De la teatru la gimnastică și la gaze lacrimogene!
A mai trecut un sfârșit de săptămână - ori de uichend, cum le place celor mai mulți tipi cul să spună - și, vrând nevrând, în lipsa unor evenimente mai importante, am băgat de seamă următoarele mărunțișuri ...
Să începem dar ...
Sâmbătă 18 aprilie, a fost re-inaugurată sala mare a Teatrului Național din București: un prilej de sărbătoare, o sală modernă, elegantă, chiar frumoasă aș putea spune! Naționalul, se pare că va avea la finalul lucrărilor de renovare și redefinire, ȘAPTE (7) scene, ceea ce-l pune comod în fruntea listelor teatrelor de acest tip pe plan internațional, iar sala mare, redeschisă după patru ani de muncă susținută, este din nou ceea ce trebuia să fie: așteptăm cu nerăbdare să-i facem NOI inaugurarea, NOI cei care am populat-o și când trebuia să stai cu genunchii la gură și cu picioarele cocoțate pe cabluri, NOI, care nici măcar atunci nu ne-am dus la un act cultural pe prima scenă a țării şi cu cei mai mari actori ai ei, în tricou, sau cu vestă de pescuit și nici în pantaloni scurți! Însă, acești NOI nu au avut loc la redeschiderea sălii, pentru că ea a trebuit populată cu multe personaje care au plecat cu dureri de cap! În sfârșit, au fost la teatru acum, de rușine, dar probabil că nu vor mai veni (din păcate, din fericire?). Nu știm de ce s-a ales piesa lui Victor Eftimiu, dar asta nu contează: așteptăm cu mare plăcere și nerăbdare ca Naționalul să-și revendice și să ocupe locul pe care-l merită în centrul Bucureștiului și NU - ATENȚIE! - LA KILOMETRUL ZERO (0)!
Tot cu neplăcere am constatat și faptul că președintele românilor a lipsit, iar primul ministru, șeful senatului și alții asemenea au ales congresul UDMR: interesant semnal!
Să continuăm într-o notă asemănătoare ... toată lumea bună ce a venit de la Cluj, de la congresul mai sus pomenit, a avut emoții la aterizarea de la București: din cauza vremii, avionul a evitat aterizarea din prima încercare, revenind și aterizând dintr-a doua! Pasagerii au avut emoții, nu ca cele ale românilor ce nu se mai ajung cu banii de la o leafă la alta, dar au avut! Cel mai frumos a exprimat acest sentiment, cel mai poetic chiar aș putea spune, cel mai minunat și încântător, persoana aceea de mare cultură, care ne-a dat fiori prin descrierea matematico-poetică a simțămintelor pasagerilor! Vorbim despre
Vă lasă fără grai, nu?
Dacă ne gândim că „a borî” are niște conotații ... interesante în limba română (a urî, a disprețui, a fi murdar - vezi expresiile des folosite „țigan borât ” și „cioară borâtă”), ne dăm seama că ni se deschid în fața ochilor două variante de discuție: prima, că doamna în cauză știe foarte bine ce vrea să spună total neacademicul verb dar că l-a folosit cu intenție (dorind să ne transmită ceva ocult!) și, a doua, că stimata de mai sus habar nu are despre ce este vorba, că așa vorbește în mod curent și, atunci îmi explic de ce alte instituții nu „ard” prostiile spuse prin media românească, părându-li-se absolut firești! Nu vom continua pe nici una dintre posibilități, cu toate că suntem înclinați spre cea de a doua!
Să trecem mai departe cu rezumatul nostru ... știți ce înseamnă să revii înapoi?
Știți ce înseamnă să faci cacofonii în transmisiune directă?
Știți ce înseamnă ”să te riști”?
Știți ce înseamnă să te bâlbâi?
Știți ce înseamnă să vorbești fără să ai habar ce spui?
Dacă încă nu v-ați lămurit, vă spunem noi că răspunsul corect este unul singur, iar el se numește
Lăsând însă gluma la o parte, putem spune că am început să înțelegem de ce tot ce atinge statul, merge prost:
Să încheiem mult prea lunga noastră plimbare de SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ, cu cele sfinte: a fost duminică 20 aprilie, Paștele Blajinilor, prilej de pomenire a celor trecuți la cele veșnice, ocazie de împărțit pomeni, de ținut slujbe. Este un vechi obicei românesc, respectat cu sfințenie an de an, respectat chiar și pe vremea când învățam toți că religia este „opiu pentru popor”.
Înțelegem deci, că în duminica în care cade această sărbătoare, mulți români se duc la cimitir, la mormintele apropiaților: dar, ce te faci, când te-ai pregătit cu plase cu pomană, ai cheltui, ai muncit și ai pregătit, ți-ai bătut la cap un nepot sau fiu ori ginere să te ducă la cimitir cu mașina („că-i departe mamă și am multe pachete!”), iar când ajungi acolo, constați că nu ai acces la mormântul pentru care plătești bani frumoși cimitirului particular, că nu poți îndeplini obiceiul din bătrâni, pentru că o pisică în călduri a hotărât că nu a fost văzută suficient în ultimul timp la televizor și că tabloidele n-au băgat de seamă că și-a mai pus silicon în bot, așa că a ordonat închiderea respectivului cimitir!
Evenimentele de la poarta afacerii au degenerat, oamenii de pază luptându-se ca la Mărășești cu pensionarele care îi asaltau și-i agresau cu pungile pline cu colaci pentru pomană!
Așa de puternic a fost valul de pensionari agresivi și bătăuși (mai ales ele!) încât au fost împrăștiați cu gaze lacrimogene!
A fost chemată și poliția, iar televiziunile îți frecau satisfăcute mâinile rapace pentru că au trimis un car de reportaj pe bulevardul Metalurgiei!
Oameni buni!
Pe ce lume trăim?
Cu ce drept a fost interzis accesul oamenilor la mormintele pentru care plătesc?
Cu ce drept o mână de huligani a dat în ochii oamenilor cu gaz lacrimogen?
Cum s-a implicat poliția?
Ce lege primează în cazul ăsta?
Mizerabilă borfetă siliconată, mizerabil comportament, mizerabile apucături de centuristă: CÂH!
Am mai văzut că a fost adus în țară clămparu/cap de porc: justiția și-a spus cuvântul, noi nu comentăm! Dar, nu putem trece cu vederea că „diștepții” noștri oameni de televiziune țipă după câte un fost ministru la ananghie întrebări dintre cele mai idioate și injurioase, folosindu-se de apelative de tipul bă și mă, iar corespondentul „din teren” al proTV i se adresa respectivului cap de porc cu cuvintele „domnule clămparu”. Este clară distincția, vedem unde este respectul şi autoritatea, nu-i așa?
Ω
Să nu uităm: a început campionatul mondial de snooker!
După ce am fost la un pas de o primă uriașă surpriză, așteptăm cu mare interes meciurile următoare, mai ales că noua generație pare a fi foarte tare!
Ne vom uita în continuare la snooker ... până ce va fi pusă alina alexoi să comenteze!
Dacă se va întâmpla, trec la hockei pe iarbă!
A mai trecut un sfârșit de săptămână - ori de uichend, cum le place celor mai mulți tipi cul să spună - și, vrând nevrând, în lipsa unor evenimente mai importante, am băgat de seamă următoarele mărunțișuri ...
Să începem dar ...
Sâmbătă 18 aprilie, a fost re-inaugurată sala mare a Teatrului Național din București: un prilej de sărbătoare, o sală modernă, elegantă, chiar frumoasă aș putea spune! Naționalul, se pare că va avea la finalul lucrărilor de renovare și redefinire, ȘAPTE (7) scene, ceea ce-l pune comod în fruntea listelor teatrelor de acest tip pe plan internațional, iar sala mare, redeschisă după patru ani de muncă susținută, este din nou ceea ce trebuia să fie: așteptăm cu nerăbdare să-i facem NOI inaugurarea, NOI cei care am populat-o și când trebuia să stai cu genunchii la gură și cu picioarele cocoțate pe cabluri, NOI, care nici măcar atunci nu ne-am dus la un act cultural pe prima scenă a țării şi cu cei mai mari actori ai ei, în tricou, sau cu vestă de pescuit și nici în pantaloni scurți! Însă, acești NOI nu au avut loc la redeschiderea sălii, pentru că ea a trebuit populată cu multe personaje care au plecat cu dureri de cap! În sfârșit, au fost la teatru acum, de rușine, dar probabil că nu vor mai veni (din păcate, din fericire?). Nu știm de ce s-a ales piesa lui Victor Eftimiu, dar asta nu contează: așteptăm cu mare plăcere și nerăbdare ca Naționalul să-și revendice și să ocupe locul pe care-l merită în centrul Bucureștiului și NU - ATENȚIE! - LA KILOMETRUL ZERO (0)!
Tot cu neplăcere am constatat și faptul că președintele românilor a lipsit, iar primul ministru, șeful senatului și alții asemenea au ales congresul UDMR: interesant semnal!
Aş fi încântat dacă imaginea Teatrului Naţional ar înlocui-o ca simbol al orașului pe cea a hidoasei case a poporului!
Să continuăm într-o notă asemănătoare ... toată lumea bună ce a venit de la Cluj, de la congresul mai sus pomenit, a avut emoții la aterizarea de la București: din cauza vremii, avionul a evitat aterizarea din prima încercare, revenind și aterizând dintr-a doua! Pasagerii au avut emoții, nu ca cele ale românilor ce nu se mai ajung cu banii de la o leafă la alta, dar au avut! Cel mai frumos a exprimat acest sentiment, cel mai poetic chiar aș putea spune, cel mai minunat și încântător, persoana aceea de mare cultură, care ne-a dat fiori prin descrierea matematico-poetică a simțămintelor pasagerilor! Vorbim despre
DIRECTORUL CENTRULUI PENTRU JURNALISM INDEPENDENT (CJI), SUAVA
IOANA AVĂDANI,
cea care a împletit atât de elegant matematica cu poezia, cea care l-ar fi făcut gelos pe Dan Barbilian:
„dintre pasageri, 10% au BORÂT”!
Este? Vă lasă fără grai, nu?
Dacă ne gândim că „a borî” are niște conotații ... interesante în limba română (a urî, a disprețui, a fi murdar - vezi expresiile des folosite „țigan borât ” și „cioară borâtă”), ne dăm seama că ni se deschid în fața ochilor două variante de discuție: prima, că doamna în cauză știe foarte bine ce vrea să spună total neacademicul verb dar că l-a folosit cu intenție (dorind să ne transmită ceva ocult!) și, a doua, că stimata de mai sus habar nu are despre ce este vorba, că așa vorbește în mod curent și, atunci îmi explic de ce alte instituții nu „ard” prostiile spuse prin media românească, părându-li-se absolut firești! Nu vom continua pe nici una dintre posibilități, cu toate că suntem înclinați spre cea de a doua!
Să trecem mai departe cu rezumatul nostru ... știți ce înseamnă să revii înapoi?
Știți ce înseamnă să faci cacofonii în transmisiune directă?
Știți ce înseamnă ”să te riști”?
Știți ce înseamnă să te bâlbâi?
Știți ce înseamnă să vorbești fără să ai habar ce spui?
Dacă încă nu v-ați lămurit, vă spunem noi că răspunsul corect este unul singur, iar el se numește
alina alexoi!
Nici măcar nu mai știu dacă să râd sau să plâng, dar sunt surprins că tocmai Stelian Tănase nu înțelege puterea exemplului și efectul asupra privitorilor/ascultătorilor! De ce se mai află la microfon blonda a toate cunoscătoare, chiar nu înțeleg, dar dacă tot o ține acolo vreun tătic, măcar să ia din banii noștri, fraierii jefuiți lună de lună prin factura la electricitate și s-o trimită la un curs de limbă română, la un curs care să-i explice toantei diferența dintre limba literară și cea de tribună, apoi s-o pună să urmeze și un curs de „bune manere”, care să-i explice cum este cu comentatul și cu țipatul și susținutul sportivilor din post de „fană”! Notați vă rugăm, că nu cerem să fie dată afară, ci doar trimisă la cursuri și înlocuită pe această perioadă: ar ieși la pensie până le-ar termina și n-ar mai apuca să ne strice micile plăceri sportive!Lăsând însă gluma la o parte, putem spune că am început să înțelegem de ce tot ce atinge statul, merge prost:
adică, este suficient să fii angajat și devii imuabil?
Chiar nu mai contează calitatea?
Nici performanța?
Ești bătut/bătută în cuie pe post chiar dacă se dovedeşte că eşti bătut/bătută în cap?
Am înțeles ... asta este urmarea firească a lipsei de concurență și, cu problema asta ar trebui făcut ceva!Să încheiem mult prea lunga noastră plimbare de SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ, cu cele sfinte: a fost duminică 20 aprilie, Paștele Blajinilor, prilej de pomenire a celor trecuți la cele veșnice, ocazie de împărțit pomeni, de ținut slujbe. Este un vechi obicei românesc, respectat cu sfințenie an de an, respectat chiar și pe vremea când învățam toți că religia este „opiu pentru popor”.
Înțelegem deci, că în duminica în care cade această sărbătoare, mulți români se duc la cimitir, la mormintele apropiaților: dar, ce te faci, când te-ai pregătit cu plase cu pomană, ai cheltui, ai muncit și ai pregătit, ți-ai bătut la cap un nepot sau fiu ori ginere să te ducă la cimitir cu mașina („că-i departe mamă și am multe pachete!”), iar când ajungi acolo, constați că nu ai acces la mormântul pentru care plătești bani frumoși cimitirului particular, că nu poți îndeplini obiceiul din bătrâni, pentru că o pisică în călduri a hotărât că nu a fost văzută suficient în ultimul timp la televizor și că tabloidele n-au băgat de seamă că și-a mai pus silicon în bot, așa că a ordonat închiderea respectivului cimitir!
Evenimentele de la poarta afacerii au degenerat, oamenii de pază luptându-se ca la Mărășești cu pensionarele care îi asaltau și-i agresau cu pungile pline cu colaci pentru pomană!
Așa de puternic a fost valul de pensionari agresivi și bătăuși (mai ales ele!) încât au fost împrăștiați cu gaze lacrimogene!
A fost chemată și poliția, iar televiziunile îți frecau satisfăcute mâinile rapace pentru că au trimis un car de reportaj pe bulevardul Metalurgiei!
Oameni buni!
Pe ce lume trăim?
Cu ce drept a fost interzis accesul oamenilor la mormintele pentru care plătesc?
Cu ce drept o mână de huligani a dat în ochii oamenilor cu gaz lacrimogen?
Cum s-a implicat poliția?
Ce lege primează în cazul ăsta?
Mizerabilă borfetă siliconată, mizerabil comportament, mizerabile apucături de centuristă: CÂH!
Am mai văzut că a fost adus în țară clămparu/cap de porc: justiția și-a spus cuvântul, noi nu comentăm! Dar, nu putem trece cu vederea că „diștepții” noștri oameni de televiziune țipă după câte un fost ministru la ananghie întrebări dintre cele mai idioate și injurioase, folosindu-se de apelative de tipul bă și mă, iar corespondentul „din teren” al proTV i se adresa respectivului cap de porc cu cuvintele „domnule clămparu”. Este clară distincția, vedem unde este respectul şi autoritatea, nu-i așa?
Ω
Să nu uităm: a început campionatul mondial de snooker!
După ce am fost la un pas de o primă uriașă surpriză, așteptăm cu mare interes meciurile următoare, mai ales că noua generație pare a fi foarte tare!
Ne vom uita în continuare la snooker ... până ce va fi pusă alina alexoi să comenteze!
Dacă se va întâmpla, trec la hockei pe iarbă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu