S-au terminat ...
În sfârșit, prostiuța numită Masterchef, a luat sfârșit!
Ce putem spune ... ?
Nu mare lucru!
S-a terminat o șușanea subțire, dublată ca volum și diluată cel puțin ca 1/2!
Asta ar fi una!
A doua chestie de discutat, ar fi câștigătorul!
Cum gătește el, îmi este indiferent: poate fi foarte bun, poate fi genial, poate fi numărul unu în lume ... dar de unde provine câștigătorul? Asta este partea interesantă: de unde provine el!
Ei bine, câștigătorul este un fel de mâncare reîncălzită, este o găteală încropită din rămășițele mesei de ieri, este ca friptura pe care o mănânci rece a doua zi după Crăciun, pentru că n-ai chef s-o încălzești!
Vi se pare ciudat?
Dacă da, greșiți: olteanul câștigător, cel care are talent de bucătar și caracter mizerabil, a fost O DATĂ ELIMINAT din concurs și readus pe ușa din dos!
Vă amintiți?
Cu siguranță, da!
Și atunci ... când a greșit bucătăreasa cea neagră (la suflet) și cei doi valeți ai ei, cei care nu au cerut niciodată vreunui concurent să-și acopere părul în timp ce gătește?
Când au greșit cei trei super bucătari?
Când l-au dat pe oltean afară cu un șut între pulpe, sau când l-au „încoronat” drept cel mai prima bucătar?
Am mai spus-o, nu credeam să-i regret pe cei trei din formula inițială, dar în noul format, trio-ul cel nou a fost aproape un ...
Din greșeală, am revăzut două filme despre care păstram o amintire plăcută. Primul, „Discursul regelui”, mi-a repetat povestea respectării datoriei cu orice preț, povestea slujirii binelui public și, m-a impresionat din nou foarte plăcut: filmul, așa cum probabil vă amintiți, istorisește un moment penibil al istoriei Angliei și, totodată, modul constituțional, legal și elegant prin care a fost el rezolvat!
Fără stridențe, fără fals eroism, foarte uman, ni se arată și ni se dă de înțeles că a fi om, este un lucru mare, care se învață și se exersează, nu se dobândește pe nici un vapor din lume!
Celălalt film despre care vreau să vă amintesc, este „Actorul și sălbaticii”: vi-l amintiți? L-ați văzut? Dacă da, vă sfătuiesc să nu-l revedeți! Mi-am dat seama cât de înapoiați eram în anii epocii de aur, cât de puțin ne trebuia pentru a fi mulțumiți ... cât de ieftină era fericirea! Lăsând la o parte denaturarea inutilă și exagerată a faptelor istorice, lăsând la o parte și dezechilibrul distribuției, putem spune că am înțeles de ce unele filme rezistă și altele nu! Filme de la 1930 sau '40 sunt și astăzi niște capodopere, iar altele de acum 6 luni sunt niște gunoaie: îmi pare rău s-o spun, dar dacă te apuci să faci comparații și renunți la nostalgie, înțelegi că Toma Caragiu, cel puțin în acest film, este mare pentru că nu are contracandidat!
Mare păcat ...
Mare păcat, pentru că am pierdut timpul la două din trei!
Să nu uit: „Actorul și sălbaticii” l-am văzut pe un post, dacă nu mă înșel ... NaționalTV - oameni buni, trebuie să vedeți cele mai proaste reclame din lume, cele mai mizerabile spoturi publicitare imaginabile, cele mai proaste filmări și cele mai slabe idei și realizări în domeniu ... abia apoi să vă plângeți de faptul că alții dau prea multă publicitate!
Ω
Să vă spun un secret: am revăzut și „Pădurea spânzuraților”!
Jos pălăria pentru răposatul Ciulei: filmul ăsta, nu s-a învechit!
De ce oare?
În sfârșit, prostiuța numită Masterchef, a luat sfârșit!
Ce putem spune ... ?
Nu mare lucru!
S-a terminat o șușanea subțire, dublată ca volum și diluată cel puțin ca 1/2!
Asta ar fi una!
A doua chestie de discutat, ar fi câștigătorul!
Cum gătește el, îmi este indiferent: poate fi foarte bun, poate fi genial, poate fi numărul unu în lume ... dar de unde provine câștigătorul? Asta este partea interesantă: de unde provine el!
Ei bine, câștigătorul este un fel de mâncare reîncălzită, este o găteală încropită din rămășițele mesei de ieri, este ca friptura pe care o mănânci rece a doua zi după Crăciun, pentru că n-ai chef s-o încălzești!
Vi se pare ciudat?
Dacă da, greșiți: olteanul câștigător, cel care are talent de bucătar și caracter mizerabil, a fost O DATĂ ELIMINAT din concurs și readus pe ușa din dos!
Vă amintiți?
Cu siguranță, da!
Și atunci ... când a greșit bucătăreasa cea neagră (la suflet) și cei doi valeți ai ei, cei care nu au cerut niciodată vreunui concurent să-și acopere părul în timp ce gătește?
Când au greșit cei trei super bucătari?
Când l-au dat pe oltean afară cu un șut între pulpe, sau când l-au „încoronat” drept cel mai prima bucătar?
Am mai spus-o, nu credeam să-i regret pe cei trei din formula inițială, dar în noul format, trio-ul cel nou a fost aproape un ...
Din greșeală, am revăzut două filme despre care păstram o amintire plăcută. Primul, „Discursul regelui”, mi-a repetat povestea respectării datoriei cu orice preț, povestea slujirii binelui public și, m-a impresionat din nou foarte plăcut: filmul, așa cum probabil vă amintiți, istorisește un moment penibil al istoriei Angliei și, totodată, modul constituțional, legal și elegant prin care a fost el rezolvat!
Fără stridențe, fără fals eroism, foarte uman, ni se arată și ni se dă de înțeles că a fi om, este un lucru mare, care se învață și se exersează, nu se dobândește pe nici un vapor din lume!
Celălalt film despre care vreau să vă amintesc, este „Actorul și sălbaticii”: vi-l amintiți? L-ați văzut? Dacă da, vă sfătuiesc să nu-l revedeți! Mi-am dat seama cât de înapoiați eram în anii epocii de aur, cât de puțin ne trebuia pentru a fi mulțumiți ... cât de ieftină era fericirea! Lăsând la o parte denaturarea inutilă și exagerată a faptelor istorice, lăsând la o parte și dezechilibrul distribuției, putem spune că am înțeles de ce unele filme rezistă și altele nu! Filme de la 1930 sau '40 sunt și astăzi niște capodopere, iar altele de acum 6 luni sunt niște gunoaie: îmi pare rău s-o spun, dar dacă te apuci să faci comparații și renunți la nostalgie, înțelegi că Toma Caragiu, cel puțin în acest film, este mare pentru că nu are contracandidat!
Mare păcat ...
Mare păcat, pentru că am pierdut timpul la două din trei!
Să nu uit: „Actorul și sălbaticii” l-am văzut pe un post, dacă nu mă înșel ... NaționalTV - oameni buni, trebuie să vedeți cele mai proaste reclame din lume, cele mai mizerabile spoturi publicitare imaginabile, cele mai proaste filmări și cele mai slabe idei și realizări în domeniu ... abia apoi să vă plângeți de faptul că alții dau prea multă publicitate!
Ω
Să vă spun un secret: am revăzut și „Pădurea spânzuraților”!
Jos pălăria pentru răposatul Ciulei: filmul ăsta, nu s-a învechit!
De ce oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu