Faceți căutări pe acest blog

joi, 29 octombrie 2020

Pelerinatul ca bau bau

   Dacă putem fi carantinați, putem fi, nu-i așa, și pelerinați!

   Mania aceasta de a inventa cuvinte noi după modelul limbii engleze ne va duce probabil la imposibilitatea de a ne mai înțelege dar, nu asta ne interesează acum! Așadar ... dacă nu putem merge să pelerinăm diferite locuri din țară, este o tragedie de proporții (cu un cuvânt la modă) EPICE! Pur și simplu, noi toți, într-o țară în care statul se declară laic, trebuie să acceptăm dreptul pupătorilor de moaște de a împrăștia prin toată țara duhul sfânt al covid-ului! Nu vreau să spun că oamenii nu au dreptul să creadă în ce poftesc ei, nu spun că trebuie să li se interzică vreo credință religioasă, spun doar că acum, în aceste momente, este mai important sfântul port la măștii și prea cuvioasa igienă decât linsul geamurilor sub care odihnesc cine știe ce chestii: ca o curiozitate, să amintim aici că IGIENĂ vine de la Higia (Hygiea) sau Higeea care era zeița sănătății și curățeniei în mitologia greacă, fiind fiica lui Esculap, zeul medicinei și al soției acestuia, Epione. Cuvântul igienă deci, este derivat din numele acestei zeițe păgâne: ăsta să fie motivul pentru care bor nu o bagă în seamă?

   Și dacă am lămurit-o oarecum cu mintea înpoiată a grecilor care acum aproape trei mii de ani sanctificaseră deja medicina prin Esculap și ramura ei igiena prin Higia, să stăm nițel și să ne întrebăm ce minte are conducerea bisericii ortodoxe acum, în anul 2020 dacă împinge oamenii să pelerineze în loc să-i învețe să se protejeze pe ei și pe alții! Din cunoștințele noastre, preoții și toată liota de șefi și șefuleți ai bor sunt angajați plătiți de statul român, adică în final de noi toți, așa că mă întreb, cum poate propriul meu angajat să vorbească public împotriva mea, cum poate el să mă amenințe și să continue fără probleme să-mi mănânce banii? Pentru că declarația exagerat de fericitului pdg al bor, pe numele lui daniel, declarație prin care amenință guvernul actual cu mânia divină dând exemplu prăbușirea regimului comunist la câteva luni după interzicerea nu știu cărui obscur pelerinaj, nu este numai periculoasă ci și ilară! Periculoasă prin simplul gest al amenințării și astfel prin poziționarea danielului și bor-ului în fruntea opozanților măsurilor de igienă și ilară prin forțarea relației de cauzalitate în cazul unei necunoscute interdicții de acum 30 de ani și căderea regimului comunist!

   Trebuie să facem o paranteză în acest monolog, trebuie să ne oprim o clipă și să facem efortul minim de a înțelege modul de gândire al binomului bor-daniel: nici unul dintre cei cocoțați în ierarhia bisericească nu încearcă să ne explice, să ne convingă, să ne lumineze către una dintre direcții, fie pro pelerinat, fie contra! Nici gând, ei toți, învățați cu ce turmă au de-a face în mod obișnuit, se mulțumesc să amenințe și să sperie credincioșii cu un bau bau de data aceasta politic: ce le-or spune babelor la țară acum, în preajma votului pentru parlamentare?

   Și dacă tot vrea să-și amintească daniel de întâmplări de acum 30 de ani, să-i amintim cum autoritățile comuniste au oferit mănăstirea Văcărești bisericii după dezafectarea pușcăriei și cum patriarhul de atunci a refuzat oferta, dând liber la demolarea unui monument arhitectonic și de cultură extrem de important, datând aproximativ din 1715, construit în stil pur brâncovenesc.

 

   „Încă înainte de al Doilea Război Mondial, Dem I. Dobrescu, care fusese primar al Bucureștiului în perioada februarie 1929 - ianuarie 1934, opinase că mănăstirea Văcărești,

„cu superba ei priveliște, cu frumosul bulevard Văcărești,

ar putea fi destinată ca reședință Patriarhiei noastre”,

ale cărei instituții religioase erau „înghesuite” în Dealul Patriarhiei.

   În 1973 Șahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi a vizitat România și i-a sugerat lui Nicolae Ceaușescu ideea înființării unui muzeu de artă religioasă. Deoarece Direcția Penitenciarelor, în subordinea căreia se afla Complexul Văcărești, tocmai construia pe Calea Rahovei o nouă închisoare (Penitenciarul Spital București-Rahova), Mănăstirea Văcărești a fost aleasă în acest scop și au început lucrările de restaurare. În perioada 1974-1977, un colectiv de specialiști condus de arhitectul Liana Bilciurescu a restaurat partea estică a incintei cu biserica, cutremurul din 1977 afectând-o nesemnificativ. Totuși, după seism, Comisia Monumentelor Istorice a fost desființată, iar șantierul de restaurare de la Văcărești a fost oprit. Pe 2 decembrie 1984, șantierul a fost vizitat de soții Ceaușescu, însoțiți de Patriarhul Iustin Moisescu. Ceaușescu i-a propus Patriarhului să facă în Mănăstirea Văcărești Institutul Teologic pentru care existau bani de la ONU. Patriarhul a refuzat să ia localul în primire până nu este complet renovat, deoarece se temea ca Ceaușescu să nu dispună mutarea sediul Patriarhiei la Văcărești. Atunci Nicolae Ceaușescu a dispus demolarea mănăstirii.” Wikipedia

 

  Observăm de aici că bor se temea să nu-și piardă poziția privilegiată din buricul târgului și că Ceaușescu nu a fost nici pe departe atât de al dracului în relația cu popimea care, să nu uităm un amănunt important, a susținut regimul comunist din tot sufletul aproape 50 de ani! Să ne amintim și lupta pentru construirea catedralei neamului în situația în care biserica nu dă un leu pentru copii, bătrâni sau alți suferinzi?

 

   Cum stăm deci cu credința? Nu cumva confundăm religia cu administrația ei? Nu cumva ascultăm ce ne spun popii și uităm esențialul, adică ceea ce a vrut cu adevărat să ne învețe cel mai sărac dintre trăitorii pe această lume și cel mai bogat în cunoaștere învățător al aceleiași lumi? L-am dat pe Iisus pe daniel: chiar ne-a luat Dumnezeu mințile?

 

  

 

   Am fost aduși, în lipsa educației de bună calitate, în situația periculoasă în care cei mulți au ajuns să creadă într-o religie populară, sălbatică, transmisă din gură în gură, fără nici o legătură cu teologia și cărțile sfinte. Am ajuns așa, pentru că bisericii ortodoxe îi convine să păstorească o turmă de analfabeți creduli iute bisericii donatori decât un grup de oameni credincioși din convingere! Vă rog să nu vă simțiți ofensați, sunt și destui popi (nu pot fi numiți preoți, așa că folosim din nou un termen de origine păgână), sunt deci destui popi care habar n-au ce propovăduiesc pentru că știu că oricum ce spun ei acolo nu este ascultat de aproape nimeni!

   Biserica ortodoxă română ne-a adus în situația absurdă în care eu, nu m-aș duce la teatru ca să văd piesa de pe scenă ci ca să pelerinez birourile și cabina portarului!

   O fi bine?

   Așa se întreabă un om, de pe stradă ...  

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu