Faceți căutări pe acest blog

vineri, 10 aprilie 2015

Kitsch-ologia ka kampanie electorală

   Un iepuraș sau doi iepuroi?


   Vine Paștele ortodox, suntem toți bucuroși să cheltuim cât ne țin buzunarele și mințile, facem și primim cadouri, copiii sunt fericiți, soțiile la fel, soții sperăm că și ei, dar, cel mai fericit dintre toți este PRIMARUL!
   Ei bine, DA! PRIMARUL, marele, unicul, nășitorul și finătorul, proprietarul unei colecții de mașini de epocă, modestul și corectul posesor al nenumărate permise de conducere obținute în aceeași zi și în același iubit Pitești, primarul de la sectorul 4, doamnelor și domnilor, atât pentru prieteni cât și pentru dușmani,
PIEDONE!
   Ei bine, este domnia sa atât de fericit, atât de nestăvilit de bucuros că vine Paștele, încât și-a spus să ne facă și pe noi părtași!
   A măturat sectorul? NU
   A curățat sectorul 4 de căutătorii de aur gunoier? NU!
   A ridicat vreun așezământ pentru bătrâni? NU!
   Sau pentru copiii amărâți? NU!
   A bucurat vreo școală cu ceva dotări? NU!
   A hrănit amărâți? NU!
   Nu vă bateți capul, nu veți ghici! Asta, pentru că domnul primar a hotărât că dacă cimitirul Belu este în sectorul domniei sale, ne poate da un exemplu de talent poetic! Ia citește:
   Regret că încadrarea lasă de dorit, dar citind versurile, rima, ritmul ... iambul ... troheii ... săltărețele dactile ... am avut așa niște emoții ...
   Emoții care mi s-au amplificat privind cartonul cel colorat și pe verso:
   Cum să nu fii impresionat până la lacrimi când privești scena de mai sus?
   Cum să reziști emoțiilor când îl vezi pe mândrul primar cum ține dihania tandru pe după umeri, cum dihania se lasă moale în mâinile lui, ale OMULUI, cum privirea lui, a PRIMARULUI poate să mute și munții, cum să nu ți se urce un nod de emoție în gât când vezi cum ies toate cele în întâmpinarea marelui OM, toate toate ... și iepuri și căprioare și fluturași, ba chiar și ouă gata vopsite, este greu să suporți emoția pe care cartonul colorat o emană, atunci când înțelegi că doar prezența LUI, a PRIMARULUI, face lumina (probabil Duhul Sfânt!) să se pogoare asupră-i ca și pe împrejurimile ce au fericirea de a se bucura de prezența SA dar și pe noi, fericiții contemporani ai MARELUI OM!

   Da, emoționant ...
   Emoționant, emoționant, dar pe banii cui s-au făcut kitsch-urile astea monstruoase?
   Pe ai cui bani a fost pozată dihania ce se vrea iepuraș și pare un ditamai iepuroiul, de ți-e frică să te și uiți, dar se te mai și apropii?
   Pe ai cui bani au fost distribuie porcăriile astea mizerabile?
   Pe socoteala cui se tipăresc și se distribuie la fiecare sărbătoare sute de mii de gunoaie colorate purtând numele și chipul „cinstitului conducător” (auto)? 
Să fie o „sponsorizare” din partea celor care reușesc performanța absolută și premiera mondială de a edifica o clădire în jurul unui closet public?

   De ce mizeria de lângă sala Polivalentă, numită parc de distracții, a avut nevoie de un asemenea zid monumental?
   De ce pe sute de metri se întinde un zid de cetate, zid care reprezintă cel puțin desfășurata unei grădinițe?
   De ce în sector au fost așezate așa zise busturi, din plastic, niște hidoșenii care sperie copiii? Și cu ce costuri?
   De ce administratorilor de bloc li s-a spus ce firmă de salubritate să aleagă?
   De ce poliția comunitară păzește doar câteva obiective din sector, restul fiind de izbeliște?
   De ce sectorul 4 se dezvoltă haotic?
   De ce proprietarii caselor construite fără autorizație sunt iertați de amenzi (Drumul Binelui este doar un exemplu)?
   De ce, de ce, de ce ... noi bănuim de ce, dar știm că hoțul neprins negustor cinstit se numește!

   Ω

   Drept care așteptăm să-i ureze cineva de la mai mare!
   POATE DNA-UL!
   P.S. Din motive geografice, vizitez destul de des parcul Tineretului și cel nou făcut de piedone: trecând peste cantitatea uluitoare de prost gust îngrămădită în ultimul, vă recomand acolo un spectacol greu de uitat, anume, plimbarea măriei sale primarul printre supuși! Adică, stă dumnealui tolănit pe o mașinuță tip golf, înconjurat de o adevărată curte și, privește de undeva de la o înălțime amețitoare muritorul de rând: credeți-mă, este un spectacol care merită - cam așa se plimba Caligula, probabil!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu