Pericolul egalității

   Unele concepte pot fi periculoase dacă sunt greșit înțelese iar unul dintre ele este, fără doar și poate, conceptul de egalitate: revoluțiile de la sfârșitul secolului XVIII au clamat cu frenezie ideea de egalitate însă au uitat să ne explice și la ce fel de egalitate se refereau gânditorii de atunci! Bineînțeles că americanii și francezii perioadei doreau egalitate de șanse, egalitate fiscală, egalitate în fața justiției și altele asemenea: nici un moment, nici unul dintre ei nu s-a gândit la egalitatea intelectuală pentru că aceasta, nu există! Nu poți pune semnul egal între un premiat Nobel și un fotbalist! Sau poți?

   Ei bine, în ultimii ani, învățământul de proastă calitate combinat cu libertatea de a spune orice prostie-ți trece prin cap pe rețelele de socializare, au dus la dezvoltarea rapidă, impetuoasă și chiar brutală a ideii de egalitate din toate punctele de vedere! Astfel, s-a ajuns la situația paradoxală în care concetățeni de-ai noștri analfabeți ori aproape analfabeți să influențeze un număr important de persoane din aceeași categorie intelectuală folosind pur și simplu un limbaj mai colorat și cert agresiv: constat că pe imternet se găsesște un nou tip de om, numit influencer și care chiar asta face, influențează! Nu interesează pe nimeni că respectivul are 18 ani, liceul neterminat, cunoștințe 0 în orice domeniu! Nici gând: important este limbajul agresiv, plin de expresii argotice și impresia că știe el ceva ... eventual din surse oculte care nu pot fi dezvăluite! Discursul acestor personaje este de regulă voalat, plin de puncte puncte, lăsând turma să completeze din memorie lucrurile care, nu-i așa, nu se pot totuși spune! Este de regulă suficient alături de o altă cerință obligatorie, anume susținerea unei idei cât mai absurde! Din acel moment, apar susținătorii, apar persoane egale cu el care sunt convinse de adevărul celor expuse de respectivul influencer: că pământul este plat, că omul nu a ajuns pe lună, că Elvis trăiește, că extratereștrii ne conduc din umbră, că dacii i-au învățat latina pe romani, că românii existau în anii 500 – 600 după Hristos, că Biblia a fost scrisă pe tăblițe de aur la Sinaia, etc, etc! Puteți râde dar toate elucubrațiile acestea chiar sunt susținute de unii care chiar și-au găsit adepți!

   Unde intervine problema egalității?

   Chiar aici: cei care de obicei susțin asemenea povești îndeobște cunoscute drept teoria conspirației sau a constipației, sunt persoane cu o educație precară, nu întotdeauna cu un IQ scăzut dar de multe ori, sunt persoane care nu ar avea în mod normal probleme de învățare dar totodată sunt persoane cu convingeri! Și astea-s cele mai rele: un om poate crede, având poate și sclipiri de incertitudine, însă un om convins nu se va întreba niciodată dacă ceea ce crede el este real sau nu, el/ea/ei/ele sunt convinși fără echivoc de adevărul lor, susținut de ei sau de influecerul lor devenit un fel de guru!

   Spus pe scurt,

EI NU CRED, NU CERCETEAZĂ, NU SE ÎNTREABĂ,

EI SUNT CONVINȘI CĂ ȘTIU!

   Iar printre lucrurile de care sunt convinși că le știu se numără și ideea egalității! Nu îi interesează pregătirea sau poziția ori nivelul de informații la care are acces persoana care susține că pământul nu este plat, ei sunt convinși de adevărul unui copil de 19 ani care face trafic aducător de publicitate pe un site altfel obscur! La fel se petrec lucrurile și în politică, acolo unde egalitatea a născut o formă violentă de intransigență: mai nou, Rafila, un specialist respectat, a anunțat că se înscrie în pesede! Ei bine, acest simplu anunț l-a degradat pe medicul Rafila, la adus la stadiul de om bun de înjurat și de bălăcărit: de ce unii dintre noi își permit așa ceva? Pentru că suntem egali și, nu-i așa, știm noi ... Ceva similar s-a petrecut în Franța, atunci când un părinte și-a făcut publică nemulțumirea legată de materia predată de un anumit profesor, instigând astfel la ură: finalul a fost un om aproape decapitat de un fanatic religios – se simte mai bine acum tăticul acela?

 

   Trebuie să înțelegem din nou, ca pe vremuri, de cine trebuie să ascultăm și de cine nu: să vă amintesc de o anume măslină luptătoare împotriva vaccinării de orice fel și de numărul importatnt de susținători adunați în jurul ei, oameni care habar n-aveau cum a fost eradicată malaria, holera, turbarea, etc, etc? De ce suntem tentați să ascultăm și să susținem orice dobitoc? Pentru că vorbește prostii dar le vorbește pe înțelesul nostru? Pentru că nu avem nivelul necesar de cunoștințe pentru a pricepe ce ne spune un specialist adevărat? Pentru că nu vrem să recunoaștem că ne este lene să învățăm? Pentru că am devenit bănuitori din cauza faptului că nu mai suntem capabili de alte sentimente? Pentru că nu putem comunica? Este inadmisibil să credem orice prostie venită din mintea oricărui dobitoc dar să refuzăm cunoștințele unui specialist: nu, nu este inadmisibil, noi suntem ... egali, așa că noi hotărâm ce este bine și ce nu – vezi fakenews-urile din campaniile electorale ce au trecut sau urmează ...

 

   Ω

 

   Concluzia este simplă: principala problemă este lipsa de comunicare, este imposibilitatea de a înțelege explicații care necesită cunoștințe peste genunchiul broaștei, este dificultatea de a recunoaște lipsa de cunoștințe în anumite domenii, lipsă înlocuită în mod rapid cu convingeri dintre cele mai hilare!

   Multă vreme am acuzat specialiștii că nu știu să ne explice pe înțelesul nostru dar, în ultimul timp lucrurile s-au schimbat dramatic: oricum ne-ar explica, noi nu suntem dispuși să-i ascultăm!

   Pentru că le suntem ... egali?

   Așa se întreabă un om, de pe stradă ...