Între interesul național și o mamă de bătaie, stă agresivitatea răsăritului!
Ce alegem?
Ce ar trebui să facem?
Așa cum ar fi prevăzut orice om cu un strop de minte, ponta se prăbușește sub greutatea propriilor baroni: „dragă liviule” cel judecat și condamnat definitiv pentru plăcerea perversă de a-l linge-n beep pe victoraș, s-a trezit să dea printre primii cu piatra, făcând membrii psd să uite că are în cârcă un an cu suspendare și amușinând la conducerea partidului! Până aici, lucrurile se desfășoară previzibil, continuarea fiind și ea ușor de ghicit!
Problema este alta, adică lucrurile se precipită dincolo de nasurile lor de pseudo politicieni și proști conducători: sezonul porților deschise ale României pentru NATO nu s-a lăsat trecut cu vederea de către vecinii noștri de dincolo de Moldova și Ucraina, așa că ei, drept răspuns au activat un nou focar de război, de data aceasta la câteva zeci de kilometri de frontiera răsăriteană a României: ultranaționaliști ziși ucraineni, s-au trezit să se răscoale împotriva conducerii „corupte” de la Kiev! Că este această conducere coruptă ori ba, habar n-am, dar că este foarte slabă și că Moskva se joacă în spațiul exsovietic cum poftește, văd și înțeleg!
Noul sector în care se glumește rusește se află în nordul României, la circa 80 de kilometri de Satu Mare, adică într-un punct în care frontierele cu Slovacia și Ungaria sunt la o aruncătură de băț sau, mai bine spus, la un marș de tanc: dacă „Sectorul Dreptei” se dovedește a fi un măr otrăvit servit tot de separatiști pro ruși, ce va face România și aliații ei?
Budapesta se găsește la 350 km!
Bratislava la vreo 570 km!
Bucureștiul la 720 km dar și peste munți!
Cum trebuie să reacționeze cei trei „B”?
Ce trebuiește făcut?
Este corect să respectăm NOI tratatele și să nu ne amestecăm în problemele interne ale unui stat suveran în timp ce altcineva o face?
Sau este corect ca NOI să ajutăm de fapt un stat vecin și să-l susținem astfel în postura sa de tampon între NOI și ... altcineva? Când spun „ajutat” nu mă refer la intervenție armată ci la ajutor material și/sau informativ de exemplu.
Amenințarea Rusiei este din ce în ce mai vizibilă, Uniunea Europeană și NATO confruntându-se în aceste momente cu o situație asemănătoare crizei Cubaneze din `62: să nu uităm să ne uităm în jurul nostru cu atenție și vom înțelege că moștenitoarea URSS-ului lucrează cu calm și răbdare pe termen lung, urmărind scopuri ce par la prima vedere fantasmagorice!
Nu știm ce implicare au în criza Greciei, dar nu pot să nu văd că premierul Tsipras a avut un comportament absolut nediplomatic în preajma și imediat după întâlnirile cu președintele rus, pentru ca apoi, atunci când ajutorul sperat (și poate și promis!) de la mult prea marele frate ortodox n-a mai venit, același premier să-și dea nădragii jos în fața cererilor zonei euro și să execute chiar mai mult decât i s-a cerut inițial!
Nu știm nici ce amestec are Rusia în criza din lumea arabă, adică altul decât ajutorul dat în armament, dar este clar că o destabilizare a zonei și o amenințare a susrselor de petrol ar duce la creșterea explozivă a prețurilor unei materii prime în care aceeași Rusie este foarte bogată!
Deși nespus oficial, știm care este rolul Rusiei în criza Ucrainei!
Concluzia?
Rusia s-a hotărât să redevină cu adevărat o mare putere, Rusia își amintește cu nostalgie perioada imperială a țarilor roșii sovietici, Rusiei îi este dor de războiul rece!
Ce este de făcut?
Cum trebuie să reacționăm?
Cum vom reacționa?
Este un moment potrivit pentru lupte de partid?
Este timpul pentru atacuri și mâncătorii parlamentare?
Nu cumva este cazul să încercăm o uniune în jurul interesului național?
Avem cu adevărat nevoie de așa ceva acum sau când fi-va prea târziu și vom scotoci din nou prin ruine?
Trebuie să constatăm că suntem o țintă abia după ce lucrurile s-au petrecut? Pentru că suntem evident o țintă, lucru care ni s-a spus și în față!
Atunci?
Ce este de făcut?
România se află într-o situație care seamănă izbitor cu cea din `68, situație din care am scăpat ca prin urechile acului, dar pentru care scăpare am plătit cu ani de zile de contrapropagandă, ostracizare și stigmatizare; astăzi lucrurile ar trebui să stea diferit, dar cine poate pune mâna-n foc pentru planurile celor mari?
Ω
Este evident că Rusia are o înțelegere cu China, poate nu un tratat semnat, dar clar o înțelegere fermă: Regatul Mijlociu stă cuminte și-i lasă pe ceilalți doi mari să se sfâșie pe îndelete - indiferent cine va fi învingătorul, acesta va fi probabil suficient de slab ca să devină o pradă ușoară pentru cei ce știu că și un drum de zece mii de li începe cu un prim pas!
Ce facem?
Ce vom face?
A crescut oare numărul de turiști ruși în România?
A explodat contrabanda în zona frontierei cu Ucraina?
Ne-a adormit lipsa discursului rusesc antiromânesc din ultima vreme?
Ce alegem?
Ce ar trebui să facem?
Așa cum ar fi prevăzut orice om cu un strop de minte, ponta se prăbușește sub greutatea propriilor baroni: „dragă liviule” cel judecat și condamnat definitiv pentru plăcerea perversă de a-l linge-n beep pe victoraș, s-a trezit să dea printre primii cu piatra, făcând membrii psd să uite că are în cârcă un an cu suspendare și amușinând la conducerea partidului! Până aici, lucrurile se desfășoară previzibil, continuarea fiind și ea ușor de ghicit!
Problema este alta, adică lucrurile se precipită dincolo de nasurile lor de pseudo politicieni și proști conducători: sezonul porților deschise ale României pentru NATO nu s-a lăsat trecut cu vederea de către vecinii noștri de dincolo de Moldova și Ucraina, așa că ei, drept răspuns au activat un nou focar de război, de data aceasta la câteva zeci de kilometri de frontiera răsăriteană a României: ultranaționaliști ziși ucraineni, s-au trezit să se răscoale împotriva conducerii „corupte” de la Kiev! Că este această conducere coruptă ori ba, habar n-am, dar că este foarte slabă și că Moskva se joacă în spațiul exsovietic cum poftește, văd și înțeleg!
Noul sector în care se glumește rusește se află în nordul României, la circa 80 de kilometri de Satu Mare, adică într-un punct în care frontierele cu Slovacia și Ungaria sunt la o aruncătură de băț sau, mai bine spus, la un marș de tanc: dacă „Sectorul Dreptei” se dovedește a fi un măr otrăvit servit tot de separatiști pro ruși, ce va face România și aliații ei?
Budapesta se găsește la 350 km!
Bratislava la vreo 570 km!
Bucureștiul la 720 km dar și peste munți!
Cum trebuie să reacționeze cei trei „B”?
Ce trebuiește făcut?
Este corect să respectăm NOI tratatele și să nu ne amestecăm în problemele interne ale unui stat suveran în timp ce altcineva o face?
Sau este corect ca NOI să ajutăm de fapt un stat vecin și să-l susținem astfel în postura sa de tampon între NOI și ... altcineva? Când spun „ajutat” nu mă refer la intervenție armată ci la ajutor material și/sau informativ de exemplu.
Amenințarea Rusiei este din ce în ce mai vizibilă, Uniunea Europeană și NATO confruntându-se în aceste momente cu o situație asemănătoare crizei Cubaneze din `62: să nu uităm să ne uităm în jurul nostru cu atenție și vom înțelege că moștenitoarea URSS-ului lucrează cu calm și răbdare pe termen lung, urmărind scopuri ce par la prima vedere fantasmagorice!
Nu știm ce implicare au în criza Greciei, dar nu pot să nu văd că premierul Tsipras a avut un comportament absolut nediplomatic în preajma și imediat după întâlnirile cu președintele rus, pentru ca apoi, atunci când ajutorul sperat (și poate și promis!) de la mult prea marele frate ortodox n-a mai venit, același premier să-și dea nădragii jos în fața cererilor zonei euro și să execute chiar mai mult decât i s-a cerut inițial!
Nu știm nici ce amestec are Rusia în criza din lumea arabă, adică altul decât ajutorul dat în armament, dar este clar că o destabilizare a zonei și o amenințare a susrselor de petrol ar duce la creșterea explozivă a prețurilor unei materii prime în care aceeași Rusie este foarte bogată!
Deși nespus oficial, știm care este rolul Rusiei în criza Ucrainei!
Concluzia?
Rusia s-a hotărât să redevină cu adevărat o mare putere, Rusia își amintește cu nostalgie perioada imperială a țarilor roșii sovietici, Rusiei îi este dor de războiul rece!
Ce este de făcut?
Cum trebuie să reacționăm?
Cum vom reacționa?
Este un moment potrivit pentru lupte de partid?
Este timpul pentru atacuri și mâncătorii parlamentare?
Nu cumva este cazul să încercăm o uniune în jurul interesului național?
Avem cu adevărat nevoie de așa ceva acum sau când fi-va prea târziu și vom scotoci din nou prin ruine?
Trebuie să constatăm că suntem o țintă abia după ce lucrurile s-au petrecut? Pentru că suntem evident o țintă, lucru care ni s-a spus și în față!
Atunci?
Ce este de făcut?
România se află într-o situație care seamănă izbitor cu cea din `68, situație din care am scăpat ca prin urechile acului, dar pentru care scăpare am plătit cu ani de zile de contrapropagandă, ostracizare și stigmatizare; astăzi lucrurile ar trebui să stea diferit, dar cine poate pune mâna-n foc pentru planurile celor mari?
Ω
Este evident că Rusia are o înțelegere cu China, poate nu un tratat semnat, dar clar o înțelegere fermă: Regatul Mijlociu stă cuminte și-i lasă pe ceilalți doi mari să se sfâșie pe îndelete - indiferent cine va fi învingătorul, acesta va fi probabil suficient de slab ca să devină o pradă ușoară pentru cei ce știu că și un drum de zece mii de li începe cu un prim pas!
Ce facem?
Ce vom face?
A crescut oare numărul de turiști ruși în România?
A explodat contrabanda în zona frontierei cu Ucraina?
Ne-a adormit lipsa discursului rusesc antiromânesc din ultima vreme?
Nu știm, NOI doar bănuim privind prin gaura cheii, dar tare mult ne-ar plăcea să vedem că în țara asta se mai face și altceva decât prosteasca politică de partid!
AR FI TIMPUL!
AR FI TIMPUL!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu