fiu mai atent, așa că am băgat de seamă promoții de ... UN BAN, am observat că nu sunt niciodată suficiente casiere și, dacă am înțeles eu bine, am auzit și că angajații sunt nemulțumiți pentru că primesc drept salariu niște bonuri de masă pe care (SE SPUNE) ar avea obligația să le cheltuiască
Ω
Indiferent care este motivul greșelilor de etichetare, numai mie mi s-a întâmplat de atât de multe ori, încât bănuiesc că este un sistem și nu o greșeală, drept care pentru mine Cora devine cora și promit ca multă vreme să nu-i mai trec pragul!
Mă întrebați de ce bănuiesc că este un sistem și nu o greșeală? Răspunsul este simplu: greșeala (tehnică sau umană) s-ar fi manifestat în ambele sensuri, dar eu
Intru destul de des la cumpărături la Cora: nu sparge piața, dar este în general un magazin curățel, în linia obișnuită a modei actuale a hipermarket-urilor, găsesc ce-mi trebuie și aproape tot ce-mi place, drept care sunt un client costant.
Dar ...
Dar acum vreo trei luni, mi-a sărit în ochi o greșeală de etichetare: produsul costa la raft x lei și 50 de bani, la casă era de fapt (x+2) lei și 50 de bani. O greșeală, în final numai și numai greșeala unui angajat oarecare: nu este nici prima și nici ultima.
După o săptămână, în același magazin, constat că un alt produs costa la raft x lei iar la casă (x + x*0,4) lei: tot greșeală să fie? Probabil ...
Mai trec câteva zile și, cu gândul la o tocăniță bună de ciuperci (champignon) iau o caserolă de un kilogram și mă prezint la casă: surpriză, prețul era cu 50% mai mare decât cel de la raft! Atrag atenția casierei, aceasta cheamă o „șefă”, șefa sosește, nu face nici o verificare, introduce un alt cod și ... și minune, ciupercile apar cu prețul de la raft! Lucrul acesta, ușurința cu care s-a făcut schimbarea de preț, mă face bănuitor, așa că mă îndrept spre informații, unde expun unei tanti plictisite situația, ea (plictisita) promite să cheme pe cineva „de mai de sus”, trec zece minute, nu vine nimeni și plec!
Să nu o mai lungim inutil: cu puțină atenție la casă, la fiecare vizită la Cora am descoperit cel puțin un produs etichetat „greșit”: diferențele sunt de la 0,5 lei până la peste 5 lei la produs! Asta este ce-am găsit eu și, mi s-a întâmplat asta atât la alimente cât și la „chiloți de damă”, deci la bunuri nealimentare!
Nu poți discuta niciodată cu o persoană din conducere, nu ai acces în nici un mod la factorii de decizie, întâlnind permanent oameni în uniformă, angajați care (poate) la rândul lor trimit mai departe părerea clienților, pentru ca apoi să ridice din umeri! ȘI ATÂT!
Întâmplările acestea m-au făcut nu să mă feresc de magazin, ci să fiu mai atent, așa că am băgat de seamă promoții de ... UN BAN, am observat că nu sunt niciodată suficiente casiere și, dacă am înțeles eu bine, am auzit și că angajații sunt nemulțumiți pentru că primesc drept salariu niște bonuri de masă pe care (SE SPUNE) ar avea obligația să le cheltuiască
NUMAI ȘI NUMAI ÎN MAGAZINUL cORA!
Ω
Indiferent care este motivul greșelilor de etichetare, numai mie mi s-a întâmplat de atât de multe ori, încât bănuiesc că este un sistem și nu o greșeală, drept care pentru mine Cora devine cora și promit ca multă vreme să nu-i mai trec pragul!
Mă întrebați de ce bănuiesc că este un sistem și nu o greșeală? Răspunsul este simplu: greșeala (tehnică sau umană) s-ar fi manifestat în ambele sensuri, dar eu
NU AM GĂSIT NICIODATĂ UN PREȚ
GREȘIT ÎN FAVOAREA CLIENTULUI!
Haviing read this I believed it was rather enlightening.
RăspundețiȘtergereI appreciate you spending some time and effort to put this content together.I once again find myself personally spending a llot of time both reading and commenting.
But so what, it was still worthwhile!
Also visit my web site :: my site