Absurdul lăcomiei
Ca tot creștinul, îmi aduc și eu aminte de cei ce nu mai sunt, în special la anumite ocazii: ca mai tot omul, aș spune! Drept care, în preajma Floriilor, m-am ocupat (nu singur, bineînțeles) de cei ce deja s-au dus: o floare, o lumânare, o cruce, o pomană. Să fim sinceri, practicanți sau nu, în anumite momente de peste an, majoritatea dintre noi se comportă așa cum au apucat de la cei mai în vârstă, perpetuând obiceiuri pe care de multe ori nici nu le mai înțeleg! Dar, nu obiceiurile bătrânești m-au făcut să scriu aceste rânduri, nici cele vesele, nici cele triste, ci, obiceiul autorităților de a mulge bani din orice și cu orice rezultat, indiferent deci de urmări!
Așadar, odată ajunși, ce am constatat?
Ce credeți?
Cineva, a furat cișmelele!
Cei mai mulți dintre noi știu că pentru cimitire sunt tradiționale cișmelele acelea, care curg deasupra unui mic bazin, în care se adună apa nefolosită și din care se poate servi rapid cine are nevoie de apă altfel decât potabilă: majoritatea cimitirelor urbane sunt astfel dotate, știm bine!
Ce am văzut însă în cimitirul Metalurgiei? Iată ce:
Ca tot creștinul, îmi aduc și eu aminte de cei ce nu mai sunt, în special la anumite ocazii: ca mai tot omul, aș spune! Drept care, în preajma Floriilor, m-am ocupat (nu singur, bineînțeles) de cei ce deja s-au dus: o floare, o lumânare, o cruce, o pomană. Să fim sinceri, practicanți sau nu, în anumite momente de peste an, majoritatea dintre noi se comportă așa cum au apucat de la cei mai în vârstă, perpetuând obiceiuri pe care de multe ori nici nu le mai înțeleg! Dar, nu obiceiurile bătrânești m-au făcut să scriu aceste rânduri, nici cele vesele, nici cele triste, ci, obiceiul autorităților de a mulge bani din orice și cu orice rezultat, indiferent deci de urmări!
Așadar, odată ajunși, ce am constatat?
Ce credeți?
Cineva, a furat cișmelele!
Cei mai mulți dintre noi știu că pentru cimitire sunt tradiționale cișmelele acelea, care curg deasupra unui mic bazin, în care se adună apa nefolosită și din care se poate servi rapid cine are nevoie de apă altfel decât potabilă: majoritatea cimitirelor urbane sunt astfel dotate, știm bine!
Ce am văzut însă în cimitirul Metalurgiei? Iată ce:
Minunea din imagine, presupun că nu se mai cheamă cișmea ci fontaine, bănuiesc că este te tip european și importată de la Père-Lachaise, drept care noi ar trebui să o acceptăm necondiționat!
Și poate așa s-ar întâmpla, dacă nu m-aș fi udat până la genunchi în încercarea de a umple cu apă un biet recipient de doi litri și, dacă nu aș fi verificat prin propria-mi forță modul „facil” în care se folosește: credeți-mă vă rog (dar nu religios!) că mânerul (ori pârghia sau cum s-o chema) pe care trebuie să apeși pentru a începe să curgă apa, se mișcă greu, chiar foarte greu, eu însumi fiind nevoit să mă las cu toată greutatea pe el! Așa că nu mai este necesar să vă povestesc ce faptă creștinească am făcut, ajutând o bătrânică să ia apă: femeia, nu avea nici 50 kg, drept care acționarea minunatei și modernei instalații îi era aproape (dacă nu chiar) imposibilă!
Bineînțeles că te stropești îngrozitor, bineînțeles că se consumă mult mai mult decât cu sistemul vechi și „neeuropen”! Bineînțeles că cimitirul este murdar și majoritatea aleilor sparte, pentru că s-au schimbat și conductele!
Ω
Așadar ...
A fost nevoie de această schimbare?
Cui aparține firma care a făcut lucrarea?
Cât a costat lucrarea?
Cum s-au împărțit banii?
P.S. Știe biserica ce știe ... și morții aduc bani frumoși!
AMIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu